Nu, nu, nu s-au terminat. O nouă zi, noi perle:

„Sunt într-o postură umilă a angajatorului având o poziţie adversară”

„În ceea ce priveşte ritmul lent, acesta este caracteristic persoanelor care sunt supărate sau celor care au o depresie”

„Orientarea palmelor: femeia le ţine la vedere, bărbatul cam îşi ascunde mâinile”

„Comunicarea activă este atunci când are loc un efect spirală între interlocutori”

„… când o persoană vorbeşte cu volumul vocii de joasă tensiune”

„Şeful are braţele răsfirate, departe de corp, gesticulează, cu o palmă „înfiptă” în masă”

„Pauzele în vorbire au un rol foarte important în acest proces complex deoarece ele ajută la formularea gândurilor şi ideilor utilizând tragerea de timp”

Şi, de departe, preferata mea, cea care îmi demonstrează mie că o situaţie de comunicare este cam la fel cu o partidă de sex:

„În comunicare, receptorul trebuie să ajungă la un feedback”

Una dintre îndeletnicirile Inesului din ultimul timp (ultimul timp = ultimele ore, că acum a reuşit şi Inesul să se trezească ) este să corecteze lucrări. Şi, pentru că nu m-am putut abţine, dar şi pentru că este oarecum urât din partea mea să râd de una singură, m-am gândit să share.

P.S1. Fără nume, specializare sau grupă. Doar cu câteva zâmbete . P.S2: Nu fiţi răutăcioşi, sunt doar nişte „scăpări” .

“Comunicarea empatică vizează retrăirea stărilor, gândurilor, sentimentelor de către celălalt receptor prin intermediul psihologiei celuilalt.”

“Un alt tip de comunicare este acela când soţul se află singur în cameră vorbind la telefon, dar nu are totuşi dispoziţia necesară, iar când soţia îl vede, prin expresia feţei îl înţelege şi ar vrea să îl scape de acel apel.”

“… poziţia de cooperare, deasemenea foarte bună într-o discuţie relaxată, lipsită de tentative irascibile.”

“Privirea celor trei este una oficială, adică se formează un triunghi între ochi şi frunte.”

“pix-uri”

“Pentru a comunica eficient cu o persoană, prezenţa fizică nu este necesară.”

“Funcţia emotivă sau expresivă este legată de emoţii, de exemplu aflarea unei moşteniri primite sau când îţi cade o bucată de beton pe picior.”