Yep, așa cum am mai spus, sunt în perioada blestemată a anului în care corectez testele studenților. Și, pentru că nu am cum să râd/să mă minunez de una singură, o să împărtășesc cu toată lumea.

Înainte de a vă lăsa să vă delectați, trebuie să fac două precizări:

1.    Am aproximativ 140 de studenți.
2.    Majoritatea greșelilor sunt de exprimare (incoerență), ceea ce nu mi se mai pare atât de funny…

Citeşte în continuare »

Dacă vreodată v-aţi îndoit de instabilitatea mea mintală, este timpul să nu o mai faceţi. Şi, pentru că articolul cu capitalul social nu v-a plăcut (ştiu eu… sniff ), poate vă place de mine acum, când ştiu sigur că nu sunt în deplinătatea… dar să lăsăm asta.

Ştiţi când v-am povestit eu un vis al meu? Ăla cu oul roz? Well… ia să vedem dacă mai suportaţi unul:

Cumva, nu mai ştiu cum şi nici nu contează, eu şi Cineva am ajuns într-un sat cu vrăjitoare (care, până la urmă, s-au dovedit că nu sunt vrăjitoare, dar asta nu are importanţă acum) de la poalele cetăţii Sarmisegetuza. Una dintre familiile de vrăjitoare care era alcătuită din trei fete (una micuţă şi două mai mari), o bunică şi o tanti voiau să organizeze o conferinţă despre PR online şi l-au rugat pe Cineva să le facă afişul.

Acum vine partea interesantă a visului meu, afişul. Pentru că, din nu ştiu ce motive, în afiş trebuia să apară multe maşini, Cineva s-a dus în parcare la Kaufland şi a făcut o poză. În poză erau aşa: câteva maşini din parcare, Mihai Eminescu în picioare pe Kaufland, dezbrăcat şi cu penisul la vedere, o răţuşcă în spatele lui, la fel de mare ca şi el, ambii statui. Alături era sigla Kaufland cu tot cu programul magazinului şi dedesubt apărea scris „Tata şi Fiul”.

Când vrăjitoarele au văzut afişul, i-au spus lui Cineva că nu le place şi că trebuie să-l modifice. Prin urmare, Cineva a modificat: a scris cu carioca deasupra „Father and Son”.

Eh?

Motto: Şi dacă cineva mai îndrăzneşte să comenteze vreodată despre Lost că e nerealist cum se mişcă ei cu viteza luminii 30 de ani înainte-30 de ani înapoi sau cum e nerealist să existe urşi polari în junglă sau cum e amuzant să existe un grup de oameni pe care să-i cheme „the others” dar, în acelaşi timp, să fie fan Star Trek, vreau să-l anunţ că măcar în Lost nu este nicio creatură cu cap de varză. NAH!

Citeşte în continuare »

Nu, nu, nu s-au terminat. O nouă zi, noi perle:

„Sunt într-o postură umilă a angajatorului având o poziţie adversară”

„În ceea ce priveşte ritmul lent, acesta este caracteristic persoanelor care sunt supărate sau celor care au o depresie”

„Orientarea palmelor: femeia le ţine la vedere, bărbatul cam îşi ascunde mâinile”

„Comunicarea activă este atunci când are loc un efect spirală între interlocutori”

„… când o persoană vorbeşte cu volumul vocii de joasă tensiune”

„Şeful are braţele răsfirate, departe de corp, gesticulează, cu o palmă „înfiptă” în masă”

„Pauzele în vorbire au un rol foarte important în acest proces complex deoarece ele ajută la formularea gândurilor şi ideilor utilizând tragerea de timp”

Şi, de departe, preferata mea, cea care îmi demonstrează mie că o situaţie de comunicare este cam la fel cu o partidă de sex:

„În comunicare, receptorul trebuie să ajungă la un feedback”

Una dintre îndeletnicirile Inesului din ultimul timp (ultimul timp = ultimele ore, că acum a reuşit şi Inesul să se trezească ) este să corecteze lucrări. Şi, pentru că nu m-am putut abţine, dar şi pentru că este oarecum urât din partea mea să râd de una singură, m-am gândit să share.

P.S1. Fără nume, specializare sau grupă. Doar cu câteva zâmbete . P.S2: Nu fiţi răutăcioşi, sunt doar nişte „scăpări” .

“Comunicarea empatică vizează retrăirea stărilor, gândurilor, sentimentelor de către celălalt receptor prin intermediul psihologiei celuilalt.”

“Un alt tip de comunicare este acela când soţul se află singur în cameră vorbind la telefon, dar nu are totuşi dispoziţia necesară, iar când soţia îl vede, prin expresia feţei îl înţelege şi ar vrea să îl scape de acel apel.”

“… poziţia de cooperare, deasemenea foarte bună într-o discuţie relaxată, lipsită de tentative irascibile.”

“Privirea celor trei este una oficială, adică se formează un triunghi între ochi şi frunte.”

“pix-uri”

“Pentru a comunica eficient cu o persoană, prezenţa fizică nu este necesară.”

“Funcţia emotivă sau expresivă este legată de emoţii, de exemplu aflarea unei moşteniri primite sau când îţi cade o bucată de beton pe picior.”