Când eram eu în liceu, aveam o prietenă care a emis o idee foarte deşteaptă: oricât de stupide şi de… non-probleme ni s-ar părea problemele pe care cineva ni le prezintă drept problemele sale personale, ele trebuie privite ca atare, nu judecate din prisma experienţelor noastre şi, prin urmare, nu minimizate.
Mda… iniţial, în acest articol am vrut să scriu despre alţii, adică să spun despre ce aţi putea face voi pentru a vă defrustra. Dar, cam cu 10 minute înainte de a mă apuca să scriu articolul, am avut o conversaţie pe messenger 
. Anyway, să continuăm 
.
Ideea de a scrie acest articol mi-a venit ieri când am stat cam 10 minute în maşină, în parcare, uitându-mă la un nene care, pe timp de ploaie, tundea iarba. Cu o foarfecă normală. Cu mult tact. Cam cinci metri pătraţi. Da, da, aţi putea spune că o suprafaţă de cinci metri pătraţi nu este cine ştie ce. Aţi putea spune asta dacă aţi avea o coasă în mână şi afară soarele ar străluci; nu dacă aţi avea o foarfecă din aia care, în mod normal, taie cel puţin o bucată de stofă; şi nu pe timp de ploaie.
Prin cap mi-au trecut tot felul de teorii cu privire la scopul omului: are iepuri, ăla e grâu, nu iarbă normală, iar el vrea să facă pâine, a pierdut ceva în iarbă. Şi am refuzat cu vehemenţă ideea că omul este foarte nervos şi vrea să se calmeze. Până când omului i-a sunat telefonul şi, probabil că întrebat ce face, a spus că tunde iarba ca să se calmeze 
.
Adică… până la a vedea pe cineva chiar făcând acest lucru, aş fi putut doar să-mi imaginez o replică ironică de genul „mai bine mă duc în ploaie să tund iarba cu foarfeca de croitorie, decât să te mai văd”, dar niciodată nu mi-am închipui că cineva chiar ar face acest lucru. Şi apoi am aflat că mai este cel puţin o tehnică din asta de defrustrare pe care eu mi-o puteam imagina doar la nivel de replică.
Prin urmare, m-am gândit să-mi folosesc creativitatea şi să vă prezint câteva tehnici de defrustrare. Poate aveţi nevoie:
Există unele situaţii pe care le observ şi în urma cărora îmi dau seama că oamenii nu sunt atât de diferiţi after all. Da, ştiu, noi, totuşi, suntem diferiţi, e chestia aia cu personalităţile, cu povestea fiecăruia, cu educaţia primită de fiecare, cu experienţele fiecăruia, tra la la.
Totuşi, v-aţi observat pe voi înşivă după ce suferiţi o despărţire de o persoană care a fost importantă pentru voi? Există cel puţin cinci aspecte ce apar în mod constant la majoritatea persoanelor care trec prin această situaţie.
Există nişte lucruri pe Pământul ăsta care, în mod normal, ar trebui să mă supere, dacă ar fi să judecăm din prisma faptului că sunt, în mod oficial, reprezentantă a sexului feminin, adică ăla din care fac parte celelalte reprezentate oficiale, cele care sunt caracterizate mai ales prin sensibilitate, fragilitate, grija pentru detalii şi alte elemente din astea feminine.
Acest articol porneşte de la cele două mailuri primite de la Ovidiu care era foarte îngrijorat că a întârziat de fiecare dată cu urările: mail de 9 martie, respectiv mail de 24 martie 
.
Este al patrulea an în care cetăţenii de pe strada Depresiei (şi nu numai cei de la numărul 1, ci şi cei de la numărul 2, 3, 4 şi toate celelalte numere până la 250) se roagă să ningă.
Job in marketing .ro
