Și, dacă porcii de Guineea sunt enervanți, nu știu ce aș putea să spun despre copii, în această situație.

Porcii de Guineea vor castraveți. Tot timpul. De regulă, vor castraveți atunci când: intră cineva în cameră, este deja cineva în cameră, cineva din cameră face – Doamne ferește – o mișcare, se luminează afară, se înserează afară, cineva din cameră doarme, cineva din cameră doarme și se întoarce pe partea cealaltă, sună telefonul, deschizi laptopul,deschizi ochii dimineața, te duci la baie noaptea. Dacă, acum doi ani, atunci când am intrat în petshop, aș fi știut despre strânsa relație dintre porcul de Guineea și castravete, aș fi fugit mâncând pământul.

De fapt, eu dintotdeauna mi-am dorit un cățel. Nu știu cum de am căpătat un porc de Guineea (de fapt, știu, dar e altă poveste). Dacă aș avea un cățel, aș vrea să fie unul mic și pufos, pe care să-l smotocesc cum vreau eu, cu care să dorm și, eventual, căruia să-i cumpăr și mâncare pentru câini. De la Royal Canin.

Dar iată că zgomotul tastelor l-a făcut pe porcul de Guineea să-și dorească, evident, un castravete. Și să mă trezească din visul meu cu căței pufoși…