Am apreciat foarte mult prezentarea d-nei Ruxandra Lidia Krișan care a vorbit ”Despre PR, fără ipocrizie”. În special, am apreciat modalitatea în care a prezentat, degajarea de care a dat dovadă, stilul direct și foarte dezinvolt, de parcă sala respectivă a fost dintotdeauna a dumneaei.

Totuși, au fost dezvoltate anumite idei în prezentare cu care nu sunt deloc de acord. Și o să le iau pe rând:

1. După ce PR-istul își pune frumos pe hârtie planul de acțiune pentru un eveniment de PR, trebuie să insiste foarte mult pe lângă superiorii (care aprobă bugetul) pentru ca evenimentul respectiv să se organizeze

Cu tot respectul, aceasta mi se pare o strategie de PR ad-hoc. O companie care se respectă și care, după spusele dumneaei, privește respectivul eveniment ca făcând parte dintr-o întreagă strategie de comunicare (evenimentul nu este privit doar ca distracție, chiar și în cazul în care este o petrecere internă pentru sfârșitul de an), își face o strategie de comunicare pe termen lung.

De regulă, această este făcută la finalul anului în curs pentru anul care va urma. Aici sunt incluse toate campaniile de comunicare, atât interne, cât și externe.

De asemenea, în cazul unei companii care are o cultură organizațională destul de bine dezvoltată, există un buget pentru comunicare, acceptat de toți cei care au putere de decizie. Acest buget este foarte detaliat și planificat pentru anul ce va urma, astfel încât, chiar cu un an înainte, se știe ce se va întâmpla peste un an.

Dacă această planificare ar exista (pentru că vorbim despre o companie sănătoasă), atunci cel care ar trebui să aprobe bugetul pentru un eveniment nu ar mai fi luat prin surprindere.

Poate că, totuşi, sunt eu prea naivă şi prea idealistă, însă vorbesc din experienţă. Sau poate că lucrez eu în compania viselor mele, am jobul viselor mele şi şeful viselor mele…

2. Cheia unui eveniment este muzica

Cheia unui eveniment este să îl adaptezi în funcție de publicuri. Dacă publicului tău îi place muzica, îi dai muzică. Dacă nu, nu. Am organizat prea multe evenimente la care nu a fost muzică pentru a putea afirma că nu în muzică stă succesul evenimentului.

3. Unul dintre instrumentele de măsurare a succesului unui eveniment constă în numărul de persoane care au venit la tine (tu, în calitate de PR-ist) pentru a face poze ”cu maimuța”

PR-istul este persoana din umbră. Publicul trebuie să știe că întreaga companie a organizat evenimentul, nu angajatul ĂLA.

4. ”Când veți crește voi mari și veți încerca să vă convingeți șefii să vă aprobe bugetele, nu vă duceți cu worduri la ei. Vă spun eu că nu le citesc. Duceți-vă cu power point-uri în care puneți multe poze”.

Dacă m-aș duce la șeful meu cu un PPT cu multe poze și fără worduri și excel-uri și analize SWOT elaborate, m-ar da pe ușă afară și mi-ar trage și un șut în fund. Cum să-l convingi de rezultatele măsurabile dacă nu-i duci ceva măsurabil?

5. Sponsorul îți dictează detaliile evenimentului, singurul lucru pe care PR-istul îl mai poate face este să se asigure că nu iese o cumătrie

Aș dori să îi întreb pe cei din Prime câte lucruri au schimbat la ”scenariul” inițial pentru că așa a vrut unul dintre sponsori? Și, dacă au fost, cât de drastice au fost ele? Și, dacă au fost drastice, au stat stresați ca evenimentul să nu se transforme în cumătrie?

6. Din câte am înţeles eu (poate am înţeles greşit), dacă, totuşi, publicul vrea să fie cumătrie, cumătrie să fie!

O companie trebuie să organizeze evenimente de PR în conformitate cu modalitatea în care doreşte să se poziţioneze. Dacă doreşte să fie percepută ca o companie „de cumatrii”, atunci va organiza cumatrii. Dacă doreşte să fie percepută într-un alt fel, atunci va organiza alt tip de eveniment şi îşi va „atinge” publicurile printr-un alt tip de mesaj.

Nu sunt de acord cu ideea că, dacă publicul îţi este prost, trebuie să te prosteşti şi tu. Desigur, dacă publicul îţi este prost, nu vei organiza un maraton de lectură filosofică sau un campionat de şah în aer liber. Totuşi, în organizarea de evenimente, PR-istul trebuie să aibă puţină responsabilitate socială în sânge şi să nu se comporte conform ideii care se pare că ghidează marile televiziuni („Daca publicul cere Dan Negru, Noră pentru Mama, Iubire interzisă şi Fata lui Tata  – mă mir şi eu câte titluri din astea ştiu , noi îi dam”).

Desigur, nu îmi permit să contest experienţa d-nei Krisan şi nici faptul că discursul dumneaei a fost formulat într-o mare cunoştinţă de cauză. Totuşi, din minuscula experienţă pe care o am şi eu, îmi permit să ridic puţin fruntea din pământ, să trec peste dezinvoltura discursului şi să o contrazic pe alocuri.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 7 10 2010 -- PRIME Iași organizează Team Adventure. Iar :) (6)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)
• 17 04 2009 -- Play less, train more (3)
• 30 09 2010 -- O ultimă încercare: caut voluntari pentru pr.uaic.ro (18)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)

Dacă intri de ceva vreme pe acest blog și dacă împărtășești, cât de cât, pasiunile mele (adică dacă intri pe acest blog și nu ieși imediat de pe el), probabil că știi deja de team ADventure. Dacă nu știi, I don’t blame you: nici oamenii cavernelor nu au știut mult timp că pot aprinde focul, dar câtă lumină s-a făcut atunci când au știut!

Așadar, team ADventure este un festival concurs de strategie publicitară și relații publice organizat de frumoasa (și profesionista) echipă de studenți din PRIME Iași. Proiectul este structurat pe trei secțiuni:

1. Lansare – care va avea loc în data de 21 octombrie, ora 20 în sala II8 din Corpul A al Universității ”Al.I.Cuza”, lansare la care vă îndemn prietenește să mergeți pentru că, în caz contrar, degeaba vă mai zic de următoarele două etape. Până și oamenii cavernelor au luat-o treptat (adică mai întâi au căutat două pietre potrivite pentru frecare), ce mama naibii!

2. Conferință – care va avea loc în data de 4 noiembrie și unde vor fi invitați trei specialiști în domeniu pentru a vă explica treaba asta complicată cu aplicarea teoriei;

3. Gala – care va avea loc în data de 19 noiembrie, atunci când echipele înscrise în concurs își vor prezenta strategiile de promovare (în conformitate cu briefurile de client primite anterior; anul ăsta clienții sunt: Dopo Poco – you know Dopo Poco, great amount of pizza, Icar Tours – I know Icar Tours, they sent me to Vienna , Impact FM – you know them, mai ales datorită autocolantelor de pe spatele taxiurilor ).

Trebuie să mai precizez faptul că voi face parte din juriu, dar voi încerca să fiu indulgentă . Și mai trebuie să precizez că îmi voi alege un student, în funcție de prestația din cadrul Galei, pe care îl voi duce la Felicia timp de o lună și îl voi supune unei mari torturi, numită sugestiv ”internship” >.

Deci, duceți-vă, băi!

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 8 12 2009 -- Zilele Marketerului, “ediția de criză” (3)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)
• 17 04 2009 -- Play less, train more (3)

Pr.uaic.ro este site-ul secției de Comunicare și Relații Publice (Facultatea de Filosofie, UAIC, Iași). El a luat naștere acum aproximativ doi ani, atunci când unul dintre profesorii de la această secției a conștientizat importanța online-ului în crearea unui brand, mai ales în cazul acestei secții.

După multe peripeții (cele mai multe dintre ele fiind strâns legate de administrarea rețelei), am ieșit triumfătoare în această luptă acerbă și am reușit să mă ocup, atât cât mi-a permis timpul, de conținutul lui.

La admiterea din 2009 chiar m-am dat de trei ori peste cap și a ieșit o păginuță destul de utilă viitorilor studenți, drept pentru care site-ul a avut un trafic foarte mare în acea perioadă (desigur, acum totul este în paragină).

Numai că vine o vreme în viața fiecărui om în care el trebuie să meargă mai departe și să-și caute persoane cărora să le lase moștenirea (a.k.a. n-am mai avut timp de acest site). Am căutat aceste persoane, dar aș vrea să cred că nu le-am căutat destul de bine și am făcut eu unele greșeli în căutările mele. Prin urmare, le mai caut o ultimă dată.

Ce poate să facă site-ul

Pe lângă beneficiile pe care le poate aduce brandului, site-ul, din punct de vedere funcțional, poate să facă aproximativ de toate. Adică, dacă vă trece prin cap să puneți ceva (util și complex) pe site, gândiți-vă că se poate!

De cine are nevoie site-ul

De:

1.    Un student (sau o echipă de studenți) de la CRP, nu contează în ce an sunt;

2.    Cineva care să știe să scrie. Nu mă refer aici la web-writing, ci la gramatica limbii române. Dacă o cunoști bine, atunci don’t worry about the web-writing, o să te învăț eu unele lucruri de bază și, după aia, sigur o să te descurci;

3.    Cineva care să meargă la facultate. Adică să știe unde e secretariatul, unde e sediul PRIME (de exemplu ), care îi sunt profesorii, ce noutăți au mai apărut la afișier, care sunt șefii de an;

4.    Cineva care să aibă acces la internet constant;

5.    Cineva care să înțeleagă că, înainte să bată la ușa secretariatului, studenții intră pe site;

6.    Cineva care să știe că secțiunea ”noutăți” trebuie updatată permanent cu tot ceea ce i-ar putea interesa pe studenții acestei secții;

7.    Cineva care să înțeleagă că, pentru a putea întreține acest site, trebuie să existe o comunicare constantă între el/ea și cei care generează informații în această secție (vezi, de exemplu, punctul 3 de mai sus).

Ce îți iese ție

1.    O să crești în ochii unor profesori cărora le pasă de acest site. Da, știu, nu sunt mulți, dar cei care sunt contează;

2.    O să înveți ce înseamnă munca din spatele unui site;

3.    O să ajungi un element cheie în circulația informației în rândul studenților de la CRP;

4.    O să ai ocazia să stresezi diverse persoane din această facultate în numele unei comunicări transparente. Deci, oricât de stresant o să fii, o să ai de fiecare dată o scuză;

5.    O să ajungi să știi primul anumite informații;

6.    Dacă ești destul de destupat la minte, o să folosești această experiență în favoarea ta atunci când o să-ți redactezi CV-ul. Să te ocupi cu updatarea site-ului unei secții de la o facultate nu este ceva ce se trece cu vederea ușor.

Asta e situația. Ce facem mai departe

Dacă crezi că poți face față acestui stres major, lasă un comentariu la acest articol sau trimite-mi un mail. În funcție de rapiditatea răspunsurilor primite, o să organizez o întâlnire cu persoanele interesate, o să formăm o mică echipă, eu vă fac transferul de know-how și mă retrag ușor, le prezint echipa și profesorilor (cărora le pasă) despre care am menționat mai sus și vă urez multă baftă în continuare!

Desigur, dacă o să apară probleme, eu sunt întotdeauna de găsit.

Acestea fiind spuse, aștept voluntari .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)
• 7 10 2010 -- PRIME Iași organizează Team Adventure. Iar :) (6)
• 7 12 2009 -- ”Emițătorul poate fi scârțâitul unei uși” (4)
• 11 06 2009 -- Capitalul social (3)
• 27 05 2009 -- Cum se înclină balanţa azi (10)

Nu mi-am propus în mod strategic să scriu articole despre lucruri inteligente, dar se pare că există vizitatori ai acestui blog care i-au întrezărit potențialul (mai bine spus, și-au dat seama de potențialul cititorilor blogului) și, prin urmare, mă informează despre tot felul de evenimente deștepte pe care eu, evident, vi le voi împărtăși.

Așadar:

RIUF sau Romanian International University Fair este cel mai mare eveniment educațional internațional din România și din Estul Europei care oferă ocazia elevilor și studenților să intre în contact cu reprezentanți și studenți ai instituțiilor de învățământ internaționale, în cazul în care doresc să cunoască și oportunități de a studia în străinătate.

Evenimentul se organizează de cinci ani iar în Iași este la a doua ediție. Anul acesta se va desfășura la Hotel Unirea, în data de 18 martie, începând cu ora 10.00.

O să fie și o serie de activități, precum:

•    Expoziție educațională
•    Traininguri și worhshop-uri despre studiul în străinătate (scrierea documentelor, alcătuirea dosarului, procesul de admitere) 
•    Sesiuni de informare (posibilități de finanțare, pregatirea pentru teste, sisteme educaționale) 
•    Admiteri pe loc (”Spot Admissions”)

Nu știu exact ce înseamnă ”admiteri pe loc” dar, dacă înseamnă ceea ce, de altfel, se înțelege și din denumire, înseamnă că este foarte tare!

În ceea ce privește universitățile participante, lista este foarte lungă, cu nume importante precum: Harvard, Yale, Stanford, Duke, Brown, Pennsylvania, Oxford etc.

Recomand evenimentul și, dacă credeți că vi se potrivește așteptărilor cu privire la… viața asta, poate ne vedem acolo.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 7 10 2010 -- PRIME Iași organizează Team Adventure. Iar :) (6)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 8 12 2009 -- Zilele Marketerului, “ediția de criză” (3)
• 7 09 2009 -- Trist… (21)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)

Eu îmi pun aici to-do-lista și, pe măsură ce reușesc să bifez ceva, voi tăia punctul respectiv. Evident, pe parcursul zilei, se vor mai adauga și alte sarcini, pe care le voi însemna cu cuvântul ”NOU”.

Știu că unele sarcini nu sunt inteligibile pentru toată lumea, dar este prea complicat să le explic, așa că va trebui să le luați ca atare. Deci să începem:

Felicia

Trendsetter 2010

1. de sunat fetele câștigătoare
2. de sunat la magazine pentru ok (pentru că e sunat parțial)
3. de trimis notificări (după ce am primit ok-ul)
4. PV-uri haine și o chestie de calculat pt. fete
5. ecusoane fete

2010 Fashion Trends

1. invitații pentru bloggeri
2. de sunat la magazinele participante la fashion show
3. de vorbit cu Sephora
4. autocolant + people stopper
5. de programat spotul radio pe stația internă
6. de lămurit faza cu rezervările

NOU: de contactat Essencia

NOU: mailuri Jolidon, Ani’s, Carrefour: ziua când venim după ținute

Nou: comunicat de presă

Altele

1. de completat chestionarul UAIC
2. de contactat precarele cu contractul expirat
3. contract Mummy Art
4. reminder dna Pavel: decorațiuni de Valentine’s

NOU: corecturi pe site (magazine schimbate)

NOU: de făcut poze la intrarea din stânga

NOU: de numărat premiile instant rămase

NOU: update site promoție Benvenuti

Studenți

1. de corectat cele cca. 100 98 95 92 25 15 20 21 8 5 proiecte rămase

Master

1. de pus cap la cap proiect Fârte
2. proiect Stănciulescu
3. de găsit un coleg care să ducă și proiectul meu azi (mulțumesc, Adriana )

iXld

1. știri pe site
2. început chestia cu linkurile

Altele pe care nu știu unde să le incadrez

1. DE PLĂTIT LEASINGUL!!!
2. de rezervat bilete pentru Paris Viena

Atât. Deocamdată. Wish me luck!

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 9 01 2009 -- Feedback de la studenţi sau Din nou despre aşteptări (16)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (9)
• 7 12 2009 -- ”Emițătorul poate fi scârțâitul unei uși” (4)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)

Dintr-o temă în alta, am dat peste o afirmație care m-a trăsnit. Probabil pentru că nu mă mai gândisem de mult la ea sau probabil pentru că nu cred că am formulat-o vreodată așa de bine (cum a formulat-o altcineva), încât să-mi stea așa de clară în fața ochilor:

”Foarte greșit să conștientizezi fericirea. În momentul în care îți proiectezi fie și în gând faptul că ești fericit,  vine o greutate și îți clatină din rădăcini echilibrul greu atins.”

Nu cred în entități supreme care vor să facă în așa fel încât echilibrul fericire-nefericire să fie în permanență atins, dar cred în capacitatea incredibil de diabolică a creierului nostru de a înclina balanța spre nefericire, deși, în mod logic și rațional, nu ar avea motive să facă așa ceva.

Și mai cred (sau, în fine, nu cred neapărat, doar constat) că unii dintre noi nu știu să-și trăiască frumos fericirea și, prin urmare, își construiesc o nefericire din nimic pentru că așa li se pare lor că este mai bine și ei sunt mai în siguranță.

Da, cred în zicala conform căreia ”Omul când n-are probleme, și le face”.

P.S. Prea multe campanii de marketing, proiecte pentru master și teme de corectat, toate la un loc și în același timp, creează nefericire .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 8 08 2009 -- Alt articol țintit (7)
• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 19 04 2009 -- Spălatul rufelor şi plata întreţinerii (6)
• 14 04 2009 -- Minimizarea problemelor (0)

Anul ăsta cred că am întâlnit cei mai mulți, mai interesanți și mai frumoși oameni, așa cum nu am mai întâlnit încă de pe vremea când eram studentă și mă plimbam peste tot prin țară.

Și, chiar dacă fizic nu am cum să fiu alături de toți cei pe care i-am întâlnit și cu care am interacționat cumva, știu că am reușit să ne lăsăm reciproc urme frumoase în viața noastră.

Și, chiar dacă nu reușesc să-i cuprind cu gândul pe toți cei care mi-au făcut anul mai frumos, care m-au făcut să-mi dau seama că ceea ce fac și spun contează pentru cineva, care m-au ajutat să trec peste momente deprimante, știu că fiecare om în parte care mi-a fost alături a contribuit la sentimentul de împlinire pe care îl simt în momentul ăsta.

Așadar, fără a stabili o ordine anume, acest mesaj este pentru cineva care m-a ținut de mână și care a știut că totul va fi bine atunci când eu nu știam, pentru studenții care, din nou, probabil fără să aibă asta în plan, au reușit să mă încarce cu emoții pozitive și să mă scoată din cele mai urâte stări, pentru părinții care… well, care au făcut cam tot, pentru bloggerii care au răspuns pozitiv la mailurile mele , pentru colegii de birou cu care am râs, ne-am enervat, am stat peste program sau am plecat mai devreme , pentru toți cei cu care (și pentru care) lucrez care au reușit să realizeze că nu le sunt dușman, pentru toți oamenii de pe twitter care mi-au răspuns la cele mai stupide întrebări (de genul ”unde găsesc bostani în Iași?”), pentru prietenii pe care nu prea i-am văzut anul ăsta, pentru toți cei cu care am trecut peste partea de ”colaborare” și am ajuns la partea de ”stresare”, pentru toți cei care au răspuns prompt la ora 2 noaptea când eu voiam flyere refăcute și apoi nu am mai vrut, pentru toți cei care s-au chinuit să-mi facă spoturi radio ”cu voce de copil”, pentru toți cei care mi-au spus că articolul ăsta nu este ultimul meu articol pe acest blog, pentru toți cei care mi-au citit prostiile și au mai și comentat, pentru toți cei care îmi citesc prostiile, dar nu comenteaza și, probabil, pentru mulți alții…

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 30 08 2010 -- Cum recunoşti românii în Paris (9)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 11 12 2009 -- Cât de ”obiecte” sunt oamenii pentru tine? (3)
• 2 09 2009 -- Obiceiuri de nuntă inexplicabile (15)

Zilele Marketerului este un eveniment ajuns la ediția a doua care se pare că se îmbunătățește, atât din punct de vedere al temelor adoptate, cât și din punct de vedere al targetului; dacă anul trecut el era adresat doar studenților în ani incipienți de la FEAA, anul ăsta evenimentul va fi deschis și elevilor de liceu (în special clasele a XI-a și a XII-a).

De asemenea, evenimentul este deschis și masteranzilor FEAA, dar și studenților de la specializarea Comunicare Socială și Relații Publice din cadrul Facultății de Filosofie. (pentru această afirmație mă bucur cel mai mult )

Scopul evenimentului este de a-l aduce pe studentul de la Marketing sau pasionatul de marketing mai aproape de realităţile marketing-ului din piaţă. Mai exact, se aduc oameni din marketing, care fac marketing, să discute despre marketing.

Printre speakerii prezenți anul acesta se numără nume sonore din peisajul de marketing ieșean. Gabriel „Krumel” Curcudel, Adrian Rădeanu, Sebastian Mahu sau Ciprian Ionescu sunt doar câțiva dintre „evangheliștii” invitați. (pentru penultimul nume mă bucur cel mai mult )

Mai multe detalii aici.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 7 10 2010 -- PRIME Iași organizează Team Adventure. Iar :) (6)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)
• 17 04 2009 -- Play less, train more (3)
• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)

Înainte de a vă lăsa să vă delectați, trebuie să fac două precizări:

1.    Am aproximativ 140 de studenți.
2.    Majoritatea greșelilor sunt de exprimare (incoerență), ceea ce nu mi se mai pare atât de funny…

“De obicei, individul, situat în poziția de pe colț este de cel principalul personaj al discuției. Toată atenția se îndreaptă către el, sau nu.”

“Cea conativă este o funcție centrată pe emițător iar ea fiind bazată pe scopul unei discuții între șef și angajați.”

“Emițătorul poate să nu fie o ființă umană; poate fi scârțâitul unei uși.”

“Imaginea dată ne arată o discuție dintre doi boșorogi, unul cu papion, unul cu cravată.”

“În privința degetelor (…), acestea sunt ușor curbate, iar palma orientată în jos, ceea ce arată o dorință puternică de a lua ceva, fapt care îmi dă suspiciunea că este cleptoman.”

“Funcția emotivă: funcție la baza căreia se află emoțiile din punct de vedere la oameni, s-au sunet a unei piese stricate.”

“Funcția emotivă se poate regăsi de asemenea și la un obiect dar mai mult ținând cont de sentimentul pe care emițătorul îl redă față de receptor, acesta în cauză fiind obiectul către care se are sentimentul.”

“Trunchiul celor două figuri reprezentate în imagine scot în evidență degajarea și libertatea de comunicare între cei doi amândoi având poziția corpului relaxată, ceea ce mă duce din nou la afirmațiile de mai sus, adică de amical dintre cei doi.”

“Această funcție are rolul de a elibera emițătorul de o stare de tensiune, cum este cazul atunci când cineva țipă de durere că i-a căzut ceva peste picior.”

“Poziția scaunelor este aranjată în așa mod, ce le-ar putea permite o satisfacție.”

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 1 02 2010 -- Live jobing (11)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 9 01 2009 -- Feedback de la studenţi sau Din nou despre aşteptări (16)
• 3 01 2009 -- Parţiale, perle, zâmbete (episodul 2) (2)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (9)

Sunt câteva lucruri în legătură cu studenții și absolvenții (cei de studii superioare) care mi se par cel puțin triste.

Primul ar fi pretențiile ridicate în momentul finalizării studiilor, pretenții despre care am observat că le sunt cultivate de unii domni profesori încă de pe băncile facultății. Adică pretenții de forma: voi sunteți studenți, voi o să ajungeți oameni MARI. De parcă a fi student mai reprezintă, în societatea românească de astăzi, un atât de mare privilegiu, pe care numai inițiații și specialii îl pot dobândi.

Mergând mai departe pe firul tristeții, ajungem la lucrul cu adevărat trist, bocitor de-a binelea: faptul că unii absolvenți consideră suficiente notele obținute în facultate, faptul că au luat 10 la licență sau faptul că au făcut două facultăți în paralel.

Mi se pare absolut trist și penibil, în același timp, ca singurul lucru cu care să te poți lăuda după finalizarea studiilor, este că ai făcut două facultăți în același timp și să te folosești de această mare realizare a ta, dând-o drept argument pentru a-ți susține credibilitatea într-un anumit domeniu.

Mi se pare jenant să susții sus și tare că îți dorești un salariu de 20 de milioane imediat cum ai terminat facultatea iar argumentul tău pentru buna pregătire să fie notele din timpul anilor de studii. JENANT!

Și continuarea articolului este pe același ton, deci nu mai are sens…

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (9)
• 21 04 2009 -- 10 mituri ce ar trebui lămurite (mitul numărul 1) (18)
• 15 04 2009 -- ROI-ul meu propriu şi personal (4)
• 4 03 2010 -- Supărată (2)