Eu îmi pun aici to-do-lista și, pe măsură ce reușesc să bifez ceva, voi tăia punctul respectiv. Evident, pe parcursul zilei, se vor mai adauga și alte sarcini, pe care le voi însemna cu cuvântul ”NOU”.

Știu că unele sarcini nu sunt inteligibile pentru toată lumea, dar este prea complicat să le explic, așa că va trebui să le luați ca atare. Deci să începem:

Felicia

Trendsetter 2010

1. de sunat fetele câștigătoare
2. de sunat la magazine pentru ok (pentru că e sunat parțial)
3. de trimis notificări (după ce am primit ok-ul)
4. PV-uri haine și o chestie de calculat pt. fete
5. ecusoane fete

2010 Fashion Trends

1. invitații pentru bloggeri
2. de sunat la magazinele participante la fashion show
3. de vorbit cu Sephora
4. autocolant + people stopper
5. de programat spotul radio pe stația internă
6. de lămurit faza cu rezervările

NOU: de contactat Essencia

NOU: mailuri Jolidon, Ani’s, Carrefour: ziua când venim după ținute

Nou: comunicat de presă

Altele

1. de completat chestionarul UAIC
2. de contactat precarele cu contractul expirat
3. contract Mummy Art
4. reminder dna Pavel: decorațiuni de Valentine’s

NOU: corecturi pe site (magazine schimbate)

NOU: de făcut poze la intrarea din stânga

NOU: de numărat premiile instant rămase

NOU: update site promoție Benvenuti

Studenți

1. de corectat cele cca. 100 98 95 92 25 15 20 21 8 5 proiecte rămase

Master

1. de pus cap la cap proiect Fârte
2. proiect Stănciulescu
3. de găsit un coleg care să ducă și proiectul meu azi (mulțumesc, Adriana )

iXld

1. știri pe site
2. început chestia cu linkurile

Altele pe care nu știu unde să le incadrez

1. DE PLĂTIT LEASINGUL!!!
2. de rezervat bilete pentru Paris Viena

Atât. Deocamdată. Wish me luck!

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 9 01 2009 -- Feedback de la studenţi sau Din nou despre aşteptări (16)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)
• 7 12 2009 -- ”Emițătorul poate fi scârțâitul unei uși” (4)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)

Dintr-o temă în alta, am dat peste o afirmație care m-a trăsnit. Probabil pentru că nu mă mai gândisem de mult la ea sau probabil pentru că nu cred că am formulat-o vreodată așa de bine (cum a formulat-o altcineva), încât să-mi stea așa de clară în fața ochilor:

”Foarte greșit să conștientizezi fericirea. În momentul în care îți proiectezi fie și în gând faptul că ești fericit,  vine o greutate și îți clatină din rădăcini echilibrul greu atins.”

Nu cred în entități supreme care vor să facă în așa fel încât echilibrul fericire-nefericire să fie în permanență atins, dar cred în capacitatea incredibil de diabolică a creierului nostru de a înclina balanța spre nefericire, deși, în mod logic și rațional, nu ar avea motive să facă așa ceva.

Și mai cred (sau, în fine, nu cred neapărat, doar constat) că unii dintre noi nu știu să-și trăiască frumos fericirea și, prin urmare, își construiesc o nefericire din nimic pentru că așa li se pare lor că este mai bine și ei sunt mai în siguranță.

Da, cred în zicala conform căreia ”Omul când n-are probleme, și le face”.

P.S. Prea multe campanii de marketing, proiecte pentru master și teme de corectat, toate la un loc și în același timp, creează nefericire .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 8 08 2009 -- Alt articol țintit (7)
• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 19 04 2009 -- Spălatul rufelor şi plata întreţinerii (6)
• 14 04 2009 -- Minimizarea problemelor (0)

Acum, nah… ”facem” este mult spus, având în vedere că eu, din cauza orelor la master, nu prind niciodată filmul, drept pentru care nu pot lua parte cu adevărat nici la conversațiile de la final, dar trebuia să spun ceva care să mă facă și pe mine deșteaptă .

Anyway, una dintre aceste discuții a dus la meditația conform căreia, în ziua de astăzi, avem o tendință mult mai mare de a ne folosi de oameni pentru a obține un beneficiu. Și nu mă refer neapărat la tendința de a călca peste orice și oricine pentru a ni se întâmpla nouă lucruri bune, ci la aceea de a nu mai ajuta oamenii necondiționat, așa cum… nu știu cine (sincer) făcea, ci de a ne implica pozitiv în viața lor, numai dacă avem și noi ceva de câștigat de pe urma acestei implicări.

Oare așa o fi?

Nu știu sigur, dar cert este că această meditație m-a făcut să mă gândesc sincer la lucrurile bune pe care le-am făcut sau le fac eu pentru alții și să recunosc, la fel de sincer, că unele dintre ele le fac pentru că am și eu ceva de câștigat.

Și m-a mai făcut să mă gândesc la faptul că niciodată nu am sunat pe cineva doar pentru a vedea ce mai face, după cum niciodată nu am trimis un mail/abordat pe cineva pe mess doar cu scopul de a vedea cum îi mai merge viața. La rându-mi, mi se pare ciudat dacă cineva face acest lucru cu mine și întotdeauna aștept să văd care-i faza și ce vrea de la mine după ce îmi adresează întrebarea ”ce mai faci?”. Am I weird?

Totuși, exact atunci când credeam eu despre mine că sunt cel mai rău om de pe Pământ din cauza acestor tendințe ale mele, mi-am dat seama că încă nu am fost plătită pentru seminarii, iar acest lucru nu a adus nici măcar o umbră de deranj în conștiința mea .

So, dacă tot suntem în preajma Crăciunului: când a fost ultima dată când ați făcut ceva pozitiv pentru cineva, necondiționat, fără beneficii de pe urma bunătății voastre?

P.S. Fără vreo legătură strânsă, melodia pe care am ascultat-o ieri 6 ore fără să mă opresc și pe care se pare că o ascult și astăzi într-un mod la fel de înverșunat:

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 1 02 2010 -- Live jobing (11)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)
• 25 12 2009 -- De Crăciun și de la mine (3)
• 9 12 2009 -- Spiritul (7)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)

Înainte de a vă lăsa să vă delectați, trebuie să fac două precizări:

1.    Am aproximativ 140 de studenți.
2.    Majoritatea greșelilor sunt de exprimare (incoerență), ceea ce nu mi se mai pare atât de funny…

“De obicei, individul, situat în poziția de pe colț este de cel principalul personaj al discuției. Toată atenția se îndreaptă către el, sau nu.”

“Cea conativă este o funcție centrată pe emițător iar ea fiind bazată pe scopul unei discuții între șef și angajați.”

“Emițătorul poate să nu fie o ființă umană; poate fi scârțâitul unei uși.”

“Imaginea dată ne arată o discuție dintre doi boșorogi, unul cu papion, unul cu cravată.”

“În privința degetelor (…), acestea sunt ușor curbate, iar palma orientată în jos, ceea ce arată o dorință puternică de a lua ceva, fapt care îmi dă suspiciunea că este cleptoman.”

“Funcția emotivă: funcție la baza căreia se află emoțiile din punct de vedere la oameni, s-au sunet a unei piese stricate.”

“Funcția emotivă se poate regăsi de asemenea și la un obiect dar mai mult ținând cont de sentimentul pe care emițătorul îl redă față de receptor, acesta în cauză fiind obiectul către care se are sentimentul.”

“Trunchiul celor două figuri reprezentate în imagine scot în evidență degajarea și libertatea de comunicare între cei doi amândoi având poziția corpului relaxată, ceea ce mă duce din nou la afirmațiile de mai sus, adică de amical dintre cei doi.”

“Această funcție are rolul de a elibera emițătorul de o stare de tensiune, cum este cazul atunci când cineva țipă de durere că i-a căzut ceva peste picior.”

“Poziția scaunelor este aranjată în așa mod, ce le-ar putea permite o satisfacție.”

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 1 02 2010 -- Live jobing (11)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 9 01 2009 -- Feedback de la studenţi sau Din nou despre aşteptări (16)
• 3 01 2009 -- Parţiale, perle, zâmbete (episodul 2) (2)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)

Uite de asta m-am specializat în power point-uri şi în imagini de fundal într-o încercare încăpăţânată de a avea un suport care să susţină cu mândrie prezentarea orală;

Uite de asta mă iau toate căldurile, mă dau de trei ori peste cap şi găsesc cele mai tâmpite exemple despre care ştiu sigur că o să fie reţinute;

Uite de asta am vorbit două seminarii la rând despre o companie producătoare de şuruburi şi despre „Gala Şurubarilor Pricepuţi”;

Uite de asta am ţinut eu seminarii cu super durere de cap, cu super depresii şi cu tot tacâmul.

De asta adică:

Pareri Studenti

Şi nu, nu am făcut selecţie şi le-am ales numai pe cele de bine (l-am luat în considerare şi pe cel cu autoritatea, adică singurul mai de… răuleţ).

Adevărul este că mi-a fost foarte greu să ţin un seminar atât de… tehnic şi să fiu în continuare spontană şi plină de lucruri utile şi, în acelaşi timp, să ţin aproximativ 25 de oameni atenţi în permanenţă. Dar, aşa cum am spus şi semestrul trecut, au fost zile (de marţi ) când am venit terminată din punct de vedere psihic la seminarii şi am plecat cu moralul mult ridicat pentru că a fost o perioadă în care numai seminariile astea puteau să-mi confirme că încă mai sunt capabilă să fac lucruri bune în plan profesional.

Acestea fiind spuse, puteţi să-mi consideraţi auto-lauda încheiată .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 1 02 2010 -- Live jobing (11)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)
• 9 01 2009 -- Feedback de la studenţi sau Din nou despre aşteptări (16)
• 12 03 2010 -- Speaking. Public speaking. (4)
• 7 12 2009 -- ”Emițătorul poate fi scârțâitul unei uși” (4)

Ok… să le luăm la rând:

Marius: NU

George: NU

Andreea: NU

Marina: NU

Se pare că sunt prima . Asta ar putea, totuşi, să însemne două chestii: fie sunt eu foarte rapidă şi, în cazul ăsta, i-am luat pe toţi, fie oamenii au mai multă viaţă socială decât mine şi, în cazul ăsta, mă ascund după monitor şi îmi pun nişte pastă pe coşuri, în timp ce îmi pun aparatul dentar în borcan . Dar să trecem la treburi serioase .

First thing first: felicitări grupei 5, CRP, an 1 pentru evenimentul pe care l-au organizat astăzi. Eu una m-am simţit foarte fain, chiar dacă a trebuit să-mi reduc discursul, lucru extraordinar de greu pentru mine.

Îmi pare bine că, în sfârşit, studenţii de la această secţie fac chestii practice şi că învaţă fiind în mijlocul problemei şi trecând de litera manualelor. În continuare, chestiuni administrative:

Prima:

Această secţie (foarte utilă, de altfel, pentru viaţa studentului, şi nu numai) deţine un site. Ăsta de aici. Site-ul nu mai este în construcţie, are toate mâinile şi picioarele la locul lor, îi bate inima şi poate merge de unul singur, fără cârje. Adică nu mai are texte în latină şi îi merg toate butoanele.

A doua:

Acest site are o secţiune care se numeşte „admitere 2009” care, la rândul ei, are o subsecţiune care se numeşte „viaţa studentului CRP”, subsecţiune ce cuprinde declaraţii ale studenţilor CRP necenzurate (parţial . Kiddin). Prin urmare, dacă eşti student CRP şi ai ceva de spus despre studenţia CRP, formulează un text drăgălaş de 4-5 rânduri şi trimite-mi-l, alături de o poză de-a ta (NU de buletin) la ines.prodan[@]gmail.com. Şi cu siguranţă o să apari pe site.

A treia:

Acest site are şi o secţiune care se numeşte „studenţi” care, la rândul ei, are o subsecţiune care se numeşte „forum”. Asta înseamnă că noi chiar avem un forum pe care vă invit cu căldură să-l folosiţi.

A patra:

Acest site doreşte din toată inima lui de site să aiba ataşat şi un blog, al acestei secţii, un blog care să trateze subiecte de comunicare (PR, advertising, puţin marketing, poate şi resurse umane, comunicare interpersonală etc.). Pe acest blog ar trebui să scrie studenţii acestei secţii în mod periodic. Prin urmare, înainte să mă apuc de trudit din greu la realizarea acestui blog (adică la a bate la cap pe cineva să-l facă funcţional), aş vrea să ştiu dacă studenţii CRP (Iaşi, am uitat să spun) sunt dispuşi să publice articole aici. Dacă răspunsul este DA, atunci ne vom organiza într-un mod profesionist şi ne vom apuca de trebuşoară. Dar, mai întâi, votaţi (mai jos sau în sidebar).

Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

Gata .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 17 04 2009 -- Play less, train more (3)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)

Well… mergând mai departe pe această idee, mi se tot învârt în cap diferite replici pe care niciodată în viaţa mea nu le voi spune acelora cărora chiar trebuie să le spun. Totuşi, pentru că ele trebuie să iasă cumva în lume, o să le pun aici, pe blog. Aşa… pentru defrustrare. Dacă vă daţi seama care le sunt destinatarii, vă rog să ţineţi pentru voi :

1. Înainte să te apuci să urli la oameni, poate că ar trebui să te mai uiţi şi la tine şi să-ţi dai seama că, pentru greşelile oamenilor ălora, ai şi tu o vină. Mare.

2. Habar n-ai pe ce lume trăieşti, nu ştii să fixezi nişte obiective şi nu conştientizezi priorităţile. Aşa că ceea ce o să urmeze ar trebui să nu te mire.

3. Dacă tot nu-ţi place de mine şi, de fiecare dată când ai ocazia, le spui altora cât de incompetentă sunt, măcar fă-mi favoarea de a nu-mi mai rânji prietenos atunci când ne vedem.

4. Îţi stă părul ca dracu’. Să nu cumva să ai impresia că arăţi bine. Îţi stă ca dracu’.

5. Ai faţă de pechinez. Mai ales acum, de când te-ai tuns. Pechinez.

6. Poţi să-ţi bagi tonul ăla de superioritate în fund. Şi, dacă tot eşti acolo, poate reuşeşti să-ţi scoţi şi băţul ăla atât de bine înfipt.

7. Nu ştiu cum naiba am putut să-mi imaginez că eşti un om pe care să mă pot baza.

8. Seminarul pe care îl ţii este inutil. În afară de faptul că nu învăţ nimic nou, conţinutul lui nu se potriveşte cu titlul lui. Şi, dacă tot ţi-ai luat angajamentul de a veni în faţa studenţilor, te rog eu să-ţi faci un plan de seminar şi să încerci să nu mai tremuri.

9. Esti unul dintre cei mai dobitoci bărbaţi pe care i-am cunoscut eu vreodată în viaţa mea şi nu dau doi bani pe tine, deşi eşti în vârstă şi, teoretic, ar trebui să fii respectat. Şi stai liniştit şi nu-mi mai zâmbi politicos, ştiu ce părere ai despre mine .

10. Călca-te-aş cu maşina

11. Faci o grămadă de greşeli gramaticale iar faptul că refuzi să le corectezi atunci când ţi se atrage atenţia nu te face rebelă.

Mai sunt multe altele. Dar probabil că v-am dat idei, aşa că vă aştept şi pe voi să completaţi.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 2 02 2009 -- Sugestii, propuneri, reclamaţii, feedback (9)
• 9 01 2009 -- Feedback de la studenţi sau Din nou despre aşteptări (16)
• 28 07 2010 -- Tăietorul de lemne (4)

În cel de-al doilea semestru voi ţine un seminar ce se numeşte Tehnici de redactare. Yep, de data asta nu am mai scăpat aşa de ieftin, ca în cazul seminarului de Teoria Comunicării din primul semestru.

Pentru că acest seminar este pentru studenţii de anul I, secţia Comunicare şi Relaţii Publice, scopul meu este să facem chestii utile, lucruri ce mi-ar fi plăcut şi mie să le învăţ atunci când eram eu studentă şi făceam cursul de Tehnici de redactare. Dacă eu n-am avut parte de ceva spectaculos şi cum sunt convinsă că nici studenţii mei nu vor avea parte de ceva spectaculos şi cum, de altfel, capacitatea de a face spectacol nu se numără printre condiţiile acestui seminar, mult mai bine ar fi să fie util.

So… eu vă spun la ce m-am gândit eu să fac la acest seminar iar pe voi o să vă rog să veniţi cu sugestii, reclamaţii, critici, propuneri, completări, pe baza experienţei voastre şi pe orice bază consideraţi voi a fi relevantă.

Mulţumesc anticipat :

1. Tehnici de redactare a prezentărilor Power Point

2. Tehnici de redactare a referatului şi eseului

3. Tehnici de redactare: CV, scrisoare de intenţie, scrisoare de recomandare

Redactarea materialelor de Relaţii Publice

4. Comunicatul de presă, ştirea de presă

5. Mapa/dosarul de presă

6. Advertorialul

7. Tehnici de web-writing

8. Discursul

9. Company profile-ul

Scrierea unui proiect

10. Definirea problemei, stabilirea scopului şi obiectivelor

11. Planificarea activităţilor (diagrama Gantt)

12. Realizarea bugetului

13. Planul de evaluare

Cam asta e.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 9 01 2009 -- Feedback de la studenţi sau Din nou despre aşteptări (16)
• 1 02 2010 -- Live jobing (11)
• 7 12 2009 -- ”Emițătorul poate fi scârțâitul unei uși” (4)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)

Cei care îmi citesc blogul de ceva timp poate că au observat că acest blog este, în parte, despre aşteptări; sub o formă sau alta, problema aşteptărilor revine cu obsesie în viaţa mea, de cele mai multe ori sub formă de deziluzie (din cauza aşteptărilor neîmplinite), dar se mai întâmplă să fie şi sub formă de fericire (datorită aşteptărilor împlinite).

De foarte multe ori mă întreb dacă ceea ce fac eu, personal, atinge aşteptările celor din jurul meu şi, măcar dintr-un punct de vedere, îmi dau seama că nu, ceea ce, în mod tâmpit şi paradoxal, are un efect contrat asupra comportamentului meu viitor.

Anyway, nu mi-am propus ca acesta să fie un post deprimant sau trist. Doar unul nostalgic. Prin urmare, îmi voi lăsa frustrările la o parte şi voi încerca să nu mă abat de la subiect.

Aşadar, pentru studenţi:

Am cel puţin două zile de când mă holbez paralizată în nişte foicele. Poate că pentru voi a însemnat doar o sarcină în plus sau o simplă părere scrisă pe o foaie de hârtie. Pentru mine, însă, a fost foarte important să ştiu care este părerea generală despre seminarul de Teoria comunicării. Şi, deşi (mărturisesc) nu sunt eu o persoană atât de cu picioarele pe pământ, care să aprecieze o critică şi care să nu se bosumfle, eram pregătită sufleteşte pentru orice.

Pentru orice, mai puţin, se pare, pentru lucruri frumoase. Îmi pregătisem câte un contraargument pentru fiecare posibilă critică, dar nu îmi pregătisem reacţii pentru laude. Prin urmare, aşa cum mi se întâmplă mai de fiecare dată când am parte de lucruri bune şi neaşteptate, singurul lucru pe care mai pot să-l fac este să negociez cu lacrimile: eu să le promit că o să fiu cuminte şi ele să-mi promită că o să stea acolo liniştite, la locul lor.

Well… ăsta este motivul pentru care de vreo două zile stau cu nişte foicele în faţă şi mă holbez la ele.

Îmi pare bine că am reuşit să realizez ce mi-am propus şi vă mulţumesc pentru aprecieri. De asemenea, mai vreau să vă mulţumesc pentru faptul că v-aţi implicat în acest seminar, că aţi fost entuziasmaţi la toată agitaţia mea din faţa clasei şi că aţi reuşit să mă scoateţi din cele mai tâmpite stări (cauzate de factori externi vouă); au fost perioade în care am venit terminată din punct de vedere psihic la seminarii şi am reuşit să ies din starea aceea datorită energiei voastre.

Pentru cei care sunt curioşi, mai jos sunt doar câteva mostre. Me za happy chicken ui:

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 1 02 2010 -- Live jobing (11)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)
• 7 12 2009 -- ”Emițătorul poate fi scârțâitul unei uși” (4)
• 2 02 2009 -- Sugestii, propuneri, reclamaţii, feedback (9)