Foarte interesant subiectul concursului pe care îl propune Universpa în colaborare cu Lady French. Imediat vă spun despre concurs, dar, înainte de asta, va trebui să suportaţi şi câteva păreri ale mele cu privire la acest subiect. Dacă nu sunteţi dispuşi să faceţi acest lucru, puteţi sări direct la al cincilea paragraf al articolului .

Dintotdeauna am avut o obsesie pentru lucrurile care, aparent, sunt mici şi fără importanţă: unghiile, şireturile, nasturii, preţul rămas lipit pe talpa pantofului etc.

Cu toate astea, nu cred că manichiura reprezintă cartea de vizită a cuiva. Sau, să reformulez: nu numai manichiura reprezintă cartea de vizită a cuiva. Şi mai cred că, uneori, manichiura, tocmai pentru că este mult prea îngrijită, poate să ajute la formarea unei păreri exact contrare. Părere de genul: „Păi da, dacă toată ziua stă cu mâinile în sân, cred şi eu că are unghiile intacte”. Trust me, săptămâna trecută am formulat această părere .

Acum, în timp ce scriu articolul, mă uit la unghiile mele şi îmi dau seama că am uitat să… da’ nu mai contează, să trecem la concurs :

Citeşte în continuare »

Recunosc, spre ruşinea mea, că nu ştiu foarte multe lucruri despre Portugalia. Ceea ce ştiu, în mod cert, este că limba şi muzica portugheză (pe care am descoperit-o cel mai mult cu ajutorul lui George) se numără, de departe, printre preferatele mele. Şi mai ştiu despre Portugalia că de acolo a apărut Jose Saramango, scriitorul care stă cuminţel pe lista mea de lucruri ce trebuie neapărat citite (evident, după ce termin Sectanţii, Shitter’s Club, nu-mai-ştiu-ce de Rodica Ojog-Braşoveanu, Fii şi îndrăgostiţi… da, cam asta ar fi ordinea), mai ales după ce am citit recenzia Tomatei despre Eseu despre orbire.

But enough about me. După cum spuneam, concurs:

Citeşte în continuare »