Da, recunosc, îmi plac brandurile! Începând cu momentul în care deschid ochii și mă încalț cu papucii de casă și până în momentul în care închid cartea seara, sunt înconjurată de branduri. Pe unele le caut intenționat și nu cumpăr altceva în afară de brandul în care am încredere, peste altele dau din întâmplare și constat că sunt branduri cunoscute iar pe altele le iubesc, pur și simplu (Belvita, my love!).

Nu sunt una dintre persoanele care merg cu tricourile întoarse sau cu bata chiloților la vedere, nici nu-mi agăț bling-bling-uri de ochelarii de soare. Însă sunt anumite produse despre care știu sigur că sunt bune. Nu știu dacă e din cauza brandului, dar știu că sunt bune. Iar pe acelea le caut și nici nu-mi doresc să experimentez și să-mi iau no-name-uri, doar de dragul de a declara că nu sunt o persoană superficială.

Nu înțeleg aversiunea exagerată a unora față de branduri. Există persoane despre care, din modalitatea în care se exprimă, poți trage concluzia că sunt în stare să protesteze dezbrăcate în centrul orașului cu pancarde cu ”NU brandurilor!”. Aceste persoane doresc atât de mult să demonstreze că au cunoscut adevăratele valori ale vieții, încât ar putea să vorbească ore în șir despre cât de proaste sunt croielile anumitor branduri, cât de piți este să te duci în mall, cât de exagerat ești dacă alegi Cinema City, cât de multe fumuri ai dacă mănânci uneori la restaurant, cât de snob ești dacă îți cumperi o anumită cameră foto, cât de impertinent ești dacă dai mai mulți bani pe un produs din cauza brandului etc.

Eu merg pe principiul ”dacă îmi place și nu e exagerat de scump, îl iau!”. Și, de cele mai multe ori, este vorba despre branduri care, din păcate își desfășoară activitatea în locurile pierzaniei denumite sugestiv ”centre comerciale” sau ”mall-uri”. Și da, am anumite branduri de haine preferate; și nu este din cauza brandului în sine, ci din simplul motiv că stau bine pe mine. Și le prefer!

Împușcați-mă voi, brands haters!