După ce, începând din momentul în care am publicat ultimul articol şi până în prezent, am fost întrebată de nenumărate ori dacă sunt ok, dacă mi s-au întâmplat chestii, dacă am nevoie de ajutor, dar şi după ce am mai avut parte de unele reacţii după publicarea anumitor articole, cu caracter puţin mai critic, mi-am dat eu seama că a avea un blog pe care să publici cam tot ce îţi trece prin cap este o mare responsabilitate .

Citeşte în continuare »

Nu, nu mă cred tatăl blogurilor (mama, în fine ) şi sunt foarte conştientă de limitele mele şi de zonele în care încep alţii să mă depăşească în oricare domeniul al vieţii. Uneori sunt atât de conştientă, încât manifest puternice tendinţe de a mă subestima. Aşa că ceea ce voi scrie în continuare nu trebuie luat ca o regulă generală (aşa cum, de altfel, nimic din ceea ce scriu pe acest blog nu trebuie luat ca reguli generale pentru că sunt prezentate într-un mod foarte subiectiv).

Citeşte în continuare »

Da, da, ştiu, aţi stat cu sufletul la gură până acum, unii dintre voi, as we speak/write, tot dau refreshuri să vadă ce, Doamne iartă-mă, am eu cu animălurile ciudate (şi nu, nu mă flatez, ştiu cel puţin două persoane care fac lucrul ăsta, persoane pe care le salut, pe această cale ).

Mi-au plăcut foarte mult presupunerile voastre dar, din păcate, pe unii dintre voi îi voi dezamăgi complet. În primul rând, ţin să precizez că nu am inventat o nouă bombă atomică, nu mi-am propus să anunţ lansarea unei noi versiuni Mozilla şi, mult mai important, nu sunt însărcinată .

Doar mi-am schimbat tema .

Acum nu mai am probleme cu pluginurile, nici nu mai fac ditamai cârnaţul cu toate bannerele pe care mi le doresc pe blog, nu mai apar erori prin sidebar şi, mai presus de toate, am contribuit eu cu mânuţa, cu creierul şi cu Photoshopul meu piratat la realizarea acestei noi teme. So proud of myself .

Vreau să-i felicit pe cei care s-au prins de scopul teasingului şi să le mulţumesc că au tăcut din gură şi, evident, trebuie să-i mulţumesc cuiva pentru super răbdare .

P.S. Cel mai tare şi cel mai tare îmi place la această nouă temă emoticonul de lângă textul „COMENTEEZI?” .

Am practicat uneori tehnica „închiderii comentariilor” pe blog; adică, la un anumit articol, nu am permis să mi se lase vreun comentariu, din următoarele două motive (motive ce corespund şi tipurilor de articole pentru care nu am permis comentariile):

Citeşte în continuare »

Am eu vreo câteva bloguşoare pe care le citesc zilnic, bloguşoare care îmi sunt atât de… intime, încât nici măcar nu sunt trecute în blogroll (dar pe care, într-un mod foarte ciudat, le citesc mult mai mult decât pe cele din blogroll), bloguşoare care, deşi nu sunt super cunoscute (cum ar fi, de exemplu, ăsta, pe care nu numai că intru, dar îi mai fac şi alte lucruri ), mie îmi place foarte mult cum sunt scrise.

Citeşte în continuare »

Am citit pe mai multe bloguri articole revoltate la adresa acelora care nu ştiu ce înseamnă un blog, ce presupune a scrie pe un blog şi alte chestiuni asemănătoare. Am citit despre asta la Marius, la Dany, la Tomata, la Cristi… şi cred că am mai citit şi prin alte părţi, dar nu am avut aşa, un sentiment de empatie profundă cu autorii; le-am dat dreptate şi cam atât. Pentru că nu avusesem experienţe similare.

Citeşte în continuare »

Daniel din grădina lui japoneză, cum stă el acolo meditativ, mai împarte câteodată câte o leapşă în dreapta şi în stânga, dar mai ales în dreapta .

Şi iată că în această dreaptă mă aflu şi eu iar Daniel îmi zice să scriu 11 lucruri despre mine, că cică ar fi interesant să fac aşa ceva. Şi ce poate fi mai interesant de scris pe un blog care este în totalitate despre mine decât 11 lucruri despre mine?

Dar eu, mai rebelă din fire, cu tendinţe liceene de a nu mă conforma cerinţelor impuse, voi rupe tiparele şi voi proceda într-un alt fel: pentru că în articolele astea am scris cam în proporţie de 90% numai şi numai despre mine…

… o să vă rog pe voi să spuneţi 11 lucruri despre mine.

Ia să vă văd acum. Că eu tot am făcut poll-uri în care v-am întebat chestii despre voi cu scopul de a vă cunoaşte mai bine. Voi cât de bine mă cunoaşteţi?