Se pare că nu am reușit să fentez momentul la nesfârșit și, prin urmare, într-un mod total neoriginal, voi face și eu retrospectiva anului 2009.

Și, ca treaba să fie neoriginală până la capăt, îl voi copia pe Gabi cu o nesimțire nemărginită și voi face o înșiruire a lucrurilor pe care le-am făcut în 2009 și pe care nu le-am mai făcut până acum. Gabi are 100, eu nu știu dacă reușesc să-l ajung… dar să vedem:

Citeşte în continuare »

Zilele astea sunt total antisocială.

Deși am spus în stânga și în dreapta că voi fi disponibilă și gata de atac și de ieșit în oraș, se pare că am ales să profit de zilele libere pentru a mă împrieteni mai bine cu patul și pentru a face cele două lucruri pe care în ultimul timp le-am făcut pe fugă și niciodată combinate: să citesc și să mă uit la seriale.

Și pentru că încă nu sunt pregătită să vorbesc despre Peștera lui Saramago (”nu sunt pregătită” este un mod subtil de a spune că nu m-am prins care era faza cu peștera și cum ”trei femei și trei bărbați” ”suntem noi”, în condițiile în care ei erau două femei și doi bărbați, eventual trei femei și doi bărbați sau două femei și trei bărbați, dacă calculăm și copilul nenăscut și al cărui sex încă nu se cunoaște), voi vorbi despre seriale.

În două zile am dat gata două serii din Being Erica, un serial care, aparent, vorbește despre călătoriile în trecut dar, mai profund de atât, vorbește despre alegerile pe care le facem în viață, alegeri care ne fac să fim ceea ce suntem, în final; vorbește despre alegerea căii cele mai ușoare, chiar dacă nu este decât calea confortabilă, nu cea bună; vorbește despre puterea de a spune nu, chiar dacă acest cuvânt scurt poate răni oameni; vorbește despre psihiatri țicniți și cu probleme umane și telurice.

Și vorbește despre muzică frumoasă și obsedantă, ce ajunge să fie ascultată non-stop de mine:

Da, ştiu, aţi stat cu toţii cu sufletele la gură pentru a vedea cine este câştigătorul. Dar să mai mărim puţin suspansul pentru că trebuie să mai zic o dată cu ce ocazie s-a organizat acest concurs:

Aşadar, de azi şi până vineri, la Cinema Glendale se va desfăşura evenimentul numit Zilele Cinematografiei Portugheze, eveniment organizat de Truisme PR&Communication Shop. Intrarea este liberă, deci aşteptăm multă lume. Şi acum câştigătorul:

Citeşte în continuare »

Recunosc, spre ruşinea mea, că nu ştiu foarte multe lucruri despre Portugalia. Ceea ce ştiu, în mod cert, este că limba şi muzica portugheză (pe care am descoperit-o cel mai mult cu ajutorul lui George) se numără, de departe, printre preferatele mele. Şi mai ştiu despre Portugalia că de acolo a apărut Jose Saramango, scriitorul care stă cuminţel pe lista mea de lucruri ce trebuie neapărat citite (evident, după ce termin Sectanţii, Shitter’s Club, nu-mai-ştiu-ce de Rodica Ojog-Braşoveanu, Fii şi îndrăgostiţi… da, cam asta ar fi ordinea), mai ales după ce am citit recenzia Tomatei despre Eseu despre orbire.

But enough about me. După cum spuneam, concurs:

Citeşte în continuare »