Zilele astea, din diferite motive (cele mai multe legate de plecarea sau revenirea cuiva), am făcut unele vizite în frumoasa gară din Iaşi, având astfel ocazia să mă întreb oare cum de nu mi-a trecut prin cap până acum să scriu despre EL? EL, cel mai bun prieten al meu din vremea studenţiei, EL, cel care a fost intermediarul murdar dintre mine şi amintirile frumoase, EL, cel care m-a cunoscut atât de bine, EL, cel care probabil că acum suspină după mâinile şi corpul meu pe pielea fiecărui element ce îl compune, EL, CFR-ul.
