Este al patrulea an în care cetăţenii de pe strada Depresiei (şi nu numai cei de la numărul 1, ci şi cei de la numărul 2, 3, 4 şi toate celelalte numere până la 250) se roagă să ningă.

Ştiu cel puţin o persoană căreia îi va plăcea acest articol, cel puţin o persoană care va ironiza acest articol, cel puţin o persoană care habar n-o să aibă despre ce vorbesc şi cel puţin o persoană căreia acest articol îi va fi indiferent. Tu în ce categorie te integrezi? .

În mai puţin de o lună de zile va fi Crăciunul. Pentru majoritatea persoanelor, Crăciunul este un prilej de bucurie, împreună cu familia şi prietenii. Sunt însă persoane pentru care Crăciunul este încă un prilej pentru a le aminti de problemele lor şi a le face parcă mai apăsătoare…

Asociaţia Studenţilor Informaticieni Ieşeni organizează cea de-a V-a ediţie a proiectului “Crăciun din inimă de student”.

Beneficiarii acestei ediţii vor fi un centru de asistenţă şi consiliere a persoanelor cu handicap şi un cămin de bătrâni din Iaşi.

În perioada 1 – 20 decembrie fii alături de noi şi contribuie pentru un Crăciun mai fericit pentru persoanele care merită şi au nevoie! Fii tu Moş Crăciun pe 25 decembrie.

Participa la balul de caritate de pe data de 16 decembrie şi licitează pentru obiectele puse în vânzare, iar toţi banii încasaţi vor fi donaţi pentru a oferi un Crăciun mai fericit acestor persoane minunate.

Nicu Alifantis va fi alături de noi în această campanie şi va cânta la balul de caritate.

Mai multe detalii despre acest eveniment găsiţi pe site-ul dedicat.

Well, da. Unul dintre cele mai urâte sentimente este atunci când îţi dai seama că ai fost luat de fraier, când realizezi că, întradevăr, trebuia să te ghidezi după clişeul cu oamenii care nu îţi merită încrederea sau când vezi tu cu ochii tăi că bunătatea îţi este desconsiderată şi transformată în prostie. De alţii.

Chiar dacă azi e aproape pe sfârşite, ceea ce am făcut eu azi justifică întârzierea acestui articol.

Mai ţineţi minte problema mea? Aia cu mine care nu mai scriu frumos dacă nu mai sunt deprimată…

Well… azi la un seminar de la master un domn profesor m-a liniştit:

„Frustrarea a apărut cam de când au apărut autorii. De aia scriu autorii, pentru că sunt frustraţi. Dacă ar fi fericiţi, n-ar mai scrie”.

Când eram eu mai mică şi completam oracole… nu, nu, să reformulez: când eram eu mai tânără şi ascultam Genius… nu, nu, nu e bine: când eram eu adolescentă şi îmi cumpăram soluţii antiacneice… noup: când eram eu în liceu şi mai întâlneam câte un tip pe care îl credeam întruchiparea bunătăţii pe Terra şi apoi îmi dădeam seama că el, de fapt, e interesat de tipe cu picioare lungi, blonde şi cu sâni mari – that’s better .

Periodic mi se confirmă faptul că niciodată nu aş putea fi un ghid bun. De fiecare dată când sunt pusă în situaţia de a-i arăta cuiva (care nu este din Iaşi sau, mai rău, care nu este din România) oraşul meu, am dificultăţi pentru că, probabil dintr-un pesimism despre care nu ştiam că îl am, am impresia că nu găsesc nimic interesant de arătat.

Într-un comentariu la articolul anterior, Irina mi-a sugerat să scriu despre „ce înseamnă să ai succes în dragoste (aici se pare că ai de împărtăşit ceva )”.

Ieri am vorbit despre autodezvăluire la seminarii. De fapt, studenţii au vorbit mai mult . Din aceleaşi raţiuni despre care am mai vorbit cu altă ocazie, n-o să fac teoria autodezvăluirii pe blog (pentru că nu mai ştiu care e articolul pentru a face trimitere, vă spun că raţiunile sunt faptul că în a doua săptămână din decembrie n-o să dau nicio lucrare cititorilor acestui blog ) dar, în schimb, voi mai dezvălui câte ceva despre mine, lucru care, de altfel, nu este ieşit din comun, având în vedere că acest lucru îl cam fac în majoritatea articolelor de pe aici.