Nu mi-am propus în mod strategic să scriu articole despre lucruri inteligente, dar se pare că există vizitatori ai acestui blog care i-au întrezărit potențialul (mai bine spus, și-au dat seama de potențialul cititorilor blogului) și, prin urmare, mă informează despre tot felul de evenimente deștepte pe care eu, evident, vi le voi împărtăși.

Așadar:

RIUF sau Romanian International University Fair este cel mai mare eveniment educațional internațional din România și din Estul Europei care oferă ocazia elevilor și studenților să intre în contact cu reprezentanți și studenți ai instituțiilor de învățământ internaționale, în cazul în care doresc să cunoască și oportunități de a studia în străinătate.

Evenimentul se organizează de cinci ani iar în Iași este la a doua ediție. Anul acesta se va desfășura la Hotel Unirea, în data de 18 martie, începând cu ora 10.00.

O să fie și o serie de activități, precum:

•    Expoziție educațională
•    Traininguri și worhshop-uri despre studiul în străinătate (scrierea documentelor, alcătuirea dosarului, procesul de admitere) 
•    Sesiuni de informare (posibilități de finanțare, pregatirea pentru teste, sisteme educaționale) 
•    Admiteri pe loc (”Spot Admissions”)

Nu știu exact ce înseamnă ”admiteri pe loc” dar, dacă înseamnă ceea ce, de altfel, se înțelege și din denumire, înseamnă că este foarte tare!

În ceea ce privește universitățile participante, lista este foarte lungă, cu nume importante precum: Harvard, Yale, Stanford, Duke, Brown, Pennsylvania, Oxford etc.

Recomand evenimentul și, dacă credeți că vi se potrivește așteptărilor cu privire la… viața asta, poate ne vedem acolo.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 7 10 2010 -- PRIME Iași organizează Team Adventure. Iar :) (6)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 8 12 2009 -- Zilele Marketerului, “ediția de criză” (3)
• 7 09 2009 -- Trist… (21)
• 14 05 2009 -- C(omunicare) şi R(elaţii) P(ublice) (11)

Sunt câteva lucruri în legătură cu studenții și absolvenții (cei de studii superioare) care mi se par cel puțin triste.

Primul ar fi pretențiile ridicate în momentul finalizării studiilor, pretenții despre care am observat că le sunt cultivate de unii domni profesori încă de pe băncile facultății. Adică pretenții de forma: voi sunteți studenți, voi o să ajungeți oameni MARI. De parcă a fi student mai reprezintă, în societatea românească de astăzi, un atât de mare privilegiu, pe care numai inițiații și specialii îl pot dobândi.

Mergând mai departe pe firul tristeții, ajungem la lucrul cu adevărat trist, bocitor de-a binelea: faptul că unii absolvenți consideră suficiente notele obținute în facultate, faptul că au luat 10 la licență sau faptul că au făcut două facultăți în paralel.

Mi se pare absolut trist și penibil, în același timp, ca singurul lucru cu care să te poți lăuda după finalizarea studiilor, este că ai făcut două facultăți în același timp și să te folosești de această mare realizare a ta, dând-o drept argument pentru a-ți susține credibilitatea într-un anumit domeniu.

Mi se pare jenant să susții sus și tare că îți dorești un salariu de 20 de milioane imediat cum ai terminat facultatea iar argumentul tău pentru buna pregătire să fie notele din timpul anilor de studii. JENANT!

Și continuarea articolului este pe același ton, deci nu mai are sens…

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)
• 21 04 2009 -- 10 mituri ce ar trebui lămurite (mitul numărul 1) (18)
• 15 04 2009 -- ROI-ul meu propriu şi personal (4)
• 4 03 2010 -- Supărată (2)

Primul început a fost în facultate (atunci când n-aveam blog, deci nu am unde să dau link), atunci când mi-am dat seama, independent de ce ar spune o parte dintre cei care îmi citesc blogul (şi o altă parte din cei care nu îmi citesc blogul), că există un timp pentru toate iar atunci, în facultate, era, pur şi simplu, timpul în care eu trebuia să acumulez informaţii, nu timpul în care să le pun în practică pe bază de salariu ci, mai degrabă, pe bază de voluntariat.

Al doilea început a fost aici, primul „de la capăt” aici şi al doilea „de la capăt” aici. Între timp, au mai apărut nişte „de la capăt”-e intermediare şi alte „de la capăt”-e la care nu am de gând să renunţ, dar ideea de bază este că, după fix patru interviuri şi o strategie de marketing (cu buget şi toate alea), toate pentru acelaşi angajator, am parte de un alt „de la capăt”.

Cel mai serios „de la capăt” de până acum, aşa că wish me luck!

P.S. Studenţii care îmi citesc blogul n-ar trebui să intre în depresii din cauza atâtor „de la capăt”-e după terminarea facultăţii. Tot răul spre bine!

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 25 07 2009 -- Dacă ar fi să alegi, ce-ai alege? (17)
• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)
• 21 03 2010 -- Non-wish list (partea a treia) (11)
• 12 03 2010 -- Speaking. Public speaking. (4)

Prin urmare, am decis eu ca, din înţelepciunea mea, să mă transform într-un mic mythbuster foarte subiectiv şi, într-un mod foarte subiectiv (după cum am spus deja), să dărâm – cel puţin parţial – nişte mituri care mă scot din sărite. Prin urmare, în fiecare marţi o să mai dărâm câte un mit, până ajung la numărul magic, 10. Desigur, dacă îmi mai vin în minte şi alte mituri, numărul magic va deveni altul.

Mitul de astăzi: studiile universitare

Enunţ: În facultate nu facem nimic util; este doar o fabrică ce ne ajută să obţinem o diplomă cu care, oricum, nu vom face nimic. Profesorii sunt nişte depăşiţi de situaţie care ne îmbibă minţile cu nişte teorii care niciodată nu-şi vor avea utilitate practică. Sunt atâţia absolvenţi de studii universitate care sunt şomeri!

Status: adevărat 50%

Busting: Privind şi reversul medaliei, există şi profesori care se dau de trei ori peste cap pentru a-i face pe studenţi să înţeleagă că teoriile lor îşi găsesc rostul şi în practică. Numai că, din cauza unei îngustări a minţii, aceşti profesori sunt băgaţi cam în aceeaşi oală cu toţi ceilalţi.

Iar această atitudine are drept efect lipsa de interes din partea studenţilor, lipsă care se declanşează automat şi care se manifestă prin absenţa de la cursuri şi seminarii dar, totuşi, prin susţinerea cu virulenţă a ideii că „proful ăsta habar n-are despre ce vorbeşte”.

Iar în ceea ce priveşte partea practică a teoriei… well… aşa cum i-am zis într-o zi unei studente:”O să ajungeţi să vă angajaţi şi o să constataţi că nu ştiţi să faceţi lucruri şi atunci o să daţi vina pe profesor; uitând că, atunci când profesorul a vrut să facă ceva practic cu voi, voi eraţi prea ocupaţi să citiţi reviste”.

Uneori, adică în cele 50% din cazurile fericite, este nevoie de două părţi care să îşi dorească să facă lucrurile să meargă bine.

Bonus: un articol despre cum nimic nu vine din cer, mai ales jobul.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 7 09 2009 -- Trist… (21)
• 1 02 2010 -- Live jobing (11)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)
• 16 07 2009 -- Puncte şi „de la capăt”-e (2)

Nu v-am mai spus ce fac eu în ultimul timp şi, prin urmare, mă simt foarte obligată faţă de voi să vă spun că, împreună cu secţia de Comunicare Socială şi Relaţii Publice, facem „Recensământul” absolvenţilor CSRP Iaşi (prin urmare, dacă sunt şi astfel de absolvenţi care îmi citesc blogul, sunt invitaţi să completeze cu toată încrederea formularul – foarte scurt! – de aici şi să-l şi dea mai departe. Mulţumeeeesc ), ceea ce mi-a ridicat la fileul creierului nişte întrebări.

Se pare că absolvenţii CSRP s-au mobilizat destul de repede şi, de miercuri şi până azi au răspuns 120 (din aproximativ 500 posibili). Plimbându-mi puţin (mai mult) privirea peste formularele completate, nu am putut să nu observ că, în dreptul numelui de familie a multor persoane de sex feminin, apare o paranteză în care scrie „căs. Tralala”.

Pe această cale vreau să-mi felicit fostele colege despre care am aflat prin această modalitate că s-au căsătorit . Acum… ceea ce mi-a atras atenţia (era şi cazul să ajung la ideea acestui articol): mult mai multe astfel de paranteze apar în dreptul absolventelor de tip Bologna, adică cele care au terminat trei ani de facultate, adică cele care, în prezent, au maxim 23 de ani. Mai mult chiar, am dedus eu (este prea complicat să explic cum anume) că foarte multe s-au căsătorit încă din timpul facultăţii, adică atunci când aveau maxim 22 de ani.

Nu vreau să evidenţiez nimic negativ, doar meditam şi eu aşa, aiurea: când eram eu prin anul 2 de facultate aveam nişte griji pe care le consideram majore: unde găsesc conserve mai ieftine că să pot cumpăra mai multe, în aşa fel încât să-mi ajungă în toate cele patru zile de stat prin alte oraşe din această ţară, cum să fac să o conving pe doamna secretară să mă primească în afara programului cu studenţii pentru că abia acum mi-am amintit că am uitat să ridic carnetul de cupoane şi mâine dimineaţă tre să plec, cum să-i spun nu-mai-ştiu-cui că nu mai vreau să fiu cu el, cum să fac ca, în sesiune, să reuşesc să învăţ, dar şi să mă uit la toate filmele planificate… şi tot felul de griji din astea. Majore.

Asta înseamnă că societatea se maturizează sau că societatea se aruncă cu capul înainte?

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 30 09 2010 -- O ultimă încercare: caut voluntari pentru pr.uaic.ro (18)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 7 12 2009 -- ”Emițătorul poate fi scârțâitul unei uși” (4)
• 7 09 2009 -- Trist… (21)
• 11 06 2009 -- Capitalul social (3)

• Merg la Finanţe – checked
• Fac selecţie a absolvenţilor „şmecheri”
• Scriu articol pentru BasicMarketing
• Scriu jumate de proiect pentru master
• Mă opresc din înjurat o persoană şi dau un răspuns către aceeaşi persoană
• Mă apuc de citit una dintre cărţile pentru un examen
• Caut temă nouă pentru blog
• Mă gândesc la un alt proiect, tot pentru master
• Fac mediile studenţilor
• Respir

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 20 01 2009 -- ETC. (2)
• 4 11 2010 -- Eu nu cred că evenimentele de PR sunt cumătrii (14)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 1 02 2010 -- Live jobing (11)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)