Nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată la puterea cuvântului „etc.”. Da, ştiu, aşa cum ar spune cineva, oamenii au lucruri mai importante la care să se gândească decât o tâmpenie pe care o debitează un blogger pe blogul personal, blog care, oricum, este o prostie. Nu cred că o să depăşesc momentul prea curând .

Dar să revenim la puterea cuvântului „etc”. În afară de faptul că, dacă l-am scrie în întregime, ar deveni un cuvânt foarte lung şi ne-ar ajuta să ieşim din situaţii… scurte (de exemplu, în gimnaziu aveam un prof de istorie care ne dădea de făcut referate şi ţinea foarte mult la numărul de pagini; atunci foloseam foarte des cuvântul „etcaetera” pentru că era un cuvânt suficient de demn pentru a fi folosit drept umplutură), etc-ul are funcţia de a umple ideile inexistente.

Săptămâna trecută îi ziceam lui Andrei ce ar trebui să ştim despre un internship: „durata, locaţia, plătit sau neplătit” şi, bineînţeles, „ETC”. Pentru că habar n-aveam ce ar mai putea să presupună un internship şi ETC-ul era cel mai potrivit cuvânt în context.

Tot săptămâna trecută, când am fost asaltată de studenţi cu întrebări pe mail sau pe messenger despre proiecte, le-am zis că „trebuie să explicaţi de ce aţi ales semnele respective: de ce forma respectivă pentru logo, de ce culoarea respectivă, de ce numele respectiv pentru produs, de ce cuvintele respective pentru mesajul publicitar” şi, evident, „ETC”. Pentru că trebuia să scurtez cumva explicaţiile numeroase.

M-am trezit folosindu-mă de bietul ETC şi prin proiecte, când am ajuns în pană de idei, sau în explicaţiile date profesorilor. ETC-ul este omniprezent.

ETC-ul salvează într-un mod demn situaţia; pentru că le creează celorlalţi impresia că tu, de fapt, mai ai multe de spus şi, tocmai pentru că nu te-ai mai putea opri din spus, preferi să îi scuteşti de discursuri foarte lungi şi le prescurtezi cu un frumos ETC.

În spatele ETC-ului se ascunde toată înţelepciunea omenirii, cele mai secrete gânduri, cele mai elaborate idei, cele mai bune explicaţii, cele mai complexe lecţii de viaţă, cele mai lungi formule matematice, cele mai…

De fapt, abia acolo este golul existenţial.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 13 01 2009 -- Astăzi trebuie să (6)
• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)
• 1 02 2010 -- Live jobing (11)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)
• 25 12 2009 -- De Crăciun și de la mine (3)