Prostie…dovedită ştiinţific

Sunt în prima săptămână din semestrul 2. Am hotărât ca în această săptămână să merg la toate cursurile şi seminariile; nu de alta, dar pentru a vedea ce vor profesorii de la noi. Astăzi mi-a fost dat să aud la facultate un lucru ciudat. La obiectul intitulat “comunicare internă” profesorul de curs ne-a spus ceva care practic “m-a şocat”. În contextul ilustrării faptului că o propoziţie poate fi alcătuită într-un mod corect la nivel sintactic, dar poate “să sufere” la nivel semantic sau pragmatic a folosit un exemplu dat de Noam Chomsky:

“Colourless green ideas sleep furiously”. Traducere: Incolorele idei verzi dorm cu furie. Propoziţie absolut corectă din punct de vedere gramatical dar numai din acest punct de vedere, deoarece nu are sens.

Ciudăţenia este următoarea: după aproximativ 50 de ani de la formularea acestei propoziţii de către Noam Chomsky s-au găsit cercetători care să afirme că această propoziţie are sens. Sincer să fiu nu înţeleg nimic din ea. Însă oamenii de ştiinţă au “dovedit” prin anii ‘90 că propoziţia de mai sus poate fi interpretată ca o metaforă. Odată cu apariţia ecologiştilor se spune că ideile verzi ar aparţine acestora. Faptul că ideile dorm înseamnă că ele au fost concepute şi scrise dar aşteaptă să fie promovate şi puse în practică. Acest lucru a fost dovedit de oameni specializaţi în analiză de conţinut şi în ce mai vreţi voi, deci de oameni de ştiinţă.

Întrebarea mea retorică este: s-au gândit vreodată ecologiştii să folosească această expresie, metaforă sau cum vreţi voi să fie numită pentru a demonstra ceva? Sau ştiu ecologiştii că există expresia asta şi că i-ar putea reprezenta? Ori mai degrabă vorbim de nişte oameni de ştiinţă care nu au o altă treabă mai bună de făcut?

Tur mondial al muzeelor neobisnuite

muzeu

Asa cum orice parinte stie, copiii trec de multe ori printr-o faza de fascinatie inofensiva in diferite domenii. Majoritatea oamenilor, in cele din urma transcend aceasta etapa de dezvoltare. Cu toate acestea, unii nu-si pierd niciodata interesul in unele procese si functii care se intampla in corpul omenesc. Ceea ce a inceput ca un interes neortodox pentru aceste ciudatenii se dezvolta ocazional si devine o colectie. Mai rar, colectia se extinde intr-un muzeu cu drepturi depline, deschis pentru public.

Daca te-ai intrebat vreodata ce ai putea face cu unele colectii de arta sau stiinta neconventionala, de ce nu incepi propriul muzeu? Pentru restul, o vizita la unul dintre muzeele neconventionale de mai jos poate fi tot ceea ce este necesar pentru a satisface nevoia de a vizualiza accesorii de canalizare sau organe genitale ale animalelor fosilizate.

Muzeul toaletelor

Nicio excursie in India nu este completa fara o vizita la Muzeul de toalete din New Delhi. Acest muzeu a fost creat de dr. Bindeshwar Pathak, care este, de asemenea, fondatorul Organizatiei Internationale Social Service Sulabh, un ONG care promoveaza salubritatea si lucreaza pentru a pune capat discriminarii sociale. Potrivit site-ului muzeului, acesta a meditat asupra conceptului o lunga perioada de timp inainte de a-si pune ideea in practica, facand o cecetare detaliata la nivel mondial pentru a descoperi mici detalii privind evolutia toaletelor.

De luni pana sambata, intre orele 10 si 17, puteti sa va plimbati printre exponatele colectiei internationale de toalete, care variaza in diversitate de la scunul machiavelic francez, cu viclenie deghizat ca un raft, pana la toaleta cu microunde a secolului 20, care, intr-un fel, nu a castigat niciodata popularitate.

Muzeul canalelor

Dar ce se intampla cu urina dupa ce paraseste limitele confortabile ale unei toalete? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, va trebui sa explorezi canalizarile din Paris. Din fericire, alte minti au anticipat aceasta necesitate si au deschis Muzeul Canalelor publicului larg de sambata pana miercuri, intre orele 11 si 17, in cea mai mare parte a anului. Intrarea este undeva intre 2 si 4 euro, iar turul cu ghid gratuit dureaza aproximativ o ora si jumatate, timp in care vei afla destule despre artefacte istorice, cum ar fi “barci de spalare” si “mingi de curatare”.

Lasand urina in urma, Islanda ofera o schimbare de subiect cu al sau muzeu Icelandic Phallological, o stiinta veche de studiu a organelor genitale masculine, care pana in ultimii ani, a primit foarte putina atentie, cu cateva exceptii. Aceasta lipsa deplorabila a fost incheiata atunci cand Muzeul si-a deschis portile in Reykjavik in luna august 1997.

Ultima moda in cluburile de noapte: gheata uscata

clubCluburile de noapte din orasele mari care isi doresc sa fie in ton cu moda atunci sigur vor oferi clientilor spectacole bine aranjate si garnisite cu gheata uscata sau gheata carbonica cum e denumirea ei stiintifica. Prima atractie principala a clubului, barul, va avea in dotare aceasta gheata pentru a fi pusa in bauturi. Mai ales in cele tari, cu grade multe, gheata carbonica ajutand limba sa se obisnuiasca cu asprimea tariei alcoolului, creand in gura un gust sifonat si scotand in evidenta aroma bauturii.

De remarcat, bauturile in care se pune gheata carbonica vor fi mai reci decat cele care au cuburi de gheata. De aici si faptul ca limba nu mai simte asa de acut asprimea si taria bauturii cu multe grade. Si tot asa te poti imbata peste masura fara sa simti. Apoi, gheata carbonica trece la ringul de dans. Picioarele dansatorilor nu se vor mai vedea din aburul care iese de pe urma ghetii carbonice. Iar daca clubul este dotat si cu o instalatie de lumini adecvata, spectacolul este garantat. Dar gheata carbonica poate “cadea” si din tavan si este si mai spectaculos cand ai senzatia ca iti vin in cap norii. Frumos nu? Ca un decor la teatru.

Un alt loc din club unde se pot aranja instalatii de gheata carbonica este partea unde este DJ-ul. Si el face un spectacol, unul chiar important, iar daca acesta este insotit de o perdea de “fum” atunci are toate sansele sa fie tinut minte. Gheata carbonica este, asadar, un efect spectaculos in cluburile de noapte pentru distractia clientilor care trebuie sa aiba senzatia ca acea caruta plina cu bani desertata in local merita cu prisosinta.

Dupa, mine, toate aceste efecte sunt, de fapt, niste iluzii de distractie, si mai mult o descarcare de energii negative, capatate de pe la serviciu sau cine stiu unde, intr-un loc unde toate se amesteca si se ametesc intr-un ritm halucinant. In astfel de cluburi, mintea, gandurile nu prea isi mai pot face treaba. Toata lumea isi acopera gandurile cu muzica data tare, cu flirturile, cu bauturile, cu spectacolul sau alte cele. A gandi intr-un club de noapte este doar apanajul patronului si al supraveghetorilor. Restul populatiei fac schimb de energii si se bucura ca mintea le da pace pentru cateva ore sau o noapte intreaga.

Dar sa petreci nopti la rand prin cluburi doar pentru acest gen de distractie nu mi se mai pare deloc sanatos si nici macar distractiv.