Dany mi-a dat o listă de cărți de dezvoltare personală de la Editura Amaltea și mi-a zis să-mi aleg una pe care să o citesc iar apoi să-i fac o recenzie.

Nu știu dacă vi s-a întâmplat vreodată să fiți puși în situația de a alege un singur lucru dintr-o listă, să începeți să citiți lista respectivă și, deodată, pur și simplu să vi se oprească privirea pe un cuvânt care să se potrivească atât de bine cu starea voastră de spirit, încât să nu mai fie necesar să lecturați lista până la capăt deoarece alegerea a fost făcută pe loc.

Așa mi s-a întâmplat mie cu cartea Relaxează-te – viața merită trăită!, scrisă de Loretta LaRoche. Cred că din cauză că momentul lecturării listei a coincis cu un moment de stres maxim în viața mea (din păcate, un moment nu chiar atât de unic…).

Acum, după ce am parcurs întreaga carte, nu aș putea spune că am învățat să mă relaxez. Mai mult de atât, în afară de unele pasaje în care m-am regăsit (parțial), per ansamblu mi s-a părut o carte destul de ușurică, scrisă de o femeie cu destul de multe frustrări.

Dar să începem cu părțile care mi-au plăcut și în care m-am regăsit:

”De ce râsul provoacă durere fizică? Nu am văzut niciodată un grup de copilași de patru ani care se hlizesc ca nebunii să se oprească și să raporteze unui adult faptul că îi dor mușchii feței și că nu mai pot. Mușchii feței dor de la râs pentru că nu sunt în formă.”

Mi-a plăcut ideea. Nu știu dacă este adevărată din punct de vedere medical, dar știu sigur că, pe măsură ce creștem, începem să credem că avem nevoie de tot felul de lucruri costisitoare și extravagante pentru a putea zâmbi.

”Mulți dintre noi merg la culcare noaptea și nu se pot relaxa. De multe ori, stăm în pat și trecem totul în revistă. Normal ar fi să ne gândim la ceva o dată și gata. Dar mintea nu știe când să se oprească, nu? Așa că se declanșează o logoree mentală care ține toată ziua.”

Aici a uitat să precizeze că mai sunt și unii care nu numai că au un adevărat desfășurător în cap, ornat cu tot felul de scenarii macabre despre ceea ce ar putea să urmeze a doua zi, ci mai au și un telefon plin de reminder-uri setate în timpul nopții, adică atunci când logoreea mentală este în toi.

Și acum ideile pe care nu cred că le voi putea pune vreodată în practică pentru că sunt penibile:

”Starea de spirit este contagioasă, poți influența starea de spirit a celorlalți cu aura ta [...]. De ce n-ai cere să fii aplaudat din când în când? Când intri în birou dimineața, spune-le celorlalți: ”Am ajuns – nu mi-a fost ușor. Aș vrea să mă aplaudați”. Când te intorci acasă, intră pe ușă și spune: ”M-am întors! Aș fi putut să mă duc oriunde altundeva, dar am venit acasă.” Și cere aplauze. Data viitoare când intri în magazin, cere-le tuturor să te aplaude.”

Pe această cale, doresc să le transmit colegilor mei de birou (care sigur îmi citesc blogul), precum și tuturor rudelor (care nu știu dacă îmi citesc blogul) și, nu în ultimul rând, tuturor celor de la magazinele din Felicia (care, din nou, nu cred că au ajuns pe acest blog) să lectureze cu atenție paragraful de mai sus și să acționeze în consecință. NOT!

”Eu personal am făcut următorii pași ca să încetez să îmi mai fac probleme legate de îmbătrânire. Încerc să nu fac baie în cadă foarte des. Prefer să fac un duș. Baia în cadă presupune să te expui riscului de a te vedea în toată splendoarea ta.”

Acum să-mi spuneți voi: nu este asta o femeie complexată? Cum adică să nu mai faci baie pentru că îți vezi propriul corp? Și oglinzile? Ce faci cu oglinzile? Îți pui numai niște cioburi în care să-ți vezi (eventual în ceață) doar porțiuni de față?

”Și chiar nu înțeleg lenjeria tanga. Eu sunt de părere că nimeni nu ar trebui să poarte așa ceva. De ce să dai bani pentru ceva care îți va intra în fund? Ne petrecem anii de școală ferindu-ne de așa ceva, iar apoi ne-o facem cu mâna noastră!”. Aceasta este fraza după care am încetat să mai citesc cartea.

În concluzie, recomand această carte numai dacă veți ajunge vreodată tolăniți într-un hamac, fără chef de prea mult efort mental, într-o stare de totală relaxare. În niciun caz în mijlocul unei săptămâni pline de stres…

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 19 03 2010 -- Variabila profesionalism și variabila tupeu în agenții (2)
• 7 12 2009 -- ”Emițătorul poate fi scârțâitul unei uși” (4)
• 13 06 2009 -- Eminescu la Kaufland (8)
• 11 05 2009 -- Inesul şi Star Trek-ul (2)
• 3 01 2009 -- Parţiale, perle, zâmbete (episodul 2) (2)