Și, ca treaba să fie neoriginală până la capăt, îl voi copia pe Gabi cu o nesimțire nemărginită și voi face o înșiruire a lucrurilor pe care le-am făcut în 2009 și pe care nu le-am mai făcut până acum. Gabi are 100, eu nu știu dacă reușesc să-l ajung… dar să vedem:

1.    Am băut țuică cu Granini (ce mod spectaculos de a începe această listă );

2.    Mi-am dat demisia dintr-un loc unde eram plătită relativ bine pentru… ceva necunoscut. Și uite unde am ajuns acum ;

3.    Am ținut un seminar despre care am crezut că o să fie plictisitor. Și nu a fost. Drept dovadă, Tehnici de Redactare este în continuare printre opțiunile mele;

4.    Am fost la primul TweetMeet;

5.    Am ținut primul workshop (pe tema Libertatea de exprimare);

6.    Am zis pentru prima dată că nu mai scriu pe blog și apoi m-am răzgândit ;

7.    Am fost la (unele dintre) întâlnirile Oamenilor din Online;

8.    Am renunțat la managementul BasicMarketing.ro;

9.    Am fost la o ședință Prime Iași. Și mi-am amintit de vremea când eram studentă și puneam lumea la cale până la ore târzii din noapte;

10.     Am ajuns în cea mai tare echipă ever;

11.    Am cunoscut una dintre cele mai tari agenții ever ;

12.    Am intrat în anul 2010 plină de ironie, dar ăsta (probabil) este subiectul unui alt articol;

13.    M-am apucat de tratament pentru reglarea metabolismului și am scăpat de aproximativ toate kilele de care îmi doream să scap, deși încă nu vreau să mă apuc să calculez cât am cheltuit ;

14.    Am vorbit pe stația înternă din Felicia . Acum sunt expert, aș putea să mă apuc de tras voci pentru spoturi, în cazul în care voi ajunge în situația unei reconversii profesionale;

15.    Am făcut o machetă pentru IS 24 Fun;

16.    Mi-am stricat dispaly-ul de la laptop. Și încă nu l-am reparat. Și nici nu e neapărat o rezoluție pe 2010. Deocamdată mă descurc cu ditamai monitorul de 70 de kile atașat laptopului, încă nu sunt scoasă din sărite în totalitate;

17.    Am dus-o pe Mona la veterinar. Și n-o s-o mai duc niciodată în viața mea pentru că nu aș mai vrea să trec prin situația în care trebuie să-i răspund veterinarului ”mămăligă, pâine înmuiată în tâmpenii etc.” la întrebarea ”cu ce o hrăniți?”;

18.    Am cumpărat primul porc de guineea . În curând o să-l cumpăr și pe al doilea care trebuie neapărat să fie pletos ca un rocker \m/;

19.    Am făcut un an și am avut impresia că am făcut cel puțin 5;

20.    Mi-am comandat cele mai multe accesorii handmade din toată viața mea;

21.    Am avut o tentativă de a-mi vinde păunii care a eșuat lamentabil;

22.    Am citit două cărți de Jose Saramago și mă declar neimpresionată;

23.    M-am uitat la cele mai multe seriale din viața mea, unele începute în 2008, altele nou nouțe: One Tree Hill, Being Erica, Jericho, Heroes, FlashForward.

24.    Mi-am făcut card ING și am vrut să renunț la BRD. Încă n-am renunțat pentru că nu am încredere că angajații Universității vor ști unde să-mi vireze diverși bani;

25.    Mi-am cumpărat primele jambiere ;

26.    Am ajuns la concluzia că nu o să am timp să-mi fac lucrarea de dizertație;

27.    Am fost la stand-up comedy. Sau, în fine, el a venit la mine ;

28.    Am acumulat o grămadă de informații despre Vancouver;

29.    Am fost de nenumărate ori în Piatra Neamț. Unde am fost de nenumărate ori cu telegondola și nu mi-a mai fost frică ;

30.    M-am jucat cu Wii-ul;

31.    Am băut un lichid roșu cu alcool în el;

32.    Am petrecut relativ puțin timp acasă;

33.    Am vorbit, scris, citit, visat cel mai mult în limba engleză;

34.    Am tocit până n-am mai putut și am ajuns la concluzia că nu mi-a folosit la nimic ;

35.    Am făcut pagina de admitere a site-ului pr.uaic.ro. By the way, încă aștept voluntari care să-și dorească să se ocupe de acest site;

36.    Am făcut câteva parcări laterale reușite ;

37.    Nu am avut niciun accident de mașină;

38.    Am învățat ce este ăla un transpalet ;

39.    Am văzut primul film 3D. Și nu, nu e Avatar. Pe ăla încă nu l-am prins, dar mâine remediem problema ;

40.    L-am (aproximativ) copiat pe Gabi pentru a scrie acest articol .

Pentru 2010 nu-mi propun lucruri mărețe și, oricum, dacă acestea o să se întâmple, voi sigur o să aflați. Ah! Și, dacă am mai făcut ceva ce am omis să scriu aici, dar știți voi, feel free să completați.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 12 10 2009 -- De ce nu mai scriu (9)
• 25 07 2009 -- Dacă ar fi să alegi, ce-ai alege? (17)
• 16 07 2009 -- Puncte şi „de la capăt”-e (2)
• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)

Deși am spus în stânga și în dreapta că voi fi disponibilă și gata de atac și de ieșit în oraș, se pare că am ales să profit de zilele libere pentru a mă împrieteni mai bine cu patul și pentru a face cele două lucruri pe care în ultimul timp le-am făcut pe fugă și niciodată combinate: să citesc și să mă uit la seriale.

Și pentru că încă nu sunt pregătită să vorbesc despre Peștera lui Saramago (”nu sunt pregătită” este un mod subtil de a spune că nu m-am prins care era faza cu peștera și cum ”trei femei și trei bărbați” ”suntem noi”, în condițiile în care ei erau două femei și doi bărbați, eventual trei femei și doi bărbați sau două femei și trei bărbați, dacă calculăm și copilul nenăscut și al cărui sex încă nu se cunoaște), voi vorbi despre seriale.

În două zile am dat gata două serii din Being Erica, un serial care, aparent, vorbește despre călătoriile în trecut dar, mai profund de atât, vorbește despre alegerile pe care le facem în viață, alegeri care ne fac să fim ceea ce suntem, în final; vorbește despre alegerea căii cele mai ușoare, chiar dacă nu este decât calea confortabilă, nu cea bună; vorbește despre puterea de a spune nu, chiar dacă acest cuvânt scurt poate răni oameni; vorbește despre psihiatri țicniți și cu probleme umane și telurice.

Și vorbește despre muzică frumoasă și obsedantă, ce ajunge să fie ascultată non-stop de mine:

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 25 12 2009 -- De Crăciun și de la mine (3)
• 27 09 2010 -- Campaign, baby! (3)
• 10 09 2010 -- Prezența mea în online lasă de dorit (9)
• 30 08 2010 -- Cum recunoşti românii în Paris (9)
• 28 07 2010 -- Tăietorul de lemne (4)

Aşadar, de azi şi până vineri, la Cinema Glendale se va desfăşura evenimentul numit Zilele Cinematografiei Portugheze, eveniment organizat de Truisme PR&Communication Shop. Intrarea este liberă, deci aşteptăm multă lume. Şi acum câştigătorul:

Well… după multe analize, am decis ca cea care câştigă cele trei cărţi ale lui Jose Saramango să fie Ame, cea care a comentat aşa:

“Hmmm…Aici ai atins un punct sensibil al celui de-al patrulea cititor al blogului tau, Ines Portugalia reprezinta pentru mine locul cu unele dintre cele mai frumoase amintiri de pana acum. Poate ca si faptul ca am vizitat Lisabona chiar de ziua mea a contribuit (mult) la asta. Ce va pot spune eu despre Lisabona si despre Portugalia?

Este incredibil cum reusesc portughezii sa imbine trecutul cu prezentul. Nu este nimic ciudat daca intr-un cartier plin cu case inghesuite, vechi, cu rufe agatate la geam, ai sa gasesti unele dintre cele mai bune restaurante din oras in care pestele si vinul bun nu lipsesc din meniu. Ba mai mult, intregul cartier se transforma odata cu venirea serii cand incepe viata de noapte.

De remarcat casele cu pereti cu mozaic albastru (”azulejos”) care, de cele mai multe ori, evoca scene (de lupta) din trecut. Un astfel de mozaic, foarte frumos si foarte bine pastrat, se poate vedea chiar in gara din Porto. Impresionant numarul mare de spatii verzi, bine ingrijite si numarul mare de monumente istorice (pe care ei nu le acopera cu genti de firma ) Din cate am vazut, portughezii sunt si foarte nationalisti: prin orice sat ai trece, este imposibil sa nu vezi macar un steag arborat in fata casei.

Interesant este ca stiu sa trateze si turistii: ghid in limba engleza, tur cu tramvaiul sau cu autocarul (gen double-decker). Cu un singur bilet cumparat, poti calatori timp de o zi prin oras (Lisabona) cu autocarul, oprindu-te prin locurile care ti se par mai interesante. Poti sta oricat pentru ca iti poti relua traseul cu urmatorul autocar.

Ca puncte turistice, nu puteti rata in Lisabona: Torre de Belem, Mosteiro dos Jeronimos si un turn de fier cu lift (al carui nume imi scapa acum, dar care merita vazut mai ales noaptea). Aaa, ar mai fi Sintra, un orasel la vreo 50-60 km de Lisabona (cu ocazia asta treceti peste podul cunoscut mai mult datorita asemanarii cu cel din San Franscisco si veti fi imbratisati de un imens Iisus care va asteapta cu bratele deschise, exact ca in Rio de Janeiro) desprins parca din filmele de groaza: totul este pitoresc, dimineata e ceata si peste tot domneste linistea (cum sa nu te gandesti la filme de groaza?)

Nu stiu, ar mai fi multe de vizitat si multe de comentat, dar e greu sa surprinzi esenta unui oras in cateva randuri. Sper ca v-am trezit interesul si ca o sa luati in calcul Portugalia in momentul in care va faceti planuri de vacanta.”

Din câte ştiu eu, Ame nu prea este în ţară, aşa că o rog frumos să-mi trimită un mail cu numele complet din buletin şi cu numele complet din buletin al persoanei care va lua cărţile în locul ei şi care i le va “transmite” mai apoi. Desigur, persoana respectivă trebuie să vină la unul dintre cele trei filme .

Felicitări, draga mea, şi happy reading!

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 11 02 2009 -- Concurs: Cum vedeţi voi Portugalia? (10)
• 8 01 2010 -- Despre 2009-2010 într-un mod neoriginal (5)
• 26 12 2009 -- Despre seriale și melodii obsedante (4)

But enough about me. După cum spuneam, concurs:

Aţi auzit de Zilele Cinematografiei Portugheze? Well, în cazul în care nu aţi auzit, vă spun eu, foarte pe scurt, că sunt organizate de Truisme PR&Communication Shop în perioada 18-20 februarie în Iaşi, la Cinema Glendale. Intrarea este liberă, deci să nu aud scuze .

Cam asta este motivaţia lor, motivaţie întemeiată, de altfel: „Cunoaştem Portugalia prin muzica fado şi îi ştim pe portughezi ca bravi navigatori. Să lăsăm clişeele şi să aprofundăm cultura şi vieţile lor prin film. Să îi vedem aşa cum sunt. Să le admirăm peisajele, să trăim alături de ei şi să ne convingem că lumile noastre nu sunt îndepărtate. Vă invităm la Zilele Cinematografiei Portugheze!”

Concursul este bonus şi contribuie şi el, prin premiile lui, la realizarea scopului acestui eveniment. Aşadar, dragii mei (trei) cititori, vă invit ca, prin comentarii la acest articol, să îmi spuneţi voi cât mai frumos şi cât mai interesant posibil cum vedeţi voi Portugalia, ce ştiţi despre această ţară, care consideraţi că este distanţa culturală între noi şi portughezi.

În cel mai subiectiv mod posibil (presărat, totuşi, cu nişte obiectivitate), voi alege, împreună cu cei de la Truisme, un câştigător ce va primi un pachet alcătuit din trei cărţi ale lui Jose Saramango (că tot v-am spus despre el):

Eseu despre orbire

Eseu despre luciditate

Peştera

Câştigătorul va fi anunţat pe 17 februarie, iar premiul va putea fi ridicat de la festival, pe baza unui act de identitate, în oricare din cele 3 zile ale evenimentului. Ia să vedem ce ne povestiţi .

Şi dacă tot v-am zis despre muzica portugheză, o să împrumut de pe blogul lui George cea mai frumoasă melodie auzită până în ziua de azi:

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 18 02 2009 -- Câştigătorul concursului despre Portugalia (1)
• 8 01 2010 -- Despre 2009-2010 într-un mod neoriginal (5)
• 26 12 2009 -- Despre seriale și melodii obsedante (4)
• 16 03 2009 -- Manichiura, cartea mea de vizită? (5)