După nenumărate momente de meditație, am ajuns la concluzia că este timpul ca acest blog să mai găzduiască și idei inteligente. Prin urmare, o să scriu despre Teacup.
Sunt convinsă că cei trei vizitatori (hai, patru, de când a scris despre mine unul dintre bloggerii supremi ai acestei țări) îl cunosc deja pe Andrei. Nu știu, însă, dacă știu și despre părerea mea despre Andrei.
Părerea mea despre Andrei poate fi rezumată într-o frază destul de simplă: un tip foarte deștept care a avut încredere în inteligența utilizatorilor de internet și, prin urmare, a investit resurse în afaceri despre deșteptăciune. Iar aceasta a fost introducerea despre Teacup.
Teacup este ”comunitatea oamenilor pasionați de cărți și ceai”. Chiar dacă eu sunt pasionată de cărți, seriale și multă cafea și uneori mă simt copleșită de atâtea rețele de socializare în care aș putea să-mi bag coada și, chiar dacă mi-am făcut cont, dar încă nu am spus nimic despre mine acolo, asta nu înseamnă că nu este o idee pe care o consider pur și simplu frumoasă; înseamnă doar că sunt eu leneșă 
.
Lucrurile sunt simple pe Teacup: îți faci cont, începi să-ți adaugi cărți la profil (cărți citite, cărți necitite, cărți în curs de citire) – pentru ca ceilalți să știe lucruri despre tine și, mai apoi, ca într-o rețea de socializare care se respectă, evident, socializezi.
Poți, în principiu, să scrii orice dorești tu despre cărți: recenzii, articole, meditații personale cu privire la acest domeniu. Sau poți să trimiți + primești mesaje. I told you… TOT! 
Și, în plus, pentru că sunt sigură că te-ai plictisit să tot vezi ce vaci și-au mai cumpărat prietenii tăi pe Farmville sau ce teste despre ”dacă ar fi să furi un singur lucru de la X, ce ai fura”, despre ”dacă ai fi o călugăriță nebună, care ar fi numele tău” sau despre ”dacă ar fi să împărți cu cineva niste benzină (WTF?), cu cine ai împărți” etc., Teacup este locul perfect pentru a demonstra că mai ai și alte îndeletniciri. Unele inteligente 
.
