Câteodată, atunci când am nevoie de relaxare și de a uita de lucrurile (plăcute, de altfel, dar prea multe) pe care le fac în mod normal, mă urc în mașină și merg de aiurea undeva. De regulă, acel undeva este relativ aproape de Iași pentru că nu pot să conduc foarte mult. De regulă, este Piatra Neamț.

Senzația de ”vreau-să-plec-naibii-din-Iași” a apărut și ieri și, prin urmare, Piatra Neamț a fost destinația. Și, pentru că, de fiecare dată când am fost acolo, am fost peste tot, numai grădina zoologică am reușit să o vă de deasupra, din telegondolă, ieri am mai adăugat un în obiectiv turistic pe listă.

Știam despre mine că sunt sensibilă la grădinile zoologice încă de când am fost într-un fel de astfel de grădină în Timișoara și am văzut niște lei slabi slabi slabi, de m-a cuprins depresia și acolo a rămas toată ziua.

Ieri, în grădina zoologică din Piatra Neamț, am văzut doi urși triști care stăteau cu botul lipit de gratii, cu ochii plângăcioși și, din când în când, reușeau să-și ridice o parte din bot și să arate vizitatorilor un colț.

Am mai văzut două pisici într-o cușcă și am presupus că sunt sălbatice (dormeau, nu le-am putut vedea bine).

Am mai văzut un raton nebun din cauza atâtor vizitatori care, săracul, stătea în fundul cuștii, urcat pe pereți.

Am mai văzut porci de guineea chinuiți și zburliți care nu scoteau sunetele alea drăgălașe pe care le scot porcii de guineea dar, în schimb, era foarte preocupați cu a se băga unii în alții de frig sau cu a se scărpina în cap.

Am mai văzut iepuri și părinți proști care își băgau copiii după gard, lângă cuștile lor, pentru a le da de mâncare. Deși scria clar: 1. Nu hrăniți animalele; 2. Nu treceți de gardul de protecție și deși cuștile iepurilor erau cumva în apropierea cuștilor urșilor.

Însă, de departe, animalele preferate au fost broaștele țestoate lovite cu pietre. Pentru că DA, pe marginea fântânii în care trăiau broaște țestoate, erau părinți și bunici cu copii în brațe care îi îndemnau pe aceștia din urmă, punându-le pietre în mână și spunându-le: ”Haide, mamă, aruncă cu piatra să vezi cum se mișcă broasca”.

Și, în aceeași ordine de idei, de ce simt oamenii nevoia să arunce bani în fiecare fântână pe care o văd? Pana mea… era CASA broaștei țestoase! Câte dorințe crezi că o să ți se îndeplinească dacă îi umpli fundul de bani?

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 5 05 2010 -- Fobia mea (14)
• 4 03 2010 -- Supărată (2)
• 17 02 2010 -- Organismul meu vorbește (6)
• 12 02 2010 -- Pentru cei cu PR-ul online (15)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (9)