Nu mi-am propus în mod strategic să scriu articole despre lucruri inteligente, dar se pare că există vizitatori ai acestui blog care i-au întrezărit potențialul (mai bine spus, și-au dat seama de potențialul cititorilor blogului) și, prin urmare, mă informează despre tot felul de evenimente deștepte pe care eu, evident, vi le voi împărtăși.

Așadar:

RIUF sau Romanian International University Fair este cel mai mare eveniment educațional internațional din România și din Estul Europei care oferă ocazia elevilor și studenților să intre în contact cu reprezentanți și studenți ai instituțiilor de învățământ internaționale, în cazul în care doresc să cunoască și oportunități de a studia în străinătate.

Evenimentul se organizează de cinci ani iar în Iași este la a doua ediție. Anul acesta se va desfășura la Hotel Unirea, în data de 18 martie, începând cu ora 10.00.

O să fie și o serie de activități, precum:

•    Expoziție educațională
•    Traininguri și worhshop-uri despre studiul în străinătate (scrierea documentelor, alcătuirea dosarului, procesul de admitere) 
•    Sesiuni de informare (posibilități de finanțare, pregatirea pentru teste, sisteme educaționale) 
•    Admiteri pe loc (”Spot Admissions”)

Nu știu exact ce înseamnă ”admiteri pe loc” dar, dacă înseamnă ceea ce, de altfel, se înțelege și din denumire, înseamnă că este foarte tare!

În ceea ce privește universitățile participante, lista este foarte lungă, cu nume importante precum: Harvard, Yale, Stanford, Duke, Brown, Pennsylvania, Oxford etc.

Recomand evenimentul și, dacă credeți că vi se potrivește așteptărilor cu privire la… viața asta, poate ne vedem acolo.

Unii fac live blogging, eu o să fac live jobing. Pentru că am o to-do-list mare de un kilometru și pentru că am nevoie de galerie pentru a o duce la îndeplinire și pentru că funcționez foarte bine atunci când îi mai spun cuiva ce am de făcut (e ca în cazul fumătorilor care vor să se lase du fumat: trebuie să mărturisească acest lucru cuiva pentru a ști că este cineva care îi monitorizează), o să facem așa:

Eu îmi pun aici to-do-lista și, pe măsură ce reușesc să bifez ceva, voi tăia punctul respectiv. Evident, pe parcursul zilei, se vor mai adauga și alte sarcini, pe care le voi însemna cu cuvântul ”NOU”.

Știu că unele sarcini nu sunt inteligibile pentru toată lumea, dar este prea complicat să le explic, așa că va trebui să le luați ca atare. Deci să începem:

Felicia

Trendsetter 2010

1. de sunat fetele câștigătoare
2. de sunat la magazine pentru ok (pentru că e sunat parțial)
3. de trimis notificări (după ce am primit ok-ul)
4. PV-uri haine și o chestie de calculat pt. fete
5. ecusoane fete

2010 Fashion Trends

1. invitații pentru bloggeri
2. de sunat la magazinele participante la fashion show
3. de vorbit cu Sephora
4. autocolant + people stopper
5. de programat spotul radio pe stația internă
6. de lămurit faza cu rezervările

NOU: de contactat Essencia

NOU: mailuri Jolidon, Ani’s, Carrefour: ziua când venim după ținute

Nou: comunicat de presă

Altele

1. de completat chestionarul UAIC
2. de contactat precarele cu contractul expirat
3. contract Mummy Art
4. reminder dna Pavel: decorațiuni de Valentine’s

NOU: corecturi pe site (magazine schimbate)

NOU: de făcut poze la intrarea din stânga

NOU: de numărat premiile instant rămase

NOU: update site promoție Benvenuti

Studenți

1. de corectat cele cca. 100 98 95 92 25 15 20 21 8 5 proiecte rămase

Master

1. de pus cap la cap proiect Fârte
2. proiect Stănciulescu
3. de găsit un coleg care să ducă și proiectul meu azi (mulțumesc, Adriana )

iXld

1. știri pe site
2. început chestia cu linkurile

Altele pe care nu știu unde să le incadrez

1. DE PLĂTIT LEASINGUL!!!
2. de rezervat bilete pentru Paris Viena

Atât. Deocamdată. Wish me luck!

Sunt în perioada în care corectez. De data aceasta, însă, am fost destul de bine inspirată și am ales să nu mai corectez lucrări, ci teme mai interesante (acum fie vorba între noi, sper să fie la fel de interesant și pentru cei care fac aceste teme ).

Dintr-o temă în alta, am dat peste o afirmație care m-a trăsnit. Probabil pentru că nu mă mai gândisem de mult la ea sau probabil pentru că nu cred că am formulat-o vreodată așa de bine (cum a formulat-o altcineva), încât să-mi stea așa de clară în fața ochilor:

”Foarte greșit să conștientizezi fericirea. În momentul în care îți proiectezi fie și în gând faptul că ești fericit,  vine o greutate și îți clatină din rădăcini echilibrul greu atins.”

Nu cred în entități supreme care vor să facă în așa fel încât echilibrul fericire-nefericire să fie în permanență atins, dar cred în capacitatea incredibil de diabolică a creierului nostru de a înclina balanța spre nefericire, deși, în mod logic și rațional, nu ar avea motive să facă așa ceva.

Și mai cred (sau, în fine, nu cred neapărat, doar constat) că unii dintre noi nu știu să-și trăiască frumos fericirea și, prin urmare, își construiesc o nefericire din nimic pentru că așa li se pare lor că este mai bine și ei sunt mai în siguranță.

Da, cred în zicala conform căreia ”Omul când n-are probleme, și le face”.

P.S. Prea multe campanii de marketing, proiecte pentru master și teme de corectat, toate la un loc și în același timp, creează nefericire .

Da, știu, nu e ca și cum nu ați mai auzit/citit urări de Crăciun până acum. Pun pariu că ați primit același sms de cel puțin două ori sau același mass-message de cel puțin 7 ori. Totuși, o să fiu și eu la fel de previzibilă ca și toți ceilalți și o să vă spun ceva drăgălaș (cred eu).

Anul ăsta cred că am întâlnit cei mai mulți, mai interesanți și mai frumoși oameni, așa cum nu am mai întâlnit încă de pe vremea când eram studentă și mă plimbam peste tot prin țară.

Și, chiar dacă fizic nu am cum să fiu alături de toți cei pe care i-am întâlnit și cu care am interacționat cumva, știu că am reușit să ne lăsăm reciproc urme frumoase în viața noastră.

Și, chiar dacă nu reușesc să-i cuprind cu gândul pe toți cei care mi-au făcut anul mai frumos, care m-au făcut să-mi dau seama că ceea ce fac și spun contează pentru cineva, care m-au ajutat să trec peste momente deprimante, știu că fiecare om în parte care mi-a fost alături a contribuit la sentimentul de împlinire pe care îl simt în momentul ăsta.

Citeşte în continuare »

Zilele Marketerului este un eveniment ajuns la ediția a doua care se pare că se îmbunătățește, atât din punct de vedere al temelor adoptate, cât și din punct de vedere al targetului; dacă anul trecut el era adresat doar studenților în ani incipienți de la FEAA, anul ăsta evenimentul va fi deschis și elevilor de liceu (în special clasele a XI-a și a XII-a).

De asemenea, evenimentul este deschis și masteranzilor FEAA, dar și studenților de la specializarea Comunicare Socială și Relații Publice din cadrul Facultății de Filosofie. (pentru această afirmație mă bucur cel mai mult )

Scopul evenimentului este de a-l aduce pe studentul de la Marketing sau pasionatul de marketing mai aproape de realităţile marketing-ului din piaţă. Mai exact, se aduc oameni din marketing, care fac marketing, să discute despre marketing.

Printre speakerii prezenți anul acesta se numără nume sonore din peisajul de marketing ieșean. Gabriel „Krumel” Curcudel, Adrian Rădeanu, Sebastian Mahu sau Ciprian Ionescu sunt doar câțiva dintre „evangheliștii” invitați. (pentru penultimul nume mă bucur cel mai mult )

Mai multe detalii aici.

Yep, așa cum am mai spus, sunt în perioada blestemată a anului în care corectez testele studenților. Și, pentru că nu am cum să râd/să mă minunez de una singură, o să împărtășesc cu toată lumea.

Înainte de a vă lăsa să vă delectați, trebuie să fac două precizări:

1.    Am aproximativ 140 de studenți.
2.    Majoritatea greșelilor sunt de exprimare (incoerență), ceea ce nu mi se mai pare atât de funny…

Citeşte în continuare »

Vreau să scriu articolul ăsta de ceva timp, dar de fiecare dată mi se pare că am altceva mai vesel de spus. Dar astăzi, după ce am citit mai multe articole despre absolvenți șomeri și a cui este vina pentru asta și ce ar trebui să se facă și cum săracii studenți se spetesc cu învățatul și nu-i așteaptă niciun angajatorul cu jobul ideal pe tavă… gata, dom’le, tre să scriu!

Sunt câteva lucruri în legătură cu studenții și absolvenții (cei de studii superioare) care mi se par cel puțin triste.

Primul ar fi pretențiile ridicate în momentul finalizării studiilor, pretenții despre care am observat că le sunt cultivate de unii domni profesori încă de pe băncile facultății. Adică pretenții de forma: voi sunteți studenți, voi o să ajungeți oameni MARI. De parcă a fi student mai reprezintă, în societatea românească de astăzi, un atât de mare privilegiu, pe care numai inițiații și specialii îl pot dobândi.

Mergând mai departe pe firul tristeții, ajungem la lucrul cu adevărat trist, bocitor de-a binelea: faptul că unii absolvenți consideră suficiente notele obținute în facultate, faptul că au luat 10 la licență sau faptul că au făcut două facultăți în paralel.

Mi se pare absolut trist și penibil, în același timp, ca singurul lucru cu care să te poți lăuda după finalizarea studiilor, este că ai făcut două facultăți în același timp și să te folosești de această mare realizare a ta, dând-o drept argument pentru a-ți susține credibilitatea într-un anumit domeniu.

Mi se pare jenant să susții sus și tare că îți dorești un salariu de 20 de milioane imediat cum ai terminat facultatea iar argumentul tău pentru buna pregătire să fie notele din timpul anilor de studii. JENANT!

Și continuarea articolului este pe același ton, deci nu mai are sens…

M-am ciocnit de sintagma asta în primul an de facultate, atunci când un domn profesor ne-a spus că cei patru ani pe care îi vom petrece acolo sunt cel mai eficient mijloc de îmbogăţire a capitalului social. Ştiu cu siguranţă că domnul profesor încă mai spune acest lucru la fiecare început de an întâi .

În ultima vreme mă tot ciocnesc de această sintagmă, în contexte mai mult sau mai puţin ciudate, în situaţii nebănuite, ceea că mă face să îmi privesc propria evoluţie. Pentru că îmi dau seama, poate acum mai mult decât oricând, că lucrurile pe care le spunem, gesturile pe care le facem, modurile în care privim viaţa, felul nostru de a fi, chiar şi cele mai mici gesturi contribuie la dezvoltarea brandului personal. Iar acest brand, de cele mai multe ori, le influenţează viaţa celorlalţi, lucru pentru care noi suntem responsabili.

Am pornit de la capitalul social şi am ajuns la responsabilitatea faţă de propriile acţiuni în legătură cu ceilalţi pentru că nu cred că am stat vreodată să mă gândesc, în adevăratul sens al cuvântului, la dorinţa celorlalţi de a mă adauga pe mine în capitalul lor social. Cred că de foarte multe ori am fost preocupată să adaug eu cât mai mulţi oameni acolo, fără să mă gândesc că, la rândul meu, sunt şi eu adăugată.

Ceea ce mă face să mă gândesc la motivele pentru care cineva şi-ar dori acest lucru în legătură cu mine, ceea ce mă face să mă gândesc la existenţa unor (celebre de acum) aşteptări ale celorlalţi în legătură cu persoana mea şi, implicit, ceea ce mă face să mă gândesc la modalităţi de a acţiona pentru ca aceste aşteptări chiar să fie atinse (în măsura în care îmi doresc acest lucru, evident).

Departe de mine impulsul de a mă considera buricul Pământului, dar există destul de multe vieţi pe care le-am influenţat într-o mai mare sau mai mică măsură iar faptul că nu pot controla totul începe să mă înfricoşeze într-un fel. Dacă s-ar putea să existe o listă cu situaţii şi cuvinte care, dacă sunt spuse, să aibă efect cu o marjă de eroare de 0,001%, ar fi perfect. Dar nu există, ceea ce ne face şi mai responsabili.

Mi se tot învârt prin cap motive pentru care cineva şi-ar dori să-şi îmbogăţească capitalul social „anexându-mă” şi pe mine acolo. Ultimele care mi-au fost transmise într-un mod foarte explicit mi s-au părut exagerate, ceea ce mă face să cred că s-ar putea să am tendinţa să mă subestimez şi să am un efect mult mai mare asupra oamenilor decât sunt eu conştientă.

Cred că asta este un alt articol din ăla în care îmi ordonez eu gândurile şi în care, în niciun caz, nu doresc să mi se răspundă la întrebări despre mine. Totuşi, mă interesează să ştiu:

Voi de ce credeţi că aţi fi valoroşi pentru capitalul social al cuiva?

Azi am două opţiuni în ceea ce priveşte subiectul articolului:

1. Aş putea să-mi cer scuze de la Bloggerul Suprem care s-a simţit folosit, aşa ca o cârpă, după ce a citit un articol pe care NU l-am scris eu, dar care nu a avut bunul simţ să-şi corecteze aberaţiile după ce i-am atras atenţia.

2. Aş putea să scriu despre torturile la care au fost supuşi studenţii la ultimul seminar, cel de marţea trecută, de la 18.

Aşa că vă rog să mă scuzaţi dacă dau importanţă lucrurilor cu adevărat valoroase din viaţa mea. Să vorbim despre studenţi
Citeşte în continuare »

Uite de asta uit de toate şi nu mai contează prea mult că pierd două zile întregi documentându-mă dintr-o grămadă de surse şi întorcând pe toate părţile o materie plictisitoare – poate-poate o ieşi ceva drăguţ şi atractiv;

Uite de asta m-am specializat în power point-uri şi în imagini de fundal într-o încercare încăpăţânată de a avea un suport care să susţină cu mândrie prezentarea orală;

Uite de asta mă iau toate căldurile, mă dau de trei ori peste cap şi găsesc cele mai tâmpite exemple despre care ştiu sigur că o să fie reţinute;

Uite de asta am vorbit două seminarii la rând despre o companie producătoare de şuruburi şi despre „Gala Şurubarilor Pricepuţi”;

Uite de asta am ţinut eu seminarii cu super durere de cap, cu super depresii şi cu tot tacâmul.

De asta adică:

Citeşte în continuare »