Cum?

Nu este o întrebare care își va găsi răspunsul în acest articol.

Eu sunt un om obișnuit să o dea cu bâta în baltă, un om care știe sigur despre el că trebuie să se forțeze mult pentru a fi diplomat, un om care, uneori, mai ales atunci când trebuie neapărat să spună ceva, vorbește fără să gândească prea mult.

Dar să revenim la întrebare: Cum să-i spui cuiva că este penibil fără să-l jignești?

Și nu mă refer aici neapărat la cei care îți sunt prieteni și care ar trebui să știe că le vrei binele și ar trebui să aibă încredere în tine, indiferent de tonul pe care îl folosești.

Mă refer mai ales la cei cu care ai o relație normală, formală, aș putea spune, și pe care îi vezi tu cu ochii tăi că sunt penibili fără să-și dea seama. Și, mai mult decât atât, penibilitatea lor te afectează cumva, indirect, și pe tine.

Însă penibilitatea lor este un subiect mult prea sensibil pentru ei pentru a fi revelat așa, cu una cu două.

Dacă există cineva care îmi poate da, pe scurt, o lecție de diplomație pură pe care să o pot aplica în relația cu astfel de oameni, le-aș fi mereu recunoscătoare. Mulțumesc.

Unii fac live blogging, eu o să fac live jobing. Pentru că am o to-do-list mare de un kilometru și pentru că am nevoie de galerie pentru a o duce la îndeplinire și pentru că funcționez foarte bine atunci când îi mai spun cuiva ce am de făcut (e ca în cazul fumătorilor care vor să se lase du fumat: trebuie să mărturisească acest lucru cuiva pentru a ști că este cineva care îi monitorizează), o să facem așa:

Eu îmi pun aici to-do-lista și, pe măsură ce reușesc să bifez ceva, voi tăia punctul respectiv. Evident, pe parcursul zilei, se vor mai adauga și alte sarcini, pe care le voi însemna cu cuvântul ”NOU”.

Știu că unele sarcini nu sunt inteligibile pentru toată lumea, dar este prea complicat să le explic, așa că va trebui să le luați ca atare. Deci să începem:

Felicia

Trendsetter 2010

1. de sunat fetele câștigătoare
2. de sunat la magazine pentru ok (pentru că e sunat parțial)
3. de trimis notificări (după ce am primit ok-ul)
4. PV-uri haine și o chestie de calculat pt. fete
5. ecusoane fete

2010 Fashion Trends

1. invitații pentru bloggeri
2. de sunat la magazinele participante la fashion show
3. de vorbit cu Sephora
4. autocolant + people stopper
5. de programat spotul radio pe stația internă
6. de lămurit faza cu rezervările

NOU: de contactat Essencia

NOU: mailuri Jolidon, Ani’s, Carrefour: ziua când venim după ținute

Nou: comunicat de presă

Altele

1. de completat chestionarul UAIC
2. de contactat precarele cu contractul expirat
3. contract Mummy Art
4. reminder dna Pavel: decorațiuni de Valentine’s

NOU: corecturi pe site (magazine schimbate)

NOU: de făcut poze la intrarea din stânga

NOU: de numărat premiile instant rămase

NOU: update site promoție Benvenuti

Studenți

1. de corectat cele cca. 100 98 95 92 25 15 20 21 8 5 proiecte rămase

Master

1. de pus cap la cap proiect Fârte
2. proiect Stănciulescu
3. de găsit un coleg care să ducă și proiectul meu azi (mulțumesc, Adriana )

iXld

1. știri pe site
2. început chestia cu linkurile

Altele pe care nu știu unde să le incadrez

1. DE PLĂTIT LEASINGUL!!!
2. de rezervat bilete pentru Paris Viena

Atât. Deocamdată. Wish me luck!

Yep, așa cum am mai spus, sunt în perioada blestemată a anului în care corectez testele studenților. Și, pentru că nu am cum să râd/să mă minunez de una singură, o să împărtășesc cu toată lumea.

Înainte de a vă lăsa să vă delectați, trebuie să fac două precizări:

1.    Am aproximativ 140 de studenți.
2.    Majoritatea greșelilor sunt de exprimare (incoerență), ceea ce nu mi se mai pare atât de funny…

Citeşte în continuare »

Am o tendinţă foarte bine dezvoltată de a duce lucrurile mai departe. Am aflat zilele astea că se numeşte „escaladare”. Deşi conceptul a fost prezentat ca descriind o situaţie oarecum negativă, eu aş putea să-l interpretez şi într-un alt fel şi să spun că mă refer la a porni de la o situaţie şi de a face conexiuni care au legătură cu posibile lucruri care se pot întâmpla în viitor datorită lucrului de la care s-a pornit.

Ok, aia de mai sus a fost prima premisă. Keep that in mind!

Citeşte în continuare »

Ca orice blogger care îşi cere scuze atunci când nu a mai scris de mult, cred că ar trebui să pastrez tiparul şi să-mi cer şi eu scuze de la cei trei cititori ai mei. Sper că, între timp, să nu se fi dus şi ei pe meleaguri mai frumoase şi numărul cititorilor să se fi înjumătăţit, de exemplu. Pentru că mă cam îngrijorează jumatea aia de cititor…

Zilele astea particip la un training intensiv şi pretty cool despre dezvoltare personală. Nu că nu aş fi suficient de dezvoltată , dar niciodată nu poţi şti de unde apare o chestie pe care n-ai ştiut-o, o persoană pe care (încă) n-ai întâlnit-o şi, ceea ce este mult mai important pentru mine, o tehnică de a ţine un training pe care (încă) n-ai furat-o, muhaha >.

Ieri mi-a fost adusă din nou în faţa ochilor teoria conform căreia, dacă vrei ca cineva să acţioneze într-un anumit fel (să-şi schimbe un comportament, să-şi revizuiască o atitudine şi chestiuni din astea cu conotaţie negativă), „trucul” principal ar fi să nu foloseşti pronumele „tu” (eventual, însoţit de ţipete şi bocete) şi să-ţi reformulezi mesajul în aşa fel încât să vorbeşti despre tine („eu”) şi modalitatea în care un anumit comportament te face pe tine să te simţi. Sau, măcar, să-l transformi într-un mesaj pozitiv.

Perfect de acord. E mult mai eficient, de exemplu, să spui „Mă simt bine atunci când sunt lăsată să îmi termin ideea iar în conversaţia pe care noi doi tocmai am avut-o nu m-am simţit chiar aşa de bine” decât „Naiba să te ia cu obiceiul tău prost de a mă întrerupe şi de a crede că le ştii pe toate, prostule!”. Foarte colorat exemplul, cam asta e ideea.

Însă pentru că nu trăim într-o lume ideală şi cred că în aproximativ 5% din cazurile în care sunt nervoasă pe o persoană aş putea să gândesc atâta înainte să formulez un mesaj dar, mai ales pentru că, de ce să nu recunosc acum, de foarte multe ori payback time-ul este o modalitate cu efecte de defrustrare foarte puternice, iată unele mesaje care se referă la mine, care sunt cumva pozitive şi care mă fac pe mine să mă simt bine.

Evident, sunt numai pentru că vreau să fiu rea în seara asta, nu cred că ele chiar ar putea fi folosite:
Citeşte în continuare »

Acum câteva zile am stat la aceeaşi masă cu mai mulţi oameni, timp în care mi-am putut da seama că lucrurile despre comunicarea interpersonală şi limbajul trupului stuff care mie mi se par suficient de simple încât să le înţeleg, nu sunt chiar atât de înţelese de toată lumea.
Citeşte în continuare »

Pentru cei care sunt obsedaţi de alte domenii decât marketing, PR&stuff, ROI = Return On Investment. Adică ceea ce-ţi iese ţie dintr-o anumită investiţie făcută (definiţie mult simplificată).

Aşa… vine o vreme, adică atunci când nu te mai duci la tata să-i ceri bani ca să-ţi plăteşti tu comanda la Avon, când chiar începi să te uiţi mai cu atenţie la modalitatea în care îţi administrezi banii, tocmai pentru că este vorba despre banii tăi, ăia pe care i-ai câştigat stând opt ore într-un loc, suportând un şef cel puţin ciudat şi făcând lucruri care nu au fost întotdeauna plăcute.

Asta este vremea în care te gândeşti de mai multe ori înainte de a investi o anumită sumă de bani în ceva; te gândeşti dacă, într-adevăr, investiţia merită şi dacă tu chiar o să te alegi cu ceva în urma ei. Iar aceste gânduri îţi trec de fiecare dată prin cap, chiar şi atunci când trebuie să faci anumite plăţi pentru că aşa trebuie. Adică să te gândeşti foarte serios la acest ROI din viaţa ta.

Well… despre un astfel de ROI aş vrea să vorbesc eu astăzi, despre unul care îmi dovedeşte mie că investiţia mea nu a fost profitabilă, despre modulul psihopedagogic.

Citeşte în continuare »

Faptul că sunt în mijlocul unui text despre persuasiune s-a suprapus într-un mod armonios cu nişte cuvinte ale cuiva, cuvinte care mă scot din sărite de fiecare dată când le aud, cuvinte care au ca principal obiectiv acela de a mă face pe mine să acţionez într-o anumită direcţie, cuvinte pe care persoana respectivă este setată să mi le spună exact atunci când îmi este mie lumea mai dragă, exact în aceeaşi formă, ignorând într-un mod tâmpit reacţia mea.

Citeşte în continuare »

În cel de-al doilea semestru voi ţine un seminar ce se numeşte Tehnici de redactare. Yep, de data asta nu am mai scăpat aşa de ieftin, ca în cazul seminarului de Teoria Comunicării din primul semestru.

Citeşte în continuare »

Cei care îmi citesc blogul de ceva timp poate că au observat că acest blog este, în parte, despre aşteptări; sub o formă sau alta, problema aşteptărilor revine cu obsesie în viaţa mea, de cele mai multe ori sub formă de deziluzie (din cauza aşteptărilor neîmplinite), dar se mai întâmplă să fie şi sub formă de fericire (datorită aşteptărilor împlinite).

De foarte multe ori mă întreb dacă ceea ce fac eu, personal, atinge aşteptările celor din jurul meu şi, măcar dintr-un punct de vedere, îmi dau seama că nu, ceea ce, în mod tâmpit şi paradoxal, are un efect contrat asupra comportamentului meu viitor.

Anyway, nu mi-am propus ca acesta să fie un post deprimant sau trist. Doar unul nostalgic. Prin urmare, îmi voi lăsa frustrările la o parte şi voi încerca să nu mă abat de la subiect.

Citeşte în continuare »