Am apreciat foarte mult prezentarea d-nei Ruxandra Lidia Krișan care a vorbit ”Despre PR, fără ipocrizie”. În special, am apreciat modalitatea în care a prezentat, degajarea de care a dat dovadă, stilul direct și foarte dezinvolt, de parcă sala respectivă a fost dintotdeauna a dumneaei.

Totuși, au fost dezvoltate anumite idei în prezentare cu care nu sunt deloc de acord. Și o să le iau pe rând:

1. După ce PR-istul își pune frumos pe hârtie planul de acțiune pentru un eveniment de PR, trebuie să insiste foarte mult pe lângă superiorii (care aprobă bugetul) pentru ca evenimentul respectiv să se organizeze

Cu tot respectul, aceasta mi se pare o strategie de PR ad-hoc. O companie care se respectă și care, după spusele dumneaei, privește respectivul eveniment ca făcând parte dintr-o întreagă strategie de comunicare (evenimentul nu este privit doar ca distracție, chiar și în cazul în care este o petrecere internă pentru sfârșitul de an), își face o strategie de comunicare pe termen lung.

De regulă, această este făcută la finalul anului în curs pentru anul care va urma. Aici sunt incluse toate campaniile de comunicare, atât interne, cât și externe.

De asemenea, în cazul unei companii care are o cultură organizațională destul de bine dezvoltată, există un buget pentru comunicare, acceptat de toți cei care au putere de decizie. Acest buget este foarte detaliat și planificat pentru anul ce va urma, astfel încât, chiar cu un an înainte, se știe ce se va întâmpla peste un an.

Dacă această planificare ar exista (pentru că vorbim despre o companie sănătoasă), atunci cel care ar trebui să aprobe bugetul pentru un eveniment nu ar mai fi luat prin surprindere.

Poate că, totuşi, sunt eu prea naivă şi prea idealistă, însă vorbesc din experienţă. Sau poate că lucrez eu în compania viselor mele, am jobul viselor mele şi şeful viselor mele…

2. Cheia unui eveniment este muzica

Cheia unui eveniment este să îl adaptezi în funcție de publicuri. Dacă publicului tău îi place muzica, îi dai muzică. Dacă nu, nu. Am organizat prea multe evenimente la care nu a fost muzică pentru a putea afirma că nu în muzică stă succesul evenimentului.

3. Unul dintre instrumentele de măsurare a succesului unui eveniment constă în numărul de persoane care au venit la tine (tu, în calitate de PR-ist) pentru a face poze ”cu maimuța”

PR-istul este persoana din umbră. Publicul trebuie să știe că întreaga companie a organizat evenimentul, nu angajatul ĂLA.

4. ”Când veți crește voi mari și veți încerca să vă convingeți șefii să vă aprobe bugetele, nu vă duceți cu worduri la ei. Vă spun eu că nu le citesc. Duceți-vă cu power point-uri în care puneți multe poze”.

Dacă m-aș duce la șeful meu cu un PPT cu multe poze și fără worduri și excel-uri și analize SWOT elaborate, m-ar da pe ușă afară și mi-ar trage și un șut în fund. Cum să-l convingi de rezultatele măsurabile dacă nu-i duci ceva măsurabil?

5. Sponsorul îți dictează detaliile evenimentului, singurul lucru pe care PR-istul îl mai poate face este să se asigure că nu iese o cumătrie

Aș dori să îi întreb pe cei din Prime câte lucruri au schimbat la ”scenariul” inițial pentru că așa a vrut unul dintre sponsori? Și, dacă au fost, cât de drastice au fost ele? Și, dacă au fost drastice, au stat stresați ca evenimentul să nu se transforme în cumătrie?

6. Din câte am înţeles eu (poate am înţeles greşit), dacă, totuşi, publicul vrea să fie cumătrie, cumătrie să fie!

O companie trebuie să organizeze evenimente de PR în conformitate cu modalitatea în care doreşte să se poziţioneze. Dacă doreşte să fie percepută ca o companie „de cumatrii”, atunci va organiza cumatrii. Dacă doreşte să fie percepută într-un alt fel, atunci va organiza alt tip de eveniment şi îşi va „atinge” publicurile printr-un alt tip de mesaj.

Nu sunt de acord cu ideea că, dacă publicul îţi este prost, trebuie să te prosteşti şi tu. Desigur, dacă publicul îţi este prost, nu vei organiza un maraton de lectură filosofică sau un campionat de şah în aer liber. Totuşi, în organizarea de evenimente, PR-istul trebuie să aibă puţină responsabilitate socială în sânge şi să nu se comporte conform ideii care se pare că ghidează marile televiziuni („Daca publicul cere Dan Negru, Noră pentru Mama, Iubire interzisă şi Fata lui Tata  – mă mir şi eu câte titluri din astea ştiu , noi îi dam”).

Desigur, nu îmi permit să contest experienţa d-nei Krisan şi nici faptul că discursul dumneaei a fost formulat într-o mare cunoştinţă de cauză. Totuşi, din minuscula experienţă pe care o am şi eu, îmi permit să ridic puţin fruntea din pământ, să trec peste dezinvoltura discursului şi să o contrazic pe alocuri.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 7 10 2010 -- PRIME Iași organizează Team Adventure. Iar :) (6)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)
• 17 04 2009 -- Play less, train more (3)
• 30 09 2010 -- O ultimă încercare: caut voluntari pentru pr.uaic.ro (18)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)

Dacă intri de ceva vreme pe acest blog și dacă împărtășești, cât de cât, pasiunile mele (adică dacă intri pe acest blog și nu ieși imediat de pe el), probabil că știi deja de team ADventure. Dacă nu știi, I don’t blame you: nici oamenii cavernelor nu au știut mult timp că pot aprinde focul, dar câtă lumină s-a făcut atunci când au știut!

Așadar, team ADventure este un festival concurs de strategie publicitară și relații publice organizat de frumoasa (și profesionista) echipă de studenți din PRIME Iași. Proiectul este structurat pe trei secțiuni:

1. Lansare – care va avea loc în data de 21 octombrie, ora 20 în sala II8 din Corpul A al Universității ”Al.I.Cuza”, lansare la care vă îndemn prietenește să mergeți pentru că, în caz contrar, degeaba vă mai zic de următoarele două etape. Până și oamenii cavernelor au luat-o treptat (adică mai întâi au căutat două pietre potrivite pentru frecare), ce mama naibii!

2. Conferință – care va avea loc în data de 4 noiembrie și unde vor fi invitați trei specialiști în domeniu pentru a vă explica treaba asta complicată cu aplicarea teoriei;

3. Gala – care va avea loc în data de 19 noiembrie, atunci când echipele înscrise în concurs își vor prezenta strategiile de promovare (în conformitate cu briefurile de client primite anterior; anul ăsta clienții sunt: Dopo Poco – you know Dopo Poco, great amount of pizza, Icar Tours – I know Icar Tours, they sent me to Vienna , Impact FM – you know them, mai ales datorită autocolantelor de pe spatele taxiurilor ).

Trebuie să mai precizez faptul că voi face parte din juriu, dar voi încerca să fiu indulgentă . Și mai trebuie să precizez că îmi voi alege un student, în funcție de prestația din cadrul Galei, pe care îl voi duce la Felicia timp de o lună și îl voi supune unei mari torturi, numită sugestiv ”internship” >.

Deci, duceți-vă, băi!

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 8 12 2009 -- Zilele Marketerului, “ediția de criză” (3)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)
• 17 04 2009 -- Play less, train more (3)

Se pare că despre asta voi vorbi la Online Career Day.

Dacă mai există cineva pe Pământul ăsta care crede despre mine că vorbesc prea puțin, îl invit sâmbătă la OCD să-i demonstrez că nu e așa .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 12 10 2009 -- De ce nu mai scriu (9)
• 22 05 2009 -- Frustrările mele (2)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)

Aici primesc urările .

Later edit: Sau pe Facebook.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 25 12 2009 -- De Crăciun și de la mine (3)
• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 11 05 2009 -- Inesul şi Star Trek-ul (2)

Yep, este deja o tradiție, se pare, să fac liste cu ceea ce nu mi-aș dori de ziua mea. BTW: mâine este ziua mea! Vă spun asta pentru a evita situația urâtă în care nimeni nu-mi spune ”la mulți ani” pentru că nimeni nu știe că e ziua mea pentru că nu am spus nimănui pentru că am așteptat să-și dea seama singuri (așa cum s-a întâmplat de 8 martie, deși atunci era 8 martie și toată lumea de sex masculin ar fi trebuit să știe că am nevoie de flori ).

Și știu că măcar patru persoane mă vor urî pentru că am publicat așa de târziu această listă, având în vedere că s-au chinuit destul de mult pentru a găsi un cadou (pe care l-au luat deja, pentru că am sesizat eu apariția unei sacoșe în plus ).

De ziua mea nu vreau următoarele lucruri:

1. Un obiect vestimentar prea strâmt. Pentru că o să mă deprime și o să mă facă să intru în panică. Să nu mai spunem de gândul acela că vremea mea a trecut…

2. Un tort imens din care să iasă un stripper pitic. Piticul-porno;

3. Reamenajarea pereților biroului cu poze ale următorilor superiori: Gijs Klomp, Kubiceck, Nicu Gavriluță, Vasile Ișan. Nici măcar Gh. Ilie Fârte . Știu că eu, la rândul meu, am contribuit realizarea unui astfel de cadou original, dar nu mi-aș dori să se întoarca roata de ziua mea;

4. Creme antirid. Nici măcar pentru a face o glumă bună…

5. O proteză dentară. Nici măcar din motivul enunțat mai sus…

6. O farsă de-a lui Buzdugan;

7. O mătură, un faraș, un pămătuf de praf, un șorț de bucătărie, un polonic, o paletă din aia prin care se scurge uleiul, o sită, o pâlnie, un mop, un instrument de strivit usturoiul, un făcăleț, un tel, o mașină de făcut pâine, un ac+ață, o bonetă de brutăreasă, un săpun de casă, un război de țesut, un fus, un fuior (orice ar fi ăla). Nu aș ști ce să fac cu ele;

8. O serie de aproximativ 50 de teme de corectat. Nu mi le doresc, dar le voi avea . Totuși, dacă oricum le voi avea, mi-aș dori foarte tare să nu mai fie copiate de pe site-uri obscure >;

9. Garoafe, oricâte ar fi ele;

10. Un blog dedicat zilei mele de naștere;

11. Un blog dedicat trecerii timpului;

12. Un blog dedicat măsurilor de prevenire a îmbătrânirii;

13. Un blog dedicat diferitelor modele de sicrie.

Cam atât. Ah, să nu uit! Pont: dacă sunteți în pană de idei, nu cumva să-l întrebați pe frate’meu ce crede că mi-aș dori; sigur o să vă dea idee de un cadou absolut inutil, gen: o lumânare parfumată, un portofel mare cât un penar sau un tablou cu un trabant. Și, dacă credeți că soluția ideii pentru cadou se află la cineva , think again; probabil că soluția lui va fi: o pungă de fân pentru porcul de guineea, o placă de bază nu-știu-de-care, un al patrulea monitor cu nu știu ce diagonală sau o telecomandă multifuncțională cu laser.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 18 08 2009 -- Ce mai fac eu și cum puteți profita voi (10)
• 11 05 2009 -- Inesul şi Star Trek-ul (2)
• 10 09 2010 -- Prezența mea în online lasă de dorit (9)

Nu mi-am propus în mod strategic să scriu articole despre lucruri inteligente, dar se pare că există vizitatori ai acestui blog care i-au întrezărit potențialul (mai bine spus, și-au dat seama de potențialul cititorilor blogului) și, prin urmare, mă informează despre tot felul de evenimente deștepte pe care eu, evident, vi le voi împărtăși.

Așadar:

RIUF sau Romanian International University Fair este cel mai mare eveniment educațional internațional din România și din Estul Europei care oferă ocazia elevilor și studenților să intre în contact cu reprezentanți și studenți ai instituțiilor de învățământ internaționale, în cazul în care doresc să cunoască și oportunități de a studia în străinătate.

Evenimentul se organizează de cinci ani iar în Iași este la a doua ediție. Anul acesta se va desfășura la Hotel Unirea, în data de 18 martie, începând cu ora 10.00.

O să fie și o serie de activități, precum:

•    Expoziție educațională
•    Traininguri și worhshop-uri despre studiul în străinătate (scrierea documentelor, alcătuirea dosarului, procesul de admitere) 
•    Sesiuni de informare (posibilități de finanțare, pregatirea pentru teste, sisteme educaționale) 
•    Admiteri pe loc (”Spot Admissions”)

Nu știu exact ce înseamnă ”admiteri pe loc” dar, dacă înseamnă ceea ce, de altfel, se înțelege și din denumire, înseamnă că este foarte tare!

În ceea ce privește universitățile participante, lista este foarte lungă, cu nume importante precum: Harvard, Yale, Stanford, Duke, Brown, Pennsylvania, Oxford etc.

Recomand evenimentul și, dacă credeți că vi se potrivește așteptărilor cu privire la… viața asta, poate ne vedem acolo.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 7 10 2010 -- PRIME Iași organizează Team Adventure. Iar :) (6)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 8 12 2009 -- Zilele Marketerului, “ediția de criză” (3)
• 7 09 2009 -- Trist… (21)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)

Anul ăsta cred că am întâlnit cei mai mulți, mai interesanți și mai frumoși oameni, așa cum nu am mai întâlnit încă de pe vremea când eram studentă și mă plimbam peste tot prin țară.

Și, chiar dacă fizic nu am cum să fiu alături de toți cei pe care i-am întâlnit și cu care am interacționat cumva, știu că am reușit să ne lăsăm reciproc urme frumoase în viața noastră.

Și, chiar dacă nu reușesc să-i cuprind cu gândul pe toți cei care mi-au făcut anul mai frumos, care m-au făcut să-mi dau seama că ceea ce fac și spun contează pentru cineva, care m-au ajutat să trec peste momente deprimante, știu că fiecare om în parte care mi-a fost alături a contribuit la sentimentul de împlinire pe care îl simt în momentul ăsta.

Așadar, fără a stabili o ordine anume, acest mesaj este pentru cineva care m-a ținut de mână și care a știut că totul va fi bine atunci când eu nu știam, pentru studenții care, din nou, probabil fără să aibă asta în plan, au reușit să mă încarce cu emoții pozitive și să mă scoată din cele mai urâte stări, pentru părinții care… well, care au făcut cam tot, pentru bloggerii care au răspuns pozitiv la mailurile mele , pentru colegii de birou cu care am râs, ne-am enervat, am stat peste program sau am plecat mai devreme , pentru toți cei cu care (și pentru care) lucrez care au reușit să realizeze că nu le sunt dușman, pentru toți oamenii de pe twitter care mi-au răspuns la cele mai stupide întrebări (de genul ”unde găsesc bostani în Iași?”), pentru prietenii pe care nu prea i-am văzut anul ăsta, pentru toți cei cu care am trecut peste partea de ”colaborare” și am ajuns la partea de ”stresare”, pentru toți cei care au răspuns prompt la ora 2 noaptea când eu voiam flyere refăcute și apoi nu am mai vrut, pentru toți cei care s-au chinuit să-mi facă spoturi radio ”cu voce de copil”, pentru toți cei care mi-au spus că articolul ăsta nu este ultimul meu articol pe acest blog, pentru toți cei care mi-au citit prostiile și au mai și comentat, pentru toți cei care îmi citesc prostiile, dar nu comenteaza și, probabil, pentru mulți alții…

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 30 08 2010 -- Cum recunoşti românii în Paris (8)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 11 12 2009 -- Cât de ”obiecte” sunt oamenii pentru tine? (3)
• 2 09 2009 -- Obiceiuri de nuntă inexplicabile (15)

Zilele Marketerului este un eveniment ajuns la ediția a doua care se pare că se îmbunătățește, atât din punct de vedere al temelor adoptate, cât și din punct de vedere al targetului; dacă anul trecut el era adresat doar studenților în ani incipienți de la FEAA, anul ăsta evenimentul va fi deschis și elevilor de liceu (în special clasele a XI-a și a XII-a).

De asemenea, evenimentul este deschis și masteranzilor FEAA, dar și studenților de la specializarea Comunicare Socială și Relații Publice din cadrul Facultății de Filosofie. (pentru această afirmație mă bucur cel mai mult )

Scopul evenimentului este de a-l aduce pe studentul de la Marketing sau pasionatul de marketing mai aproape de realităţile marketing-ului din piaţă. Mai exact, se aduc oameni din marketing, care fac marketing, să discute despre marketing.

Printre speakerii prezenți anul acesta se numără nume sonore din peisajul de marketing ieșean. Gabriel „Krumel” Curcudel, Adrian Rădeanu, Sebastian Mahu sau Ciprian Ionescu sunt doar câțiva dintre „evangheliștii” invitați. (pentru penultimul nume mă bucur cel mai mult )

Mai multe detalii aici.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 7 10 2010 -- PRIME Iași organizează Team Adventure. Iar :) (6)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)
• 17 04 2009 -- Play less, train more (3)
• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)

De ce? Probabil aș putea să găsesc aproximativ 250 de motive care să justifice marea mea întoarcere dar, pentru că nu aș putea să vă plictisesc cu un articol atât de lung, vă voi prezenta doar un rezumat.

Prin urmare, 50 de motive pentru care ar trebui să reîncep să scriu pe blog:

1.    Pentru că vreau să merg la blogmeeturi cu un motiv bine fundamentat;

2.    Pentru că este adevărat că, dacă vrei să ai succes, trebuie să-ți găsești o nișă pe care să mergi. Numai că eu nu vreau să am succes cu blogul; vreau doar să scriu (yep, mi-a luat ceva timp până să-mi dau seama de acest lucru);

3.    Pentru că am aflat aseară la seminar de la un student cum că este ”aproape obligatoriu” să ai blog. Continuarea ar fi: și chiar să scrii pe el;

4.    Pentru că lumea ar fi mai bună dacă eu mi-aș expune înțelepciunea aici ;

5.    Pentru că nu am unde altundeva să scriu despre mâna scârbos de păroasă și de slaninoasă, împodobită cu un ceas de 20 de kile, care, ieșind pe geamul negricios al unui Audi nu-știu-de-care oprit la semafor, nu ar putea face decât un singur lucru: să arunce o ditamai pungă goală de chipsuri în mijlocul străzii;

6.    Pentru că, de fapt, am așa de multe de spus și, dacă nu le spun pe blog, cineva o să fie nebun de cap;

7.    Pentru că sunt în perioada aia a anului în care corectez testele studenților și nu știu unde în altă parte să expun perlele, muhaha ;

8.    Pentru că am descoperit o grămadă de melodii drăgălașe pe care trebuie să le împărtășesc;

9.    Pentru că sunt plină de ironie cu privire la unele persoane antrenate în unele situații;

10.    Pentru că am și unele frustrări pe care ar trebui să mi le elimin și am experiența anterioară a frustrărilor eliminate prin intermediul blogului;

11.    Pentru că semestrul viitor voi preda PR online și nu aș vrea să fiu și eu încă unul din profii care știe multă teorie și puțină practică;

12.    Pentru că mai durează până va fi gata noul site Felicia Iași care va conține și blog și pentru că, așa cum este site-ul acum, nu îmi permite să scriu articole de blog la secțiunea ”Noutăți”;

13.    Pentru că mi se întâmplă o grămadă de lucruri amuzante și idioate de care nu pot să râd de una singură;

14.    Pentru că vine Crăciunul și, pentru prima oară în viața mea, deja am intrat în spiritul lui. Și trebuie să îl împrăștii în jurul meu ;

15.    Pentru că blogul te ajută la crearea brandului personal, dar și la menținerea lui;

16.    Pentru că, apropo de expertiza în nișa de mai sus, cred că reușesc să o demonstrez de ajuns în mediul offline și, prin urmare, pe blog nu mai trebuie să mă chinui să scriu articole în domeniu care să arate cât de expertă sunt eu. Și mai cred că situația asta în care sunt eu acum este cea ideală pentru că îmi permite să scriu relaxat pe blog;

17.    Pentru că am impresia că am lăsat baltă niște cititori, chiar dacă nu erau ei mii, și nu-mi place de mine când las baltă oameni;

18.    Pentru că, atunci când mai intru pe alte bloguri și comentez, vreau să am ce să trec la secțiunea ”blog personal”;

19.    Pentru că, atunci când mai intru pe alte bloguri și comentez, vreau să pot trece un blog actualizat la secțiunea ”blog personal”;

20.    Pentru că am văzut atâtea seriale în ultimul timp și aș putea să vă îmbogățesc cu o foarte mare ușurință cunoștințele în domeniu;

21.    Pentru că am citit atâtea cărți în ultimul timp (in fine, ”atâtea” este mult spus), încât nu știu unde altundeva să povestesc despre ele;

22.    Pentru că vreau să mai simt bucuria aia mare atunci când văd comentarii la articolele mele, bucurie pe care numai… un porcușor de guineea la vederea unui fir de pătrunjel o mai poate înțelege;

23.    Pentru că aș putea să scriu 250 de motive pentru care să scriu din nou pe blog;

24.    Pentru că vreau să-i demonstrez lui Puterea Dushului (pe care sper că nu l-am pierdut) că sunt tot eu, în continuare;

25.    Am mai zis de blogmeeturile fundamentate?

26.    Pentru că vreau să pot sărbători ca lumea aniversarea blogului meu. Apropo: nici măcar nu mai știu ce vârstă are…

27.    Pentru că am avut o perioadă în care am trăit cu impresia că pot spune tot ce am de spus pe twitter, dar se pare că nu îmi sunt suficiente 140 de caractere;

28.    Pentru că nu am unde în altă parte să povestesc despre căsătoriile timpurii și despre deformarea femeii odată cu producerea acestui fenomen;

29.    Pentru că trebuie să mai râdă și colegii de la birou de ceva, blogul meu fiind o foarte eficientă sursă în acest sens;

30.    Pentru că m-am chinuit și, la rându-mi, am chinuit pe alții pentru a-mi face blogul să arate atât de drăgălaș. Nu aș putea să-l abandonez acum, când are atâtea animăluri mișcătoare ce pot fi îmbrăcate în haine de Crăciun;

31.    Pentru că colegii mei tocmai au lipit de tavan un omuleț de plastic și, dacă nu aș fi avut blog, nu aș fi putut să vă spun asta. Nu că v-ar interesa… ;

32.    Pentru că am cunoscut așa de mulți oameni prin intermediul acestui blog, încât ar fi acum o jignire la adresa lor dacă aș abandona locul nostru de întâlnire;

33.    Pentru că sunt plină de o înțelepciune fără margini, dar și de un altruism ieșit din comun;

34.    Pentru că scriu bine și, mai ales, fără greșeli gramaticale;

35.    Pentru că trebuie să existe un loc în care să vorbesc despre greșelile gramaticale ale altora;

36.    Pentru că vreau să primesc din nou oferte de a scrie pe blog tot felul de articole ciudate despre hemoroizi & stuff;

37.    Pentru că îmi place la nebunie să fiu contactată de oameni care să-mi solicite să scriu despre jaluzele verticale pe un blog roz care nu are nicio treabă cu… chestiile de acoperit geamurile;

38.    Pentru că vreau să schimb bannerele alea din dreapta; prea multă reclamă am făcut la prezervativele lui frate`meu;

39.    Pentru că vreau să am trafic pe blog și, în acest fel, frate`meu să-și vândă mai bine prezervativele și să-mi facă și mie un discount mai mare :”>

40.    Pentru că mi-e dor de articolele pline de importanță la adresa mea scrise de unii dintre zeii blogurilor de pe acest Pământ;

41.    Pentru că vreau să vă țin la curent cu viața păunilor crescuți cu mândrie de familia Prodan;

42.    Pentru că, dacă iarna asta o să ningă, casa mea o să arate foarte bine și eu trebuie să vă arăt asta;

43.    Pentru că, atunci când cade curentul în sat Vișan, comuna Bârnova și eu stau ca în Epoca Primitivă cu lumânarea lângă carte, trebuie să mă plâng cuiva;

44.    Pentru că trebuie să înjur undeva același E-On provocator de fluctuații de curent provocatoare de restartarea modemului;

45.    Pentru că mi-e dor să intru pe Google Analytics pentru a vedea câți omuleți m-au vizitat;

46.    Pentru că mi-e dor să râd de inepțiile celor care au căutat chestii și au ajuns pe blogul meu;

47.    Pentru că îmi trebuie un motiv bun pentru a mă duce la blogmeeturi ;

48.    Pentru că blogul a avut un efect terapeutic atunci când am trecut prin pase proaste iar acum, când îmi este bine, este foarte urât din partea mea să-l abandonez;

49.    Pentru că, anul trecut, am avut mulți studenți care îmi citeau blogul și care și-au dat seama că nu sunt un Bau-Bau. Sper…;

50.    Pentru că îmi place de mine cu blog.

Gata .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 10 09 2010 -- Prezența mea în online lasă de dorit (9)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 12 10 2009 -- De ce nu mai scriu (9)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)

Obiceiul no 1: cozonacul

Acest obicei implică un cozonac în formă de colac (pentru prima oară în viața mea am văzut așa ceva) care este rupt in patru. Mireasa, în fața casei, respectiv în fața scării de bloc, trebuie să-și facă cruce cu ditamai bucata de cozonac și s-o arunce în spate, în oameni.

Explicație: no reason

Obiceiul no 2: oglinda

Persoana care a ținut oglinda în care s-a uitat mireasa atunci când a fost aranjată poate să închirieze această oglindă oamenilor care doresc să se uite în ea.

Explicație: no reason

Obiceiul no 3: gălețile

După ce a ieșit din biserică, mireasa trebuie să dea cu șutul în cel puțin două găleți pline cu apă și cu bani.

Explicație: no reason

Obiceiul no 4: crengile

Atunci când mireasa este aranjată, voalul trebuie adus pe două crengi de măr cu tot cu mere pe ele.

Explicație: no reason

Obiceiul no 5: pantoful

Pe pantoful miresei (talpă) oamenii își pot scrie numele. La finalul nopții, când mireasa se descalță, trebuie să se uite pe talpă. Persoanele ale căror nume s-au șters se vor căsători în viitorul apropiat.

Explicație: no reason

Și la final, pentru că sunteți oarecum obișnuiți să ascultați o melodia, vă las cu cea mai penibilă, cea mai tăietoare de vene și cea mai bocitoare melodie EVER:

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 25 12 2009 -- De Crăciun și de la mine (3)
• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 30 08 2010 -- Cum recunoşti românii în Paris (8)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 18 08 2009 -- Ce mai fac eu și cum puteți profita voi (10)