Acum fie vorba între noi, eu cel mai mult am vrut să mă mut la casă pentru că nu mai suportam căldura din apartament în timpul verii.

De foarte mult timp stăm la casă și de foarte puțin timp am descoperit că problemele de care ne-am dorit din tot sufletul să scăpăm (în afară de problema cu căldura) persistă, dar sub o altă formă, una mai poetică.

Pentru că, dragii mei, vecinii există oriunde în lume te-ai duce, ceea ce este firesc și benefic, în cele de urmă; numai că vecinii pe care îi are un om care stă la casă sunt mult mai pitorești pentru că desfășoară tot felul de activități specifice… casei și, mai ales, pentru că AU LEMNE!

Nu cred că aș putea să vă expun în atmosfera unei frumoase dimineți de vară, atunci când soarele stă să se ivească somnoros, la întâlnirea romantică dintre noapte și zi, în speță la ora 05.30, atunci când și cocoșului îi este lene să cânte, însă ”omul” chemat la lucru de vecinul tău se apucă de tăiat lemne. POC… 1 secundă… 2 secunde… 3 secunde… POC… 1 secundă… 2 secunde… 3 secunde… POC… 1 secundă… 2 secunde… 3 secunde… POC… 1 secundă… 2 secunde… 3 secunde… POC… 1 secundă… 2 secunde… 3 secunde… POC… 1 secundă… 2 secunde… 3 secunde… POC… 1 secundă… 2 secunde… 3 secunde… POC… 1 secundă… 2 secunde… 3 secunde… POC… 1 secundă… 2 secunde… 3 secunde… POC!

De asemenea, nu cred că aș putea să vă fac să vizualizați încruntarea frunții bătute de soare, deznădejdea din ochii mari ca de vițel nou născut, ușorul spasm al buzei de jos și impulsul de încleștare a pumnului ”omului” la auzul cuvintelor: ”ACUMA te oprești și te apuci de bătut la FIX 07.30, atunci când EU mă trezesc!”

Nu înțeleg: ori sunt eu mai sensibilă și simt bătăile alea sacadate ca o picatură chinezească, ori oamenii ăștia (vecinii adică) chiar nu au auz. Nici ei, nici copiii lor și, ocazional, nici musafirii lor. Nu înțeleg!

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 8 08 2009 -- Alt articol țintit (7)
• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)
• 10 09 2010 -- Prezența mea în online lasă de dorit (9)

Locul 5

Un iepuraș tare drăgălaș…a ieșit în cale…cu viteză mare…și-ți urează neîncetat… să ai Paște Minunat… și Hristos a Înviat!

Cum se poate ca un iepure să facă o urare neîncetat? Asta îmi amintește de bancul ăla cu părinții care au plecat de acasă și și-au lăsat cei doi copii în fața unui casetofon unde ar fi trebui să ruleze o casetă cu povești. La întoarcere, ambii copii se dădeau cu capul de pereți înnebuniți, urlând ”da, da, DA, DAAAA, DAAAAAA!!!”, în timp ce din casetofon se auzea: ”Copii, vreți să vă spun o poveste?”, ”Copii, vreți să vă spun o poveste?”, ”Copii, vreți să vă spun o poveste?”, ”Copii, vreți să vă spun o poveste?” (se stricase banda)

Locul 4

Un iepuraș alb de paști a adus și la cei săraci câte un oușor de paști pentru ca spiritul acestei sărbători săi cuprindă pe toți din voia celui care s-a răstignit și a murit pentru noi și a înviat a treia zi după scriptură!

Diacriticile sunt de la mine, greșelile gramaticale și de punctuație sunt de la expeditor.

Locul 3

Mântuitorul a avut o cruce de lemn, și o inimă de aur. Azi mulți vrem cruci de aur, și inimi de lemn. Fie ca în clipa vestirii, într-un glas al Învierii Celui fără de moarte, să renască și puterea noastră de a iubi și a ierta. Paște fericit!

Această metaforă, acest joc de cuvinte, aceste virgule în plus… mi-nu-nat!

Locul 2

În mersul său încrucișat, Își poartă crucea resemnat, Ca să ne scoată din păcat. Să-i plângem fiecare cui ce crunt străpunge trupul LUI! Haideți să-ncercăm să fim Mai buni, puțin, în fiecare zi! Și să-i rugăm pios pe sfinți, Să ne primească ruga sus Pentru tot chinul (da, apare smiley-ul ăsta ) DOMNULUI ISUS! PAȘTE FERICIT!

Ăsta e așa… emo style. Serios acum: chiar te lasă sufletul să consumi atâtea caractere pentru așa ceva?

Locul 1

Lacrimile lumânărilor ce veghează la purificarea sufletelor să se transforme în felinare eterne menite să vă călăuzească pe un drum drept. SĂRBĂTORI FERICITE!

Vedeți copii? Asta iese când deschizi dicționarul de neologisme, închizi ochii și pui degetul la întâmplare .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 28 07 2010 -- Tăietorul de lemne (4)
• 2 04 2010 -- Just be happy! (2)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 19 03 2010 -- Variabila profesionalism și variabila tupeu în agenții (2)
• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)

Se pare că despre asta voi vorbi la Online Career Day.

Dacă mai există cineva pe Pământul ăsta care crede despre mine că vorbesc prea puțin, îl invit sâmbătă la OCD să-i demonstrez că nu e așa .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 12 10 2009 -- De ce nu mai scriu (9)
• 22 05 2009 -- Frustrările mele (2)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)

Atunci când participi la diverse conferințe în care se vorbește despre cât de important este lucrul în echipă, despre cât este de bine, util și indicat să nu ignori oamenii cu care lucrezi, despre cât de neinspirată este alegerea de a te pune pe tine în centrul atenției și de a-ți lua toate sarcinile de pe Pământ (transmițându-le celorlalți, indirect, că nu ai încredere în ei), despre comunicarea online și offline, despre cum o companie trebuie să folosească rețelele sociale, despre cum trebuie să scrii pe blog, despre cât de des trebuie să scrii pe blog, despre cum să faci un site, despre cum să creezi conținut pe acest site, despre cât de importante sunt lucrurile simple (cum ar fi un ”mulțumesc”) pentru funcționarea echipei, despre follow-up și despre alte din astea…

… ai impresia că, atunci când va fi pusă față în fața cu partea practică a lucrurilor, persoana respectivă va rupe stilul, nu?

Și atunci când vezi tu cu ochii tăi că persoana respectivă face exact aceleași greșeli despre care te-a învățat că trebuie să le ocolești, cum ar trebui să procedezi?

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 28 07 2010 -- Tăietorul de lemne (4)
• 6 04 2010 -- Top 5 mesaje penibile de Paște (14)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 19 03 2010 -- Variabila profesionalism și variabila tupeu în agenții (2)

Yep, este deja o tradiție, se pare, să fac liste cu ceea ce nu mi-aș dori de ziua mea. BTW: mâine este ziua mea! Vă spun asta pentru a evita situația urâtă în care nimeni nu-mi spune ”la mulți ani” pentru că nimeni nu știe că e ziua mea pentru că nu am spus nimănui pentru că am așteptat să-și dea seama singuri (așa cum s-a întâmplat de 8 martie, deși atunci era 8 martie și toată lumea de sex masculin ar fi trebuit să știe că am nevoie de flori ).

Și știu că măcar patru persoane mă vor urî pentru că am publicat așa de târziu această listă, având în vedere că s-au chinuit destul de mult pentru a găsi un cadou (pe care l-au luat deja, pentru că am sesizat eu apariția unei sacoșe în plus ).

De ziua mea nu vreau următoarele lucruri:

1. Un obiect vestimentar prea strâmt. Pentru că o să mă deprime și o să mă facă să intru în panică. Să nu mai spunem de gândul acela că vremea mea a trecut…

2. Un tort imens din care să iasă un stripper pitic. Piticul-porno;

3. Reamenajarea pereților biroului cu poze ale următorilor superiori: Gijs Klomp, Kubiceck, Nicu Gavriluță, Vasile Ișan. Nici măcar Gh. Ilie Fârte . Știu că eu, la rândul meu, am contribuit realizarea unui astfel de cadou original, dar nu mi-aș dori să se întoarca roata de ziua mea;

4. Creme antirid. Nici măcar pentru a face o glumă bună…

5. O proteză dentară. Nici măcar din motivul enunțat mai sus…

6. O farsă de-a lui Buzdugan;

7. O mătură, un faraș, un pămătuf de praf, un șorț de bucătărie, un polonic, o paletă din aia prin care se scurge uleiul, o sită, o pâlnie, un mop, un instrument de strivit usturoiul, un făcăleț, un tel, o mașină de făcut pâine, un ac+ață, o bonetă de brutăreasă, un săpun de casă, un război de țesut, un fus, un fuior (orice ar fi ăla). Nu aș ști ce să fac cu ele;

8. O serie de aproximativ 50 de teme de corectat. Nu mi le doresc, dar le voi avea . Totuși, dacă oricum le voi avea, mi-aș dori foarte tare să nu mai fie copiate de pe site-uri obscure >;

9. Garoafe, oricâte ar fi ele;

10. Un blog dedicat zilei mele de naștere;

11. Un blog dedicat trecerii timpului;

12. Un blog dedicat măsurilor de prevenire a îmbătrânirii;

13. Un blog dedicat diferitelor modele de sicrie.

Cam atât. Ah, să nu uit! Pont: dacă sunteți în pană de idei, nu cumva să-l întrebați pe frate’meu ce crede că mi-aș dori; sigur o să vă dea idee de un cadou absolut inutil, gen: o lumânare parfumată, un portofel mare cât un penar sau un tablou cu un trabant. Și, dacă credeți că soluția ideii pentru cadou se află la cineva , think again; probabil că soluția lui va fi: o pungă de fân pentru porcul de guineea, o placă de bază nu-știu-de-care, un al patrulea monitor cu nu știu ce diagonală sau o telecomandă multifuncțională cu laser.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 18 08 2009 -- Ce mai fac eu și cum puteți profita voi (10)
• 11 05 2009 -- Inesul şi Star Trek-ul (2)
• 10 09 2010 -- Prezența mea în online lasă de dorit (9)

Și, tot cam de atâta timp, intru în contact cu diverse agenții, fiecare cu câte un anumit tip de comportament, unele dintre ele trezindu-mi senzații pozitive și creându-mi dorința de a lucra împreună, altele, poate fără să-și dea seama, îndemnându-mă indirect să refuz orice colaborare.

Prin urmare, dacă ar fi să-mi adun gândurile în cap, aș putea face chiar și o schemă și aș distinge cinci tipuri de agenții cu care am intrat până acum în contact:

Legendă

Poate nu astea sunt definițiile stricte, dar:

Profesionalism = experiența acumulată în domeniul de activitate, rezultatele pozitive ale colaborărilor anterioare (cu noi sau cu alți clienți), cunoștințele teoretice și practice și, nu în ultimul rând, atitudinea de respect și de… pe picior de egalitate cu care își tratează posibilii clienți.

Tupeu = îndrăzneala cu care își susțin ideile și poate puțină obrăznicie, pe alocuri. Menționez că, în mintea mea, nu are o conotație negativă, atât timp cât nu este întrecută limita.

Varianta A: Când atât profesionalismul, cât și tupeul sunt aproape de 0

Este cazul agențiilor care nu au experiență, dar nici nu se pregătesc prea mult înainte de un pitch. Totuși, sunt conștiente că nu vor fi alese și nu se avântă în afirmații ciudate sau în atitudini de superioritate. Este un fel de ”ce-o fi o fi”. Din punctul meu de vedere, este o totală pierdere de timp, de ambele părți.

Varianta B: Când profesionalismul este aproape de 10 și tupeul aproape de 0

Aici intră agențiile care nu știu să se vândă. De obicei, cei care participă la pitch sunt nesiguri, le transpiră palmele, le tremură vocea și au nevoie de multă apă. De obicei, aceștia vin cu un power point foarte bine pus la punct pe care nu știu să-l prezinte. Și, tot de obicei, dacă persoana în fața căreia prezintă nu este indulgentă și intuitivă, vor pierde, în ciuda ideilor foarte bune pentru care au petrecut mult timp pregătindu-se.

Varianta C: Când profesionalismul este aproape de 10 și tupeul mediu, aproape de 5

Sunt agențiile care au cele mai multe șanse de reușită. Și sunt foarte fericită pentru că lucrez cu ele . Prezentarea lor reflectă faptul că s-au documentat și că sunt conștiente de faptul că, dacă un lucru va ieși bine, toată lumea va fi mulțumită și colaborarea va continua.

De obicei, oamenii din aceste agenții lucrează aici din pasiune iar partea cu research-ul și cu dorința de perfecționare este ceva firesc, nu ceva impus de vreo fișă a postului. Iar acest lucru se vede.

Varianta D: Când atât profesionalismul, cât și tupeul sunt aproape de 10

Întâlnirea cu aceste agenții este una foarte interesantă pentru că întotdeauna va exista un schimb de replici inteligente și dure, în același timp. De obicei, întâlnirile cu astfel de persoane încep cu o sprânceană ridicată din partea clientului, în capul căruia principalul gând este ”WTF? Ăștia chiar mă cred prost!”.

De obicei, pe parcursul discuției, cu siguranța va exista un moment în care o persoană din cadrul agenției va întrerupe o persoană din partea clientului cu o întrebare de specialitate, tocmai pentru a-i demonstra cât de buni sunt.

Tot de obicei, atitudinea acestor agenții este una de ”take it or leave it”, fiind mult prea sigure că răspunsul clientului va fi ”take it”. De cele mai multe ori, răspunsul chiar ăsta este, dar numai dacă s-a trecut de pragul jocurilor de orgolii și cei doi actori au ajuns pe aceeași linie.

Varianta E: Când profesionalismul este aproape de 0 și tupeul aproape de 10

Astea sunt agențiile mele preferate . Pentru că este absolut fascinant să observ cum o astfel de agenție crede despre ea însăși că locul ei este în varianta D și, prin urmare, adoptă aceeași atitudine de ”take it or leave it”, o atitudine de-a dreptul prostească pentru situația în care se află, de fapt.

Este genul de agenție care nu face research înainte de întâlnire pentru că ea oricum știe tot, crezând că la fel procedează și agențiile din varianta D, neștiind că dezinvoltura acestora are o bază reală. Este genul de agenție care dorește să se poziționeze ca una nonconformistă, în care oamenii au coafuri ciudate, tricouri cu mesaje și blugi rupți. Și cam atât.

Partea mea preferată în discuțiile cu o astfel de agenție sunt acelea în care mi se oferă soluțiile creative absolut penibile și… ne-concrete, de genul: ”Dacă doriți să vă creșteți vizibilitatea în rândul targetului tânăr, SOLUȚIA NOASTRĂ ESTE SĂĂĂĂ…. pam-pa-ra-ram, tam-ta-da-dam, tobe-trâmbițe-trompete, tu-tu-tu, ti-di-di, pam-pam: FOLOSIȚI INTERNETUL!!!<” No, shit?

Sau: ”Observați propunerea asta – absolut jenantă – de afiș? Observați linia asta din colțul afișului? Observați că este curbată? Această linie curbată induce ideea de ZÂMBET și se va transmite ca un mesaj subliminal!!!” .

În acest moment, mă gândesc la cineva (nu spun cine) care vorbea despre ”pitzipoanca de la PR”. Nu am întâlnit-o încă, dar, în schimb, am întâlnit mulți, foarte mulți CREATIVI .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 11 05 2009 -- Inesul şi Star Trek-ul (2)
• 9 01 2009 -- Feedback de la studenţi sau Din nou despre aşteptări (16)

Este vorba despre niște senzații care sunt foarte greu de descris în cuvinte, senzații care îți provoacă cele mai contradictorii stări, de la impulsul de a fugi sau de a te face mic mic mic, până la acela de a țopăi de atâta energie și de a nu te mai opri din vorbit.

Totuși, dacă ar fi să le luăm sistematic, eu, cel puțin, experimentez, gradual, următoarele senzații, frumos aranjate în timp:

1. Cu mult înainte de momentul vorbirii, adică atunci când îmi pregătesc tema de discuție

Senzația predominantă este de incertitudine. Pentru că am prostul obicei de a crede că trebuie să spun cât mai multe și cât mai neobișnuite, încât research-ul merge până în cele mai penibile pânze.

Prin urmare, încep să acumulez atât de multe informații despre subiectul despre care ar trebui să vorbesc, încât creierul meu intră în pauză și singurul lucru pe care îl știe cu certitudine este că niciodată nu ar putea vorbi într-un timp atât de scurt despre un subiect atât de vast.

Totuși, după ce petrec câteva nopți pentru a sistematiza informația, lucrurile se mai limpezesc și întru în cea de-a doua etapă:

2. Cu puțin timp înainte de momentul vorbirii (o zi-două)

Emoție constructivă combinată cu emoție distructivă. Pentru că încep să supraestimez așteptările publicului, în raport cu informațiile ce urmează să le dau eu.

Iar treaba decurge cam așa: ”Sunt pregătită pentru că m-am informat din toate părțile posibile și pentru că știu cu ce se mănâncă acest domeniu”; ”Dar, vai! Dacă publicul știe mai multe decât mine?” (de fapt, asta este una dintre cele mai mari probleme pentru că am sechele din facultate când, nu numai că știam mai mult decât unii profesori mai ne-experimentați, dar analizam până la sânge toate urmele exterioare ale neștiinței profesorului și le speculam până când omul din fața mea – săracul – își pierdea orice urmă de autoritate; și acum, evident, nu mi-aș dori să mă pedepsească Dumnezeu și să întoarcă roata ); ”Și dacă știe unele lucruri în plus, ce mi s-ar putea întâmpla, altceva decât să primesc niște completări?”; ”Ha! O să fie bine pentru că mă simt atât de bine să vorbesc despre asta!”; ”Vaiiii! Abia aștept!”. Nebună, I’m telling you!

3. Cu foarte puțin timp înainte de momentul vorbirii (câteva minute)

”Vai de mine!” (panică totală) ”Uaaaaaa, este și ăla căruia nu-i place de mine!” (panică generală); ”Ce mulți îs… și par așa de interesați de subiect… hmmm… nu cred că o să fie așa de rău… mai sunt câteva secunde… pana mea…”

ZÂMBET larg: ”Bună ziua, eu sunt Ines Prodan…”

4. Momentul vorbirii: primele minute

”Hmmm, parcă nu e atât de rău”; ”Phew, au râs la gluma asta; gata, măcar jumate de sală este atentă”

5. Momentul vorbirii: pe la mijloc

”Ce bine e ”; ”Moaaaamă, notează!”; ”Uhuuuu, chiar sunt interesați”; ”Cred că, dacă le-aș spune despre chestia aia cul pe care am făcut-o atunci, nu m-ar privi cu sprânceana ridicată”; ”Ce bine e ”; ”Ce bine e ”; ”Ce bine e ”

6. Momentul vorbirii: aproape de final

”Ce bine e ”; ”Ce bine e ”; ”Ce bine e ”; ”Ce bine e ”; ”Ce bine e ”; ”Ce bine e ”; ”Phew, au și întrebări!”; ”Ce bine e ”; ”Ce bine e ”; ”Ce bine e ”; ”Ce bine e ”

7. După momentul vorbirii: la câteva minute

”Ce bine a fost ”; ”Ce bine a fost ”; ”Ce bine a fost ”; ”Ce bine a fost ”; ”Ce bine a fost ”; ”Ce bine a fost ”

8. După momentul vorbirii: la câteva ore

”Ce bine a fost ”; ”Ce bine a fost ”; ”Ce bine a fost ”; ”Ce bine a fost ”; ”Ce bine a fost ”; ”Ce bine a fost ”

9. După momentul vorbirii: la câteva zile

”Vai de mine! Săptămâna viitoare tre să vorbesc iar! “

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 4 03 2010 -- Supărată (2)
• 1 02 2010 -- Live jobing (11)

Nu mi-am propus în mod strategic să scriu articole despre lucruri inteligente, dar se pare că există vizitatori ai acestui blog care i-au întrezărit potențialul (mai bine spus, și-au dat seama de potențialul cititorilor blogului) și, prin urmare, mă informează despre tot felul de evenimente deștepte pe care eu, evident, vi le voi împărtăși.

Așadar:

RIUF sau Romanian International University Fair este cel mai mare eveniment educațional internațional din România și din Estul Europei care oferă ocazia elevilor și studenților să intre în contact cu reprezentanți și studenți ai instituțiilor de învățământ internaționale, în cazul în care doresc să cunoască și oportunități de a studia în străinătate.

Evenimentul se organizează de cinci ani iar în Iași este la a doua ediție. Anul acesta se va desfășura la Hotel Unirea, în data de 18 martie, începând cu ora 10.00.

O să fie și o serie de activități, precum:

•    Expoziție educațională
•    Traininguri și worhshop-uri despre studiul în străinătate (scrierea documentelor, alcătuirea dosarului, procesul de admitere) 
•    Sesiuni de informare (posibilități de finanțare, pregatirea pentru teste, sisteme educaționale) 
•    Admiteri pe loc (”Spot Admissions”)

Nu știu exact ce înseamnă ”admiteri pe loc” dar, dacă înseamnă ceea ce, de altfel, se înțelege și din denumire, înseamnă că este foarte tare!

În ceea ce privește universitățile participante, lista este foarte lungă, cu nume importante precum: Harvard, Yale, Stanford, Duke, Brown, Pennsylvania, Oxford etc.

Recomand evenimentul și, dacă credeți că vi se potrivește așteptărilor cu privire la… viața asta, poate ne vedem acolo.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 7 10 2010 -- PRIME Iași organizează Team Adventure. Iar :) (6)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 8 12 2009 -- Zilele Marketerului, “ediția de criză” (3)
• 7 09 2009 -- Trist… (21)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)

Știu că, în principiu, pe acest blog spun tot, dar ar fi foarte urât și pueril din partea mea să prezint motivul acestei stări aici.

Pot să spun doar că uneori am impresia că, dacă încep să cred mai intens despre mine că sunt foarte bună la ceva, o forță superioară mie (probabil Universul Irinei ) intervine repede și îmi dă una peste ochi, în așa fel încât ei ajung din nou în pământ.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 8 08 2009 -- Alt articol țintit (7)
• 25 07 2009 -- Dacă ar fi să alegi, ce-ai alege? (17)
• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)
• 5 05 2010 -- Fobia mea (14)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)

Eu îmi pun aici to-do-lista și, pe măsură ce reușesc să bifez ceva, voi tăia punctul respectiv. Evident, pe parcursul zilei, se vor mai adauga și alte sarcini, pe care le voi însemna cu cuvântul ”NOU”.

Știu că unele sarcini nu sunt inteligibile pentru toată lumea, dar este prea complicat să le explic, așa că va trebui să le luați ca atare. Deci să începem:

Felicia

Trendsetter 2010

1. de sunat fetele câștigătoare
2. de sunat la magazine pentru ok (pentru că e sunat parțial)
3. de trimis notificări (după ce am primit ok-ul)
4. PV-uri haine și o chestie de calculat pt. fete
5. ecusoane fete

2010 Fashion Trends

1. invitații pentru bloggeri
2. de sunat la magazinele participante la fashion show
3. de vorbit cu Sephora
4. autocolant + people stopper
5. de programat spotul radio pe stația internă
6. de lămurit faza cu rezervările

NOU: de contactat Essencia

NOU: mailuri Jolidon, Ani’s, Carrefour: ziua când venim după ținute

Nou: comunicat de presă

Altele

1. de completat chestionarul UAIC
2. de contactat precarele cu contractul expirat
3. contract Mummy Art
4. reminder dna Pavel: decorațiuni de Valentine’s

NOU: corecturi pe site (magazine schimbate)

NOU: de făcut poze la intrarea din stânga

NOU: de numărat premiile instant rămase

NOU: update site promoție Benvenuti

Studenți

1. de corectat cele cca. 100 98 95 92 25 15 20 21 8 5 proiecte rămase

Master

1. de pus cap la cap proiect Fârte
2. proiect Stănciulescu
3. de găsit un coleg care să ducă și proiectul meu azi (mulțumesc, Adriana )

iXld

1. știri pe site
2. început chestia cu linkurile

Altele pe care nu știu unde să le incadrez

1. DE PLĂTIT LEASINGUL!!!
2. de rezervat bilete pentru Paris Viena

Atât. Deocamdată. Wish me luck!

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 9 01 2009 -- Feedback de la studenţi sau Din nou despre aşteptări (16)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)
• 7 12 2009 -- ”Emițătorul poate fi scârțâitul unei uși” (4)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)