Mă tot chinui de vreo câteva zile să scriu articolul ăsta şi, din motive stupide, n-am reuşit până acum. Totuşi…

PRIME este asociaţia din care mi-ar fi plăcut foarte tare să fac parte dar, din nefericire, „pe vremea mea” nu prea exista. Asta nu înseamnă că reneg în vreun fel ELSA . Dar n-o să mă apuc acum să vorbesc despre proiectele lor măreţe şi despre cum îşi propun să schimbe lumea, ci despre cum mi-am adus eu aminte chestii, interacţionând cu ei.

Marţi am fost la o şedinţă care s-a dovedit a fi foarte productivă şi de pe urma căreia, evident, lumea se va schimba. Asta dacă cineva () o să se prindă pe ce buton să apese ca să facă un anumit site să meargă . Dar să lăsăm la o parte frustrările mele nocturne…

Şi, cu ocazia acestei şedinţe, am reuşit să concretizez chestia aia care era în mine şi mă enerva şi mă supăra şi nu-mi dădeam seama ce e: îmi lipsea să simt că „funcţionez” în echipă, îmi lipsea o confirmare a faptului că încă sunt capabilă să lucrez într-un mod amuzant, frumos şi productiv şi îmi lipsea confirmarea faptului că (încă ) mă integrez armonios şi sunt pe aceeaşi lungime de undă cu oameni asemănători mie. Mi-au lipsit atât de mult chestiile astea, încât i-am determinat pe alţii să mă sune îngrijoraţi pentru că nu mai veneam acasă .

Prin urmare, m-am gândit eu să fac o listă cu lucrurile de care mi-am amintit în interacţiunea cu oamenii ăştia faini:

Citeşte în continuare »

Zilele astea, din diferite motive (cele mai multe legate de plecarea sau revenirea cuiva), am făcut unele vizite în frumoasa gară din Iaşi, având astfel ocazia să mă întreb oare cum de nu mi-a trecut prin cap până acum să scriu despre EL? EL, cel mai bun prieten al meu din vremea studenţiei, EL, cel care a fost intermediarul murdar dintre mine şi amintirile frumoase, EL, cel care m-a cunoscut atât de bine, EL, cel care probabil că acum suspină după mâinile şi corpul meu pe pielea fiecărui element ce îl compune, EL, CFR-ul.

Citeşte în continuare »