Am apreciat foarte mult prezentarea d-nei Ruxandra Lidia Krișan care a vorbit ”Despre PR, fără ipocrizie”. În special, am apreciat modalitatea în care a prezentat, degajarea de care a dat dovadă, stilul direct și foarte dezinvolt, de parcă sala respectivă a fost dintotdeauna a dumneaei.

Totuși, au fost dezvoltate anumite idei în prezentare cu care nu sunt deloc de acord. Și o să le iau pe rând:

1. După ce PR-istul își pune frumos pe hârtie planul de acțiune pentru un eveniment de PR, trebuie să insiste foarte mult pe lângă superiorii (care aprobă bugetul) pentru ca evenimentul respectiv să se organizeze

Cu tot respectul, aceasta mi se pare o strategie de PR ad-hoc. O companie care se respectă și care, după spusele dumneaei, privește respectivul eveniment ca făcând parte dintr-o întreagă strategie de comunicare (evenimentul nu este privit doar ca distracție, chiar și în cazul în care este o petrecere internă pentru sfârșitul de an), își face o strategie de comunicare pe termen lung.

De regulă, această este făcută la finalul anului în curs pentru anul care va urma. Aici sunt incluse toate campaniile de comunicare, atât interne, cât și externe.

De asemenea, în cazul unei companii care are o cultură organizațională destul de bine dezvoltată, există un buget pentru comunicare, acceptat de toți cei care au putere de decizie. Acest buget este foarte detaliat și planificat pentru anul ce va urma, astfel încât, chiar cu un an înainte, se știe ce se va întâmpla peste un an.

Dacă această planificare ar exista (pentru că vorbim despre o companie sănătoasă), atunci cel care ar trebui să aprobe bugetul pentru un eveniment nu ar mai fi luat prin surprindere.

Poate că, totuşi, sunt eu prea naivă şi prea idealistă, însă vorbesc din experienţă. Sau poate că lucrez eu în compania viselor mele, am jobul viselor mele şi şeful viselor mele…

2. Cheia unui eveniment este muzica

Cheia unui eveniment este să îl adaptezi în funcție de publicuri. Dacă publicului tău îi place muzica, îi dai muzică. Dacă nu, nu. Am organizat prea multe evenimente la care nu a fost muzică pentru a putea afirma că nu în muzică stă succesul evenimentului.

3. Unul dintre instrumentele de măsurare a succesului unui eveniment constă în numărul de persoane care au venit la tine (tu, în calitate de PR-ist) pentru a face poze ”cu maimuța”

PR-istul este persoana din umbră. Publicul trebuie să știe că întreaga companie a organizat evenimentul, nu angajatul ĂLA.

4. ”Când veți crește voi mari și veți încerca să vă convingeți șefii să vă aprobe bugetele, nu vă duceți cu worduri la ei. Vă spun eu că nu le citesc. Duceți-vă cu power point-uri în care puneți multe poze”.

Dacă m-aș duce la șeful meu cu un PPT cu multe poze și fără worduri și excel-uri și analize SWOT elaborate, m-ar da pe ușă afară și mi-ar trage și un șut în fund. Cum să-l convingi de rezultatele măsurabile dacă nu-i duci ceva măsurabil?

5. Sponsorul îți dictează detaliile evenimentului, singurul lucru pe care PR-istul îl mai poate face este să se asigure că nu iese o cumătrie

Aș dori să îi întreb pe cei din Prime câte lucruri au schimbat la ”scenariul” inițial pentru că așa a vrut unul dintre sponsori? Și, dacă au fost, cât de drastice au fost ele? Și, dacă au fost drastice, au stat stresați ca evenimentul să nu se transforme în cumătrie?

6. Din câte am înţeles eu (poate am înţeles greşit), dacă, totuşi, publicul vrea să fie cumătrie, cumătrie să fie!

O companie trebuie să organizeze evenimente de PR în conformitate cu modalitatea în care doreşte să se poziţioneze. Dacă doreşte să fie percepută ca o companie „de cumatrii”, atunci va organiza cumatrii. Dacă doreşte să fie percepută într-un alt fel, atunci va organiza alt tip de eveniment şi îşi va „atinge” publicurile printr-un alt tip de mesaj.

Nu sunt de acord cu ideea că, dacă publicul îţi este prost, trebuie să te prosteşti şi tu. Desigur, dacă publicul îţi este prost, nu vei organiza un maraton de lectură filosofică sau un campionat de şah în aer liber. Totuşi, în organizarea de evenimente, PR-istul trebuie să aibă puţină responsabilitate socială în sânge şi să nu se comporte conform ideii care se pare că ghidează marile televiziuni („Daca publicul cere Dan Negru, Noră pentru Mama, Iubire interzisă şi Fata lui Tata  – mă mir şi eu câte titluri din astea ştiu , noi îi dam”).

Desigur, nu îmi permit să contest experienţa d-nei Krisan şi nici faptul că discursul dumneaei a fost formulat într-o mare cunoştinţă de cauză. Totuşi, din minuscula experienţă pe care o am şi eu, îmi permit să ridic puţin fruntea din pământ, să trec peste dezinvoltura discursului şi să o contrazic pe alocuri.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 7 10 2010 -- PRIME Iași organizează Team Adventure. Iar :) (6)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)
• 17 04 2009 -- Play less, train more (3)
• 30 09 2010 -- O ultimă încercare: caut voluntari pentru pr.uaic.ro (18)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)

Ok… să le luăm la rând:

Marius: NU

George: NU

Andreea: NU

Marina: NU

Se pare că sunt prima . Asta ar putea, totuşi, să însemne două chestii: fie sunt eu foarte rapidă şi, în cazul ăsta, i-am luat pe toţi, fie oamenii au mai multă viaţă socială decât mine şi, în cazul ăsta, mă ascund după monitor şi îmi pun nişte pastă pe coşuri, în timp ce îmi pun aparatul dentar în borcan . Dar să trecem la treburi serioase .

First thing first: felicitări grupei 5, CRP, an 1 pentru evenimentul pe care l-au organizat astăzi. Eu una m-am simţit foarte fain, chiar dacă a trebuit să-mi reduc discursul, lucru extraordinar de greu pentru mine.

Îmi pare bine că, în sfârşit, studenţii de la această secţie fac chestii practice şi că învaţă fiind în mijlocul problemei şi trecând de litera manualelor. În continuare, chestiuni administrative:

Prima:

Această secţie (foarte utilă, de altfel, pentru viaţa studentului, şi nu numai) deţine un site. Ăsta de aici. Site-ul nu mai este în construcţie, are toate mâinile şi picioarele la locul lor, îi bate inima şi poate merge de unul singur, fără cârje. Adică nu mai are texte în latină şi îi merg toate butoanele.

A doua:

Acest site are o secţiune care se numeşte „admitere 2009” care, la rândul ei, are o subsecţiune care se numeşte „viaţa studentului CRP”, subsecţiune ce cuprinde declaraţii ale studenţilor CRP necenzurate (parţial . Kiddin). Prin urmare, dacă eşti student CRP şi ai ceva de spus despre studenţia CRP, formulează un text drăgălaş de 4-5 rânduri şi trimite-mi-l, alături de o poză de-a ta (NU de buletin) la ines.prodan[@]gmail.com. Şi cu siguranţă o să apari pe site.

A treia:

Acest site are şi o secţiune care se numeşte „studenţi” care, la rândul ei, are o subsecţiune care se numeşte „forum”. Asta înseamnă că noi chiar avem un forum pe care vă invit cu căldură să-l folosiţi.

A patra:

Acest site doreşte din toată inima lui de site să aiba ataşat şi un blog, al acestei secţii, un blog care să trateze subiecte de comunicare (PR, advertising, puţin marketing, poate şi resurse umane, comunicare interpersonală etc.). Pe acest blog ar trebui să scrie studenţii acestei secţii în mod periodic. Prin urmare, înainte să mă apuc de trudit din greu la realizarea acestui blog (adică la a bate la cap pe cineva să-l facă funcţional), aş vrea să ştiu dacă studenţii CRP (Iaşi, am uitat să spun) sunt dispuşi să publice articole aici. Dacă răspunsul este DA, atunci ne vom organiza într-un mod profesionist şi ne vom apuca de trebuşoară. Dar, mai întâi, votaţi (mai jos sau în sidebar).

Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

Gata .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 17 04 2009 -- Play less, train more (3)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)

Motivul pentru care am meditat eu îndelung la articolul ce va urma este acela că, odată recunoscut în public, nu voi mai putea da înapoi, promovarea se va declanşa şi lucrurile nu vor mai fi niciodată aşa cum au fost până acum: liniştite şi netulburare de ochi şi minţi externe.

Ceea ce o să vă dezvălui în acest articol este ceva ce, până la acest articol, a fost numai pentru mine şi pentru alţi câţiva cunoscuţi (bine, şi nişte necunoscuţi, pe alocuri, datorită update-urilor de pe twitter şi a articolelor de pe blogul cu pricina). Dar, în principiu, era ceva aşa, cozy. Este culmea drăgălăşeniei, este culmea insectelor şi animăluţelor şi plantelor frumuşele de pe acest Pământ, toate agăţate la gât sau  de haine sau de genţi sau de unde ne mai trece nouă prin cap.

Of, gata, vă arăt:

Nah

Găsiţi mult mai multe în Joaninha Shop. Dar, ca să nu ziceţi că nu aţi fost avertizaţi: buburuzele sunt ale mele. Toate. Dacă nu mă credeţi, fac poze cu mine purtându-le.

Aştept cu nerăbdare prima vacă. Le mou!

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 20 01 2009 -- ETC. (2)
• 13 01 2009 -- Astăzi trebuie să (6)
• 28 12 2008 -- Mieluşei cu copituţe (8)
• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)
• 10 09 2010 -- Prezența mea în online lasă de dorit (9)

Un eveniment la care, dacă aş mai fi student, m-aş arunca să particip . Dar poate se aruncă alţii.

BRIO

BRIO este un eveniment organizat de AIESEC Iaşi şi reprezintă un program de educaţie non-formală destinat studenţilor, ca o alternativă complementară la sistemul de învăţământ prezent la facultate.

În intervalul a trei week-end-uri din luna mai, aproximativ 90 de studenţi din ani terminali care, în prealabil, au trecut printr-o etapă de selecţie, vor interacţiona cu reprezentanţi ai unor companii şi instituţii ieşene din domeniile educaţie, antreprenoriat şi IT&C prin intermediul trainingurilor şi workshop-urilor.

Conţinut

Proiectul se derulează pe parcursul a trei weekend-uri succesive (primele trei weekend-uri din luna mai) şi cuprinde două module de pregătire a tinerilor.

Modulul de Training

Susţinut de trainerii AIESEC Iaşi (2 – 3 mai 2009), are ca teme :

• Teamwork – evoluţia echipelor, roluri informale într-o echipă
• Interviu de succes
• Brand personal – formare şi beneficii ale imaginii personale pe plan profesional
• Comunicare eficientă – noţiuni introductive în NLP
• EQ vs IQ

Modulul de Workshop-uri

Susţinut de reprezentanţi ai companiilor ieşene pe trei domenii de interes:

• Antreprenoriat
• Comunicare
• IT&C

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)
• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)
• 7 10 2010 -- PRIME Iași organizează Team Adventure. Iar :) (6)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 8 12 2009 -- Zilele Marketerului, “ediția de criză” (3)

Nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată la puterea cuvântului „etc.”. Da, ştiu, aşa cum ar spune cineva, oamenii au lucruri mai importante la care să se gândească decât o tâmpenie pe care o debitează un blogger pe blogul personal, blog care, oricum, este o prostie. Nu cred că o să depăşesc momentul prea curând .

Dar să revenim la puterea cuvântului „etc”. În afară de faptul că, dacă l-am scrie în întregime, ar deveni un cuvânt foarte lung şi ne-ar ajuta să ieşim din situaţii… scurte (de exemplu, în gimnaziu aveam un prof de istorie care ne dădea de făcut referate şi ţinea foarte mult la numărul de pagini; atunci foloseam foarte des cuvântul „etcaetera” pentru că era un cuvânt suficient de demn pentru a fi folosit drept umplutură), etc-ul are funcţia de a umple ideile inexistente.

Săptămâna trecută îi ziceam lui Andrei ce ar trebui să ştim despre un internship: „durata, locaţia, plătit sau neplătit” şi, bineînţeles, „ETC”. Pentru că habar n-aveam ce ar mai putea să presupună un internship şi ETC-ul era cel mai potrivit cuvânt în context.

Tot săptămâna trecută, când am fost asaltată de studenţi cu întrebări pe mail sau pe messenger despre proiecte, le-am zis că „trebuie să explicaţi de ce aţi ales semnele respective: de ce forma respectivă pentru logo, de ce culoarea respectivă, de ce numele respectiv pentru produs, de ce cuvintele respective pentru mesajul publicitar” şi, evident, „ETC”. Pentru că trebuia să scurtez cumva explicaţiile numeroase.

M-am trezit folosindu-mă de bietul ETC şi prin proiecte, când am ajuns în pană de idei, sau în explicaţiile date profesorilor. ETC-ul este omniprezent.

ETC-ul salvează într-un mod demn situaţia; pentru că le creează celorlalţi impresia că tu, de fapt, mai ai multe de spus şi, tocmai pentru că nu te-ai mai putea opri din spus, preferi să îi scuteşti de discursuri foarte lungi şi le prescurtezi cu un frumos ETC.

În spatele ETC-ului se ascunde toată înţelepciunea omenirii, cele mai secrete gânduri, cele mai elaborate idei, cele mai bune explicaţii, cele mai complexe lecţii de viaţă, cele mai lungi formule matematice, cele mai…

De fapt, abia acolo este golul existenţial.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 13 01 2009 -- Astăzi trebuie să (6)
• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)
• 1 02 2010 -- Live jobing (11)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)
• 25 12 2009 -- De Crăciun și de la mine (3)

• Merg la Finanţe – checked
• Fac selecţie a absolvenţilor „şmecheri”
• Scriu articol pentru BasicMarketing
• Scriu jumate de proiect pentru master
• Mă opresc din înjurat o persoană şi dau un răspuns către aceeaşi persoană
• Mă apuc de citit una dintre cărţile pentru un examen
• Caut temă nouă pentru blog
• Mă gândesc la un alt proiect, tot pentru master
• Fac mediile studenţilor
• Respir

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 20 01 2009 -- ETC. (2)
• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 1 02 2010 -- Live jobing (11)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)