Da, știu, nu e ca și cum nu ați mai auzit/citit urări de Crăciun până acum. Pun pariu că ați primit același sms de cel puțin două ori sau același mass-message de cel puțin 7 ori. Totuși, o să fiu și eu la fel de previzibilă ca și toți ceilalți și o să vă spun ceva drăgălaș (cred eu).
Anul ăsta cred că am întâlnit cei mai mulți, mai interesanți și mai frumoși oameni, așa cum nu am mai întâlnit încă de pe vremea când eram studentă și mă plimbam peste tot prin țară.
Și, chiar dacă fizic nu am cum să fiu alături de toți cei pe care i-am întâlnit și cu care am interacționat cumva, știu că am reușit să ne lăsăm reciproc urme frumoase în viața noastră.
Și, chiar dacă nu reușesc să-i cuprind cu gândul pe toți cei care mi-au făcut anul mai frumos, care m-au făcut să-mi dau seama că ceea ce fac și spun contează pentru cineva, care m-au ajutat să trec peste momente deprimante, știu că fiecare om în parte care mi-a fost alături a contribuit la sentimentul de împlinire pe care îl simt în momentul ăsta.
Așadar, fără a stabili o ordine anume, acest mesaj este pentru cineva
care m-a ținut de mână și care a știut că totul va fi bine atunci când eu nu știam, pentru studenții care, din nou, probabil fără să aibă asta în plan, au reușit să mă încarce cu emoții pozitive și să mă scoată din cele mai urâte stări, pentru părinții care… well, care au făcut cam tot, pentru bloggerii care au răspuns pozitiv la mailurile mele
, pentru colegii de birou cu care am râs, ne-am enervat, am stat peste program sau am plecat mai devreme
, pentru toți cei cu care (și pentru care) lucrez care au reușit să realizeze că nu le sunt dușman, pentru toți oamenii de pe twitter care mi-au răspuns la cele mai stupide întrebări (de genul ”unde găsesc bostani în Iași?”), pentru prietenii pe care nu prea i-am văzut anul ăsta, pentru toți cei cu care am trecut peste partea de ”colaborare” și am ajuns la partea de ”stresare”, pentru toți cei care au răspuns prompt la ora 2 noaptea când eu voiam flyere refăcute și apoi nu am mai vrut, pentru toți cei care s-au chinuit să-mi facă spoturi radio ”cu voce de copil”, pentru toți cei care mi-au spus că articolul ăsta nu este ultimul meu articol pe acest blog, pentru toți cei care mi-au citit prostiile și au mai și comentat, pentru toți cei care îmi citesc prostiile, dar nu comenteaza și, probabil, pentru mulți alții…




(7 voturi, media: 4.86 din 5)








ehhhhhhhhhh, i.ll start crying….
de craciun si de la mine. vezi ca eu am votat acolo. singura care a votat … nu pot sa cred asa ceva la o postare asa frumoasa
Da, Miha, stiu ca tu ai votat. Da’ a mai votat cineva intre timp