Prin urmare, mergând pe logica conform căreia eu, dacă aş vedea un indicator pe care apare litera “I”, nu m-aş repezi la el să adaug cu vopsea literele “aşi” lângă el, din prea mult patriotism, tot aşa şi un cetăţean croat, dacă ar vedea o parcare marcată cu un “P”, nu s-ar repezi la semn pentru a picta cu vopsea literele “ula”, din prea mult patriotism. Această opţiune fiind eliminată, a mai rămas o singură naţie pentru care acest cuvânt să însemne ceva.

Şi trebuie să adaug că acest cuvânt este foarte iubit în Paris; îl auzi măcar o dată la metrou, măcar o dată pe malul Senei, măcar o dată la Trocadero şi, bineînţeles, măcar de trei ori la Turnul Eiffel.

Pe lângă pronunţarea obsesivă a acestui cuvânt, românii care trăiesc în Paris se mai îndeletnicesc şi cu comercializarea apei minerale, alături de prietenii lor africani, dar şi alături de prietenii lor spanioli.

Totuşi, dacă aceştia din urmă excelează la comercializarea de turnuleţe Eiffel, precum şi la confecţionarea de brăţări, românii au mult mai mult succes la vânzarea apei minerale pentru că vin cu intonaţia mult exersată în România, datorită ţigărilor sau a vopselei de ouă pe care atât de intens le-au vândut aici. Aşa se face că strigătul lor iese cu mult din mulţimea vânzătorilor ambulanţi, datorită prelungirii ultimelor două vocale, de tipul: “de l’eau, de l’eau, de l’eeeeeaaauuuu” (citit “de lo, de lo, de looooooo” – recunoaşteţi?).

De asemenea, românii sunt cei care îşi comandă 14 hot-dog-uri (care-o fi pluralul românesc al acestui cuvânt?) şi apoi stau şi se scarpină de tichete de masă, adăugând “Mai trebuie 4 euro, fă, tâmpito!”.

Îmi este ruşine să spun că nu mi-am putut da seama dacă era vorba despre români sau despre rromi (cazurile evidente se exclud), dar cert este că limba noastră era pe buzele lor şi toată lumea o recunoştea.

Ştiu că ăsta este un articol frustrat, dar nu avea sens să vă povestesc cât de bine m-am simţit în micul concediu, cum mi-a plăcut TOT, în afară de ceea ce am expus mai sus, nu?

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 25 12 2009 -- De Crăciun și de la mine (3)
• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 12 08 2009 -- Fețe (10)
• 10 09 2010 -- Prezența mea în online lasă de dorit (9)
• 17 05 2010 -- Cum e la mine la lucru (6)

Și, ca treaba să fie neoriginală până la capăt, îl voi copia pe Gabi cu o nesimțire nemărginită și voi face o înșiruire a lucrurilor pe care le-am făcut în 2009 și pe care nu le-am mai făcut până acum. Gabi are 100, eu nu știu dacă reușesc să-l ajung… dar să vedem:

1.    Am băut țuică cu Granini (ce mod spectaculos de a începe această listă );

2.    Mi-am dat demisia dintr-un loc unde eram plătită relativ bine pentru… ceva necunoscut. Și uite unde am ajuns acum ;

3.    Am ținut un seminar despre care am crezut că o să fie plictisitor. Și nu a fost. Drept dovadă, Tehnici de Redactare este în continuare printre opțiunile mele;

4.    Am fost la primul TweetMeet;

5.    Am ținut primul workshop (pe tema Libertatea de exprimare);

6.    Am zis pentru prima dată că nu mai scriu pe blog și apoi m-am răzgândit ;

7.    Am fost la (unele dintre) întâlnirile Oamenilor din Online;

8.    Am renunțat la managementul BasicMarketing.ro;

9.    Am fost la o ședință Prime Iași. Și mi-am amintit de vremea când eram studentă și puneam lumea la cale până la ore târzii din noapte;

10.     Am ajuns în cea mai tare echipă ever;

11.    Am cunoscut una dintre cele mai tari agenții ever ;

12.    Am intrat în anul 2010 plină de ironie, dar ăsta (probabil) este subiectul unui alt articol;

13.    M-am apucat de tratament pentru reglarea metabolismului și am scăpat de aproximativ toate kilele de care îmi doream să scap, deși încă nu vreau să mă apuc să calculez cât am cheltuit ;

14.    Am vorbit pe stația înternă din Felicia . Acum sunt expert, aș putea să mă apuc de tras voci pentru spoturi, în cazul în care voi ajunge în situația unei reconversii profesionale;

15.    Am făcut o machetă pentru IS 24 Fun;

16.    Mi-am stricat dispaly-ul de la laptop. Și încă nu l-am reparat. Și nici nu e neapărat o rezoluție pe 2010. Deocamdată mă descurc cu ditamai monitorul de 70 de kile atașat laptopului, încă nu sunt scoasă din sărite în totalitate;

17.    Am dus-o pe Mona la veterinar. Și n-o s-o mai duc niciodată în viața mea pentru că nu aș mai vrea să trec prin situația în care trebuie să-i răspund veterinarului ”mămăligă, pâine înmuiată în tâmpenii etc.” la întrebarea ”cu ce o hrăniți?”;

18.    Am cumpărat primul porc de guineea . În curând o să-l cumpăr și pe al doilea care trebuie neapărat să fie pletos ca un rocker \m/;

19.    Am făcut un an și am avut impresia că am făcut cel puțin 5;

20.    Mi-am comandat cele mai multe accesorii handmade din toată viața mea;

21.    Am avut o tentativă de a-mi vinde păunii care a eșuat lamentabil;

22.    Am citit două cărți de Jose Saramago și mă declar neimpresionată;

23.    M-am uitat la cele mai multe seriale din viața mea, unele începute în 2008, altele nou nouțe: One Tree Hill, Being Erica, Jericho, Heroes, FlashForward.

24.    Mi-am făcut card ING și am vrut să renunț la BRD. Încă n-am renunțat pentru că nu am încredere că angajații Universității vor ști unde să-mi vireze diverși bani;

25.    Mi-am cumpărat primele jambiere ;

26.    Am ajuns la concluzia că nu o să am timp să-mi fac lucrarea de dizertație;

27.    Am fost la stand-up comedy. Sau, în fine, el a venit la mine ;

28.    Am acumulat o grămadă de informații despre Vancouver;

29.    Am fost de nenumărate ori în Piatra Neamț. Unde am fost de nenumărate ori cu telegondola și nu mi-a mai fost frică ;

30.    M-am jucat cu Wii-ul;

31.    Am băut un lichid roșu cu alcool în el;

32.    Am petrecut relativ puțin timp acasă;

33.    Am vorbit, scris, citit, visat cel mai mult în limba engleză;

34.    Am tocit până n-am mai putut și am ajuns la concluzia că nu mi-a folosit la nimic ;

35.    Am făcut pagina de admitere a site-ului pr.uaic.ro. By the way, încă aștept voluntari care să-și dorească să se ocupe de acest site;

36.    Am făcut câteva parcări laterale reușite ;

37.    Nu am avut niciun accident de mașină;

38.    Am învățat ce este ăla un transpalet ;

39.    Am văzut primul film 3D. Și nu, nu e Avatar. Pe ăla încă nu l-am prins, dar mâine remediem problema ;

40.    L-am (aproximativ) copiat pe Gabi pentru a scrie acest articol .

Pentru 2010 nu-mi propun lucruri mărețe și, oricum, dacă acestea o să se întâmple, voi sigur o să aflați. Ah! Și, dacă am mai făcut ceva ce am omis să scriu aici, dar știți voi, feel free să completați.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 12 10 2009 -- De ce nu mai scriu (9)
• 25 07 2009 -- Dacă ar fi să alegi, ce-ai alege? (17)
• 16 07 2009 -- Puncte şi „de la capăt”-e (2)
• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)

Anul ăsta cred că am întâlnit cei mai mulți, mai interesanți și mai frumoși oameni, așa cum nu am mai întâlnit încă de pe vremea când eram studentă și mă plimbam peste tot prin țară.

Și, chiar dacă fizic nu am cum să fiu alături de toți cei pe care i-am întâlnit și cu care am interacționat cumva, știu că am reușit să ne lăsăm reciproc urme frumoase în viața noastră.

Și, chiar dacă nu reușesc să-i cuprind cu gândul pe toți cei care mi-au făcut anul mai frumos, care m-au făcut să-mi dau seama că ceea ce fac și spun contează pentru cineva, care m-au ajutat să trec peste momente deprimante, știu că fiecare om în parte care mi-a fost alături a contribuit la sentimentul de împlinire pe care îl simt în momentul ăsta.

Așadar, fără a stabili o ordine anume, acest mesaj este pentru cineva care m-a ținut de mână și care a știut că totul va fi bine atunci când eu nu știam, pentru studenții care, din nou, probabil fără să aibă asta în plan, au reușit să mă încarce cu emoții pozitive și să mă scoată din cele mai urâte stări, pentru părinții care… well, care au făcut cam tot, pentru bloggerii care au răspuns pozitiv la mailurile mele , pentru colegii de birou cu care am râs, ne-am enervat, am stat peste program sau am plecat mai devreme , pentru toți cei cu care (și pentru care) lucrez care au reușit să realizeze că nu le sunt dușman, pentru toți oamenii de pe twitter care mi-au răspuns la cele mai stupide întrebări (de genul ”unde găsesc bostani în Iași?”), pentru prietenii pe care nu prea i-am văzut anul ăsta, pentru toți cei cu care am trecut peste partea de ”colaborare” și am ajuns la partea de ”stresare”, pentru toți cei care au răspuns prompt la ora 2 noaptea când eu voiam flyere refăcute și apoi nu am mai vrut, pentru toți cei care s-au chinuit să-mi facă spoturi radio ”cu voce de copil”, pentru toți cei care mi-au spus că articolul ăsta nu este ultimul meu articol pe acest blog, pentru toți cei care mi-au citit prostiile și au mai și comentat, pentru toți cei care îmi citesc prostiile, dar nu comenteaza și, probabil, pentru mulți alții…

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 30 08 2010 -- Cum recunoşti românii în Paris (9)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 11 12 2009 -- Cât de ”obiecte” sunt oamenii pentru tine? (3)
• 2 09 2009 -- Obiceiuri de nuntă inexplicabile (15)

De ce? Probabil aș putea să găsesc aproximativ 250 de motive care să justifice marea mea întoarcere dar, pentru că nu aș putea să vă plictisesc cu un articol atât de lung, vă voi prezenta doar un rezumat.

Prin urmare, 50 de motive pentru care ar trebui să reîncep să scriu pe blog:

1.    Pentru că vreau să merg la blogmeeturi cu un motiv bine fundamentat;

2.    Pentru că este adevărat că, dacă vrei să ai succes, trebuie să-ți găsești o nișă pe care să mergi. Numai că eu nu vreau să am succes cu blogul; vreau doar să scriu (yep, mi-a luat ceva timp până să-mi dau seama de acest lucru);

3.    Pentru că am aflat aseară la seminar de la un student cum că este ”aproape obligatoriu” să ai blog. Continuarea ar fi: și chiar să scrii pe el;

4.    Pentru că lumea ar fi mai bună dacă eu mi-aș expune înțelepciunea aici ;

5.    Pentru că nu am unde altundeva să scriu despre mâna scârbos de păroasă și de slaninoasă, împodobită cu un ceas de 20 de kile, care, ieșind pe geamul negricios al unui Audi nu-știu-de-care oprit la semafor, nu ar putea face decât un singur lucru: să arunce o ditamai pungă goală de chipsuri în mijlocul străzii;

6.    Pentru că, de fapt, am așa de multe de spus și, dacă nu le spun pe blog, cineva o să fie nebun de cap;

7.    Pentru că sunt în perioada aia a anului în care corectez testele studenților și nu știu unde în altă parte să expun perlele, muhaha ;

8.    Pentru că am descoperit o grămadă de melodii drăgălașe pe care trebuie să le împărtășesc;

9.    Pentru că sunt plină de ironie cu privire la unele persoane antrenate în unele situații;

10.    Pentru că am și unele frustrări pe care ar trebui să mi le elimin și am experiența anterioară a frustrărilor eliminate prin intermediul blogului;

11.    Pentru că semestrul viitor voi preda PR online și nu aș vrea să fiu și eu încă unul din profii care știe multă teorie și puțină practică;

12.    Pentru că mai durează până va fi gata noul site Felicia Iași care va conține și blog și pentru că, așa cum este site-ul acum, nu îmi permite să scriu articole de blog la secțiunea ”Noutăți”;

13.    Pentru că mi se întâmplă o grămadă de lucruri amuzante și idioate de care nu pot să râd de una singură;

14.    Pentru că vine Crăciunul și, pentru prima oară în viața mea, deja am intrat în spiritul lui. Și trebuie să îl împrăștii în jurul meu ;

15.    Pentru că blogul te ajută la crearea brandului personal, dar și la menținerea lui;

16.    Pentru că, apropo de expertiza în nișa de mai sus, cred că reușesc să o demonstrez de ajuns în mediul offline și, prin urmare, pe blog nu mai trebuie să mă chinui să scriu articole în domeniu care să arate cât de expertă sunt eu. Și mai cred că situația asta în care sunt eu acum este cea ideală pentru că îmi permite să scriu relaxat pe blog;

17.    Pentru că am impresia că am lăsat baltă niște cititori, chiar dacă nu erau ei mii, și nu-mi place de mine când las baltă oameni;

18.    Pentru că, atunci când mai intru pe alte bloguri și comentez, vreau să am ce să trec la secțiunea ”blog personal”;

19.    Pentru că, atunci când mai intru pe alte bloguri și comentez, vreau să pot trece un blog actualizat la secțiunea ”blog personal”;

20.    Pentru că am văzut atâtea seriale în ultimul timp și aș putea să vă îmbogățesc cu o foarte mare ușurință cunoștințele în domeniu;

21.    Pentru că am citit atâtea cărți în ultimul timp (in fine, ”atâtea” este mult spus), încât nu știu unde altundeva să povestesc despre ele;

22.    Pentru că vreau să mai simt bucuria aia mare atunci când văd comentarii la articolele mele, bucurie pe care numai… un porcușor de guineea la vederea unui fir de pătrunjel o mai poate înțelege;

23.    Pentru că aș putea să scriu 250 de motive pentru care să scriu din nou pe blog;

24.    Pentru că vreau să-i demonstrez lui Puterea Dushului (pe care sper că nu l-am pierdut) că sunt tot eu, în continuare;

25.    Am mai zis de blogmeeturile fundamentate?

26.    Pentru că vreau să pot sărbători ca lumea aniversarea blogului meu. Apropo: nici măcar nu mai știu ce vârstă are…

27.    Pentru că am avut o perioadă în care am trăit cu impresia că pot spune tot ce am de spus pe twitter, dar se pare că nu îmi sunt suficiente 140 de caractere;

28.    Pentru că nu am unde în altă parte să povestesc despre căsătoriile timpurii și despre deformarea femeii odată cu producerea acestui fenomen;

29.    Pentru că trebuie să mai râdă și colegii de la birou de ceva, blogul meu fiind o foarte eficientă sursă în acest sens;

30.    Pentru că m-am chinuit și, la rându-mi, am chinuit pe alții pentru a-mi face blogul să arate atât de drăgălaș. Nu aș putea să-l abandonez acum, când are atâtea animăluri mișcătoare ce pot fi îmbrăcate în haine de Crăciun;

31.    Pentru că colegii mei tocmai au lipit de tavan un omuleț de plastic și, dacă nu aș fi avut blog, nu aș fi putut să vă spun asta. Nu că v-ar interesa… ;

32.    Pentru că am cunoscut așa de mulți oameni prin intermediul acestui blog, încât ar fi acum o jignire la adresa lor dacă aș abandona locul nostru de întâlnire;

33.    Pentru că sunt plină de o înțelepciune fără margini, dar și de un altruism ieșit din comun;

34.    Pentru că scriu bine și, mai ales, fără greșeli gramaticale;

35.    Pentru că trebuie să existe un loc în care să vorbesc despre greșelile gramaticale ale altora;

36.    Pentru că vreau să primesc din nou oferte de a scrie pe blog tot felul de articole ciudate despre hemoroizi & stuff;

37.    Pentru că îmi place la nebunie să fiu contactată de oameni care să-mi solicite să scriu despre jaluzele verticale pe un blog roz care nu are nicio treabă cu… chestiile de acoperit geamurile;

38.    Pentru că vreau să schimb bannerele alea din dreapta; prea multă reclamă am făcut la prezervativele lui frate`meu;

39.    Pentru că vreau să am trafic pe blog și, în acest fel, frate`meu să-și vândă mai bine prezervativele și să-mi facă și mie un discount mai mare :”>

40.    Pentru că mi-e dor de articolele pline de importanță la adresa mea scrise de unii dintre zeii blogurilor de pe acest Pământ;

41.    Pentru că vreau să vă țin la curent cu viața păunilor crescuți cu mândrie de familia Prodan;

42.    Pentru că, dacă iarna asta o să ningă, casa mea o să arate foarte bine și eu trebuie să vă arăt asta;

43.    Pentru că, atunci când cade curentul în sat Vișan, comuna Bârnova și eu stau ca în Epoca Primitivă cu lumânarea lângă carte, trebuie să mă plâng cuiva;

44.    Pentru că trebuie să înjur undeva același E-On provocator de fluctuații de curent provocatoare de restartarea modemului;

45.    Pentru că mi-e dor să intru pe Google Analytics pentru a vedea câți omuleți m-au vizitat;

46.    Pentru că mi-e dor să râd de inepțiile celor care au căutat chestii și au ajuns pe blogul meu;

47.    Pentru că îmi trebuie un motiv bun pentru a mă duce la blogmeeturi ;

48.    Pentru că blogul a avut un efect terapeutic atunci când am trecut prin pase proaste iar acum, când îmi este bine, este foarte urât din partea mea să-l abandonez;

49.    Pentru că, anul trecut, am avut mulți studenți care îmi citeau blogul și care și-au dat seama că nu sunt un Bau-Bau. Sper…;

50.    Pentru că îmi place de mine cu blog.

Gata .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 10 09 2010 -- Prezența mea în online lasă de dorit (9)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 12 10 2009 -- De ce nu mai scriu (9)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)

Nu mai scriu pentru că este adevărat că ar trebui ca fiecare dintre noi să găsească o nișă și să meargă pe ea, dacă dorește să aibă un blog, în adevăratul sens al cuvântului. Dacă, totuși, nișa este ”pierdut vremea aiurea”, atunci ar trebui să fii cu adevărat bun pentru că este cea mai activă nișă.

Nu mai scriu pentru că nu mi se mai întâmplă lucruri care să mă frământe atât de mult în interior și pe care să le împart cu voi. Viața mea este prea liniștită pentru a putea fi povestită.

Nu mai scriu pentru că 80% din timp mi-l petrec la birou și, dacă ar fi să scriu, aș scrie despre asta, dar o să fiu unul din bloggerii ĂIA care îmbină bloggereala cu locul de muncă. Și nici asta n-o să fie bine. Prin urmare, până când reușim să ne redesenăm în așa fel încât să avem și blog, o să tac.

Nu mai scriu pentru că sunt atât de fericită, încât nu am cuvinte de așternut aici.

N-o să-l închid, totuși pentru că… să fim serioși: sunt atât de multe chestii faine aici!

P.S. Salutări lui S. și mulțumesc pentru e-mailul îngrijorat

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 25 07 2009 -- Dacă ar fi să alegi, ce-ai alege? (17)
• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)
• 19 04 2009 -- Spălatul rufelor şi plata întreţinerii (6)

Obiceiul no 1: cozonacul

Acest obicei implică un cozonac în formă de colac (pentru prima oară în viața mea am văzut așa ceva) care este rupt in patru. Mireasa, în fața casei, respectiv în fața scării de bloc, trebuie să-și facă cruce cu ditamai bucata de cozonac și s-o arunce în spate, în oameni.

Explicație: no reason

Obiceiul no 2: oglinda

Persoana care a ținut oglinda în care s-a uitat mireasa atunci când a fost aranjată poate să închirieze această oglindă oamenilor care doresc să se uite în ea.

Explicație: no reason

Obiceiul no 3: gălețile

După ce a ieșit din biserică, mireasa trebuie să dea cu șutul în cel puțin două găleți pline cu apă și cu bani.

Explicație: no reason

Obiceiul no 4: crengile

Atunci când mireasa este aranjată, voalul trebuie adus pe două crengi de măr cu tot cu mere pe ele.

Explicație: no reason

Obiceiul no 5: pantoful

Pe pantoful miresei (talpă) oamenii își pot scrie numele. La finalul nopții, când mireasa se descalță, trebuie să se uite pe talpă. Persoanele ale căror nume s-au șters se vor căsători în viitorul apropiat.

Explicație: no reason

Și la final, pentru că sunteți oarecum obișnuiți să ascultați o melodia, vă las cu cea mai penibilă, cea mai tăietoare de vene și cea mai bocitoare melodie EVER:

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 25 12 2009 -- De Crăciun și de la mine (3)
• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 30 08 2010 -- Cum recunoşti românii în Paris (9)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 18 08 2009 -- Ce mai fac eu și cum puteți profita voi (10)

Dintotdeauna am problema asta, dar până acum nu i-am dat o importanță majoră: am o memorie a fețelor extraordinar de proastă.

Spun că până acum nu i-am dat importanță pentru că nu mi-a trebuit în mod acut; eventual, cel mai urât lucru ce putea să mi se întâmple era că nu o recunoșteam pe femeia de serviciu pe stradă sau că stăteam o jumate de oră să mă gândesc cine e omul ăla care m-a salutat. Iar în situațiile în care aveam nevoie de acest tip de memorie, m-a ajutat faptul că am avut întâlniri repetate cu persoana în cauză; de exemplu, cu studenții.

Totuși, lipsa mea de memorie a fețelor începe să devină interesantă și demnă de analizat. Este atât de… lipsă, încât, la o zi după ce am stat aproximativ o oră la cafea cu doi oameni, unul dintre ei a trebuit să se prezinte din nou pentru că și-a dat seama, săracul, că eu habar n-aveam cine e.

Ceea ce este însă și mai interesant este faptul că, în loc să rețin fețe, rețin orice alt tip de detaliu. Acesta este motivul pentru care aș putea să spun exact cât de mari erau floricelele de pe bluzița doamnei cu care am stat de vorbă, câte pete de cafea avea domnul pe pantaloni, cât de mare era găurica de pe fustă, precum și cât de decolorate îi erau mărgelele de la gât. Totuși, dacă următoarea dată când mă întâlnesc cu ea, persoana în cauză nu are exact aceleași floricele, exact aceleași pete și mărgele exact la fel de decolorate, există șanse foarte mari să n-o mai recunosc.

Bine, eu nu prea sunt stresată de acest aspect, chiar îmi place de mine așa, fără memorie a fețelor. Dacă stau mai bine să mă gândesc, chiar sunt amuzantă așa, în felul meu. Sper ca într-o zi să nu mă trezesc și să nu-mi amintesc cine e ființa aia drăgălașă din oglindă .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 10 09 2010 -- Prezența mea în online lasă de dorit (9)
• 30 08 2010 -- Cum recunoşti românii în Paris (9)
• 17 05 2010 -- Cum e la mine la lucru (6)
• 1 04 2010 -- Recomandările mele (3)

Recunosc, îmi este frică de singurătate. Şi nu mă refer neapărat la aia sentimentală, ci şi la aia care mă face să spun că sunt dependentă de oameni.Singurătatea asta m-a făcut să am multe eşecuri, tocmai pentru că nu pot să funcţionez dacă nu am oameni prin preajmă.

Desigur, n-o să ocolesc subiectul singurătate din aia sentimentală pentru că… well, pentru că îmi este frică şi de asta.

Totuşi, de ceva vreme mă tot gândesc la o chestie şi nu pot să-mi dau un răspuns sigur, deşi, evident, am şi eu o preferinţă:

Dacă ar fi să alegi între a fi singur şi a fi cu o persoană nepotrivită, ce ai alege?

Când spun „persoană nepotrivită” nu mă refer la persoană care să-ţi aplice bătăi sistematice şi care să te lase să dormi pe preşul de afară, ci la o persoană despre care ştii tu, undeva în sufleţelul tău, că nu este pentru tine, dar care, totuşi, este tolerabilă; simţi ceva afecţiune pentru ea (şi ea pentru tine, ea mai mult chiar), vă înţelegeţi ok, nu purtaţi cele mai filosofice discuţii, aveţi şi ceva probleme atunci când trebuie să ajungeţi la un răspuns comun, deseori unul trebuie să facă un compromis (ceea ce, evident, creează frustrări), uneori vă certaţi (de cele mai multe ori din motive importante, ceea ce, din nou, necesită compromisuri frustrante). Dar, una peste alta, măcar nu eşti singur.

La celălalt pol ar fi singurătatea. Sau, în fine, şanse destul de reduse să găseşti pe cineva care să-ţi placă în totalitate.

Repet:

Dacă ar fi să alegi între a fi singur şi a fi cu o persoană nepotrivită, ce ai alege?

Şi dacă tot suntem cumva în ton… melodie oarecum deprimantă:

Taxi – Probleme de memorie (live)

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)
• 19 04 2009 -- Spălatul rufelor şi plata întreţinerii (6)
• 5 07 2009 -- Unind punctele (8)
• 8 08 2009 -- Alt articol țintit (7)
• 4 03 2010 -- Supărată (2)

Primul început a fost în facultate (atunci când n-aveam blog, deci nu am unde să dau link), atunci când mi-am dat seama, independent de ce ar spune o parte dintre cei care îmi citesc blogul (şi o altă parte din cei care nu îmi citesc blogul), că există un timp pentru toate iar atunci, în facultate, era, pur şi simplu, timpul în care eu trebuia să acumulez informaţii, nu timpul în care să le pun în practică pe bază de salariu ci, mai degrabă, pe bază de voluntariat.

Al doilea început a fost aici, primul „de la capăt” aici şi al doilea „de la capăt” aici. Între timp, au mai apărut nişte „de la capăt”-e intermediare şi alte „de la capăt”-e la care nu am de gând să renunţ, dar ideea de bază este că, după fix patru interviuri şi o strategie de marketing (cu buget şi toate alea), toate pentru acelaşi angajator, am parte de un alt „de la capăt”.

Cel mai serios „de la capăt” de până acum, aşa că wish me luck!

P.S. Studenţii care îmi citesc blogul n-ar trebui să intre în depresii din cauza atâtor „de la capăt”-e după terminarea facultăţii. Tot răul spre bine!

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 25 07 2009 -- Dacă ar fi să alegi, ce-ai alege? (17)
• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 12 03 2010 -- Speaking. Public speaking. (4)

* conecting the dots: capacitatea de a face legătură între întâmplările din viaţa ta şi de a le găsi un sens după ce acestea au trecut, nu în timp ce ele se petrec (valabil mai ales pentru aspectele negative ale vieţii)

Luna iulie a anului trecut (şi o mare parte din luna august) a fost una dintre cele mai contradictorii perioade din toată viaţa mea.

A fost perioada în care am plâns şi am râs aproape în acelaşi timp, în care mi-am pus cele mai existenţiale întrebări, în care am luat cele mai curajoase decizii, în care am dus oameni undeva puţin mai jos de linia pământului şi în care, la rându-mi, am fost dusă acolo.

A fost perioada în care am avut cei mai mulţi cititori pe blog pentru că scriam fără să mă opresc, despre orice, în orice condiţii şi, mai ales, punând în interiorul articolelor toate trăirile intense din acea perioadă.

A fost perioada în care mi-am recunoscut mie însămi că mă minţeam şi a fost perioada în care am avut curajul să iau măsuri. A fost perioada cu cele mai puţin dormite nopţi, a fost perioada cu cele mai interminabile discuţii pe messenger, a fost perioada cu cele mai mari tăceri între patru ochi.

A fost perioada cu cele mai multe cântece triste, cu cele mai multe întrebări, cu cele mai multe aşteptări neîmplinite, cu cel mai puternic şi dureros picior pus în prag, cu cei mai albi peri scoşi.

A fost perioada cu cele mai sincere minciuni şi cu cele mai urâte adevăruri. A fost perioada cu cele mai banale situaţii ascunse după cele mai complicate metafore.

Una peste alta, a fost perioada pe care o să mi-o amintesc probabil cu cea mai mare claritate pentru mult timp de acum înainte, şi nu neapărat persoane, cât trăiri.

Şi mi-o voi aminti şi mi-o amintesc şi acum când „unesc punctele” şi când, rememorând, îmi dau seama cât de mare este prăpastia între ceea ce era anul trecut şi ceea ce este anul ăsta. Şi îmi mai dau seama că, unind punctele, înţeleg lucruri pe care atunci, fiind în mijlocul lor, habar n-aveam cum să le înţeleg, habar n-aveam de ce se întâmplă şi, mai ales, îmi era imposibil să accept că peste un an le voi considera întmplări urâte care mi-au dus viaţa pe cea mai frumoasă cale.

Tracy Chapman – The Promise

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 25 07 2009 -- Dacă ar fi să alegi, ce-ai alege? (17)
• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)
• 19 04 2009 -- Spălatul rufelor şi plata întreţinerii (6)
• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 12 10 2009 -- De ce nu mai scriu (9)