*Să fie clar de la început: nu sunt o persoană din aia care susţine sus şi tare că oriunde în lume e mai bine decât în România sau că românii sunt needucaţi, proşti şi neciopliţi şi nici nu-mi ascund originile atunci când merg într-o ţară străină. Mai mult de atât, chiar mă enervează la culme oamenii care fac generalizări de genul “Da’ ce să-i faci? Suntem în România, ţara tuturor posibilităţilor” sau “Aşa-s românii” (evident, cu conotaţie negativă) sau “E român, cum altfel vrei să fie decât leneş” sau câte şi mai câte. Mă enervează!
Totuşi, poate că influenţată fiind şi de ştirile despre rromii care erau trimişi înapoi în ţara “lor”, România, indiciile cum că “pe aici au trecut români” au fost mult mai evidente decât de obicei. Sau poate că ele existau mereu acolo, numai că nu am avut eu timp alte dăţi să le văd.
Prin urmare, mergând pe logica conform căreia eu, dacă aş vedea un indicator pe care apare litera “I”, nu m-aş repezi la el să adaug cu vopsea literele “aşi” lângă el, din prea mult patriotism, tot aşa şi un cetăţean croat, dacă ar vedea o parcare marcată cu un “P”, nu s-ar repezi la semn pentru a picta cu vopsea literele “ula”, din prea mult patriotism. Această opţiune fiind eliminată, a mai rămas o singură naţie pentru care acest cuvânt să însemne ceva.
Şi trebuie să adaug că acest cuvânt este foarte iubit în Paris; îl auzi măcar o dată la metrou, măcar o dată pe malul Senei, măcar o dată la Trocadero şi, bineînţeles, măcar de trei ori la Turnul Eiffel.
Pe lângă pronunţarea obsesivă a acestui cuvânt, românii care trăiesc în Paris se mai îndeletnicesc şi cu comercializarea apei minerale, alături de prietenii lor africani, dar şi alături de prietenii lor spanioli.
Totuşi, dacă aceştia din urmă excelează la comercializarea de turnuleţe Eiffel, precum şi la confecţionarea de brăţări, românii au mult mai mult succes la vânzarea apei minerale pentru că vin cu intonaţia mult exersată în România, datorită ţigărilor sau a vopselei de ouă pe care atât de intens le-au vândut aici. Aşa se face că strigătul lor iese cu mult din mulţimea vânzătorilor ambulanţi, datorită prelungirii ultimelor două vocale, de tipul: “de l’eau, de l’eau, de l’eeeeeaaauuuu” (citit “de lo, de lo, de looooooo” – recunoaşteţi?).
De asemenea, românii sunt cei care îşi comandă 14 hot-dog-uri (care-o fi pluralul românesc al acestui cuvânt?) şi apoi stau şi se scarpină de tichete de masă, adăugând “Mai trebuie 4 euro, fă, tâmpito!”.
Îmi este ruşine să spun că nu mi-am putut da seama dacă era vorba despre români sau despre rromi (cazurile evidente se exclud), dar cert este că limba noastră era pe buzele lor şi toată lumea o recunoştea.
Ştiu că ăsta este un articol frustrat, dar nu avea sens să vă povestesc cât de bine m-am simţit în micul concediu, cum mi-a plăcut TOT, în afară de ceea ce am expus mai sus, nu? ![]()











Îmi amintești de uimirea-mi, cînd, într-o stațiune grecească, auzeam româna la tot pasul, din gura grecilor însă. Motiv de bucurie pentru mine, cum nu vorbesc neogreaca. Revenind, la Paris trăiește și Leontina Văduva, spre pildă. Pesemne românii aidoma ei, civilizați, vorbesc impecabil franțuzește… Aștept și impresiile Oanei.
Sau, daca vorbesc romana (in afara de franceza pe care o vorbesc impecabil), nu sunt atat de “tipatori” precum cei peste care am dat eu.
Acum, don’t get me wrong: pana acum nu am mai fost intr-un oras (din alta tara) in care sa ma simt atat de bine si de… acasa ca in Paris iar ceea ce am expus mai sus nu este decat o mica mica mica – minuscula parte din ceea ce as putea sa povestesc despre trairile (pozitive) de acolo.
ines´s last blog ..Cum recunoşti românii în Paris
Tot acolo, tot în formula aia, o să-ţi povestesc impresiile. Aşa cum a zis şi Ines, bănuiesc că cele pozitive o să îndrepte balanţa fără probleme.


În 4 zile, nici nu cred că o să am timp să mă enervez sau să devin frustrată social, cultural.
Oana´s last blog ..toamna la paris
rromii nu sunt romani, e adevarat ca ei ne construiesc o imagine nu tocmai frumoasa. Apoi pe langa tigani mai sunt si borfasii de la noi. Si apropo de inscriptii sa vezi in napoli, Italientinii sunt si ami sis, multe inscriptii urate si obscene pe multe cladiri
Acidofilus´s last blog ..Resveratrol Plus – 126-50 Lei
Si eu am fost in Paris cateva zile si pot sa spun ca m-am simtit foarte bine. Pur si simplu am uitat de “gospodarii” care se imbulzesc si intra in fata la coada, de cei care tipa pe strada, de manele si tigani. O singura cersetoare am vazut si era tiganca. In rest, toti faceau ceva pentru banii pe care li-i dadeai: cantau, vindeau ceva, orice, dar nu voiau bani pe degeaba. Toate bune si frumoase pana la intoarcere, cand, un grup de tigani ne-au tipat si ras in cap tot zborul :( Am simtit ca am revenit…
metoda ta de recunoastere e eficienta, insa, are un defect. Recunoaste numai romanii “nesimtiti”. Uite cum ai putea sa identifici si romanii “simtiti” in Franta:
plecand de la lema ca romanii “simtiti” se uita urat si usor stanjeniti cand aud in jur cuvantul cu “P..”.. si pe faptul ca pe francezi, alte nationalitati si bineinteles, pe romanii NEsimtiti , prea putin ii intereseaza pentru ca primii habar n-au ce inseamna iar ceilalti sunt prea obisnuiti cu folosirea minunatului cuvant:
Te duci intr-o piata mare, strigi cat poti de tare “P..!” si vezi cine se uita urat si usor stanjenit la tine…pt. ca e cu siguranta un roman din gama buna, bonne-gamme, un roman “simtit”. :))
ps
m-am hotarat sa comentez pt ca mi-a placut tare faza cu “comenteezi”:)) e prima data cand vad pe un blog asa ceva :D
Eu am ramas surprins placut in Napoli de imaginea buna pe care o aveau romanii, poate si pentru ca pe acolo nu prea erau tigani , poate si pentru ca pe acolo erau alte natii care ieseau mult mai tare in evidenta
Marica´s last blog ..Calcul sarcina
Bai, dar in fata la turnul Eiffel mai erau si romanii care “dadeau” cu alba-neagra – erau sublimi: “Haide Boss! Bine Boss! Money Boss!”. Iarna fiind eu nu i-am prins pe cei cu apa minerala :)
Paul´s last blog ..Paste cu fructe de mare