Dormi de parcă ar trebui să te trezești
Scris în categoria (culoare) de ines în data de 12-01-2010
Tăguit aşa : culoare, Ines, optimism

În ultimul timp sunt nebună (iar viziunea asupra sintagmei ”ultimul timp” este relativă
): oricât de mult m-aș bucura și oricât de norocoasă m-aș considera pentru că fac numai 15 minute până la birou și, prin urmare, pot să dorm mai mult, eu nu dorm mai mult.
Nici măcar în zilele mele libere, atunci când, cu o seară înainte, mă bucur și îmi dau pe silent telefoanele, nu reușesc să dorm mai mult.
Nici măcar când mai prind niște timp la amiază (dacă prind) și mă bucur și îmi propun tot felul de dezmățuri care presupun un pat, o pernă și o pijama, nu pot să dorm cât aș vrea eu.
De ce? Pentru că, de fiecare dată, în timpul somnului, atunci când simt eu că a trecut o mare bucată din noapte, mă opresc pur și simplu din vis și mă gândesc că trebuie să mă trezesc și deschid brusc ochii. PAC!
Și, dacă există situații în care visul este prea captivant și nu mă pot opri din el, atunci fac eu cumva iar visul meu ia așa o turnură care să îmi permită să deschid ochii. Să spunem că, de exemplu (exemplu aleator, niciodată nu am visat așa ceva
), visez că sunt într-o sală de sport cu colegii de la birou iar fostul meu prof de sport din gimnaziu este instructor de tae-bo și ne arată diverse scheme și eu atunci, în timpul visului, îmi dau seama că noaptea este aproape pe sfârșite, fac în așa fel încât colegul meu Florin îmi dă un picior peste cap, lucru care mă determină să deschid ochii (în vis și în realitate).
Acesta este și motivul pentru care foarte rar reușesc să duc un coșmar până la capăt; pentru că, exact în momentul în care este cel mai palpitant și stă omul cu cuțitul plin de sânge în fața mea, eu fac cumva și îl bag pe tata în vis care salvează situația imediat.
Trecând peste această mică digresiune, mă enervează la culme că în fiecare dimineață deschid ochii ca bufnița la ora 06.30 când, de fapt, ar trebui să fac această mișcare la 07.40 iar apoi trebuie să mă lupt cu vocile din cap: vocea ”bună” care îmi spune ”mai ai tiiiiimp; dooooormi” și aia ”rea” care îmi spune ”mai ai o oră și zece minute până sună ceasul. Chiar crezi că o să rezolvi ceva în această oră și zece minute? Și, oricum, în timp ce faci aceste calcule, timpul trece și, prin urmare, nu cred că mai ai o oră și zece minute, cred că, de acum, mai ai numai o oră. Hai, fii serioasă, de ce să mai dormi o oră? Gândește-te numai câte chestii ai de făcut azi! Mai bine te-ai trezi și ai începe să faci ce ai de făcut; oricum de acum au mai trecut 10 minute, deci mai ai 50 de minute de somn! 50 de minute! Nici măcar o oră nu mai este. Ai trimis mail la Kiss FM? NU! HA! Dacă nu-ți programează spotul la timp? Mai bine te-ai trezi să trimiți mailul ăla. Oricum nu mai ai decât 40 de minute de somn. 40 de minute nu-ți sunt suficiente nici pentru somnul de amiază. Da’ flyerele? Da’ notificările? Apropo, ce ședință nașpa ai avut ieri. Ai văzut cum se uita tipa aia la tine și cum ți-a răspuns? Dacă nu-i place de tine? Hai, încă 30 de minute. Mai stai așa în pat, trează, oricum nu mai poți să adormi și oricum acum chiar nu mai are sens. Oare au mai trecut încă 10 minute? Cred că au trecut. Hai, ridică-te și du-te și te spală. O să ai mai mult timp să te machiezi și să te uiți în oglindă. Oricum, acuși trebuie să sune și ceasul…” etc.
Și imediat, ca prin minune, degetele de la picioare încep să mi se miște. Nu cred că v-am povestit despre degetele mele de la picioare care au o viață a lor. Să nu mai vorbim despre o minte numai a lor. Am observat că, de fiecare dată când consideră ELE că sunt trează, încep să se miște. Și atunci deduc eu că sunt odihnită. E ceva de genul: ”moamă, iar m-am trezit înaintea ceasului. Și sunt atât de obosită! Dar stai: hmmm… degetele de la picioare se mișcă! NU, nu sunt obosită. Este timpul să mă trezesc. Dacă asta vor DEGETELE…”![]()
But enough about my weirdness, să trecem la treaba de zi cu zi. Deja degetele încep să mi se miște nerăbdătoare în pantofi…











Amuzant postul, in special partea cu degetele
. Eu nu am probleme de astea. Sa dorm 12 ore e ceva normal.
daca adorm pe la 11 seara, pot sa dorm linisit pana a 2 zi la 11 si apoi la 2 sa adorm din nou…. asta e….cred ca m-am nascut obosit
cred ca ti-e gresit ceaslul de la posturi.. e 16 25 cand postez acum.
E mai inapoiat blogul meu
“inainteaza-l”
Observ ca sunt odihnit si nu trebuie sa adorm din nou atunci cand in capul meu incepe o statie de radio care imi difuzeaza piesele preferate una dupa alta exact asa cum sunt ele si ma face sa ma trezesc mereu bine dispus
dar asta se datoreaza faptului ca nu pot sta prea mult timp fara muzica preferata; cred ca o iau razna (si mai tare) din cauza asta…
Asta imi aminteste de faptul ca si eu aud uneori muzica. Asa… cu orchestratie cu tot
.
Totusi, nu mi s-a mai intamplat de ceva timp…
Și eu pățesc la fel… când visez ceva ce nu-mi place mă trezesc, partea amuzantă e că uneori visez în concordanță cu realitatea sau chiar citesc viitorul în somn
Visul meu merge pe o pantă liniară și se termină în vis cu zgomotul unei farfurii sparte, iar în realitate cu mama măturând rămășițele. 
Faza cu degetele… păcat că aflăm acum când am terminat cu seminariile. Dar să nu uităm de examinare…
Nu inteleg ce legatura diabolica ai facut intre degetele mele si examenul vostru…
Păi presupun că dacă gândesc au și personalitate; poate ne lasă să copiem xD