Nu, nu mă cred tatăl blogurilor (mama, în fine 
) şi sunt foarte conştientă de limitele mele şi de zonele în care încep alţii să mă depăşească în oricare domeniul al vieţii. Uneori sunt atât de conştientă, încât manifest puternice tendinţe de a mă subestima. Aşa că ceea ce voi scrie în continuare nu trebuie luat ca o regulă generală (aşa cum, de altfel, nimic din ceea ce scriu pe acest blog nu trebuie luat ca reguli generale pentru că sunt prezentate într-un mod foarte subiectiv).
) şi cu multe alte lucruri, toate plăcute, şi am uitat să spun că am fost ieri la 
