Loading ...(Aproape) în fiecare vineri facem o chestie foarte deșteaptă; se numește cineforum și presupune întâlnirea unor oameni deștepți care, după ce vizionează împreună un film deștept, poartă o conversație deșteaptă care, evident, ajunge la extrapolări la fel de deștepte.
Acum, nah… ”facem” este mult spus, având în vedere că eu, din cauza orelor la master, nu prind niciodată filmul, drept pentru care nu pot lua parte cu adevărat nici la conversațiile de la final, dar trebuia să spun ceva care să mă facă și pe mine deșteaptă 
.
Anyway, una dintre aceste discuții a dus la meditația conform căreia, în ziua de astăzi, avem o tendință mult mai mare de a ne folosi de oameni pentru a obține un beneficiu. Și nu mă refer neapărat la tendința de a călca peste orice și oricine pentru a ni se întâmpla nouă lucruri bune, ci la aceea de a nu mai ajuta oamenii necondiționat, așa cum… nu știu cine (sincer) făcea, ci de a ne implica pozitiv în viața lor, numai dacă avem și noi ceva de câștigat de pe urma acestei implicări.
Oare așa o fi?
Nu știu sigur, dar cert este că această meditație m-a făcut să mă gândesc sincer la lucrurile bune pe care le-am făcut sau le fac eu pentru alții și să recunosc, la fel de sincer, că unele dintre ele le fac pentru că am și eu ceva de câștigat.
Și m-a mai făcut să mă gândesc la faptul că niciodată nu am sunat pe cineva doar pentru a vedea ce mai face, după cum niciodată nu am trimis un mail/abordat pe cineva pe mess doar cu scopul de a vedea cum îi mai merge viața. La rându-mi, mi se pare ciudat dacă cineva face acest lucru cu mine și întotdeauna aștept să văd care-i faza și ce vrea de la mine după ce îmi adresează întrebarea ”ce mai faci?”. Am I weird? 
Totuși, exact atunci când credeam eu despre mine că sunt cel mai rău om de pe Pământ din cauza acestor tendințe ale mele, mi-am dat seama că încă nu am fost plătită pentru seminarii, iar acest lucru nu a adus nici măcar o umbră de deranj în conștiința mea 
.
So, dacă tot suntem în preajma Crăciunului: când a fost ultima dată când ați făcut ceva pozitiv pentru cineva, necondiționat, fără beneficii de pe urma bunătății voastre?
P.S. Fără vreo legătură strânsă, melodia pe care am ascultat-o ieri 6 ore fără să mă opresc și pe care se pare că o ascult și astăzi într-un mod la fel de înverșunat:
pai cea mai buna fapta a mea este sa iti dau comment pe blog ca stiu ca iti place mult, in ciuda faptului ca nu am nimic de cstigat din asta…hihihi, joking…
pai is multe, si in princiiu apar la mine atunci cand sunt obosita, cand nu am chef sa ma scol din pat nici sa ma duc pana la baie dar suna cate o matusa batrana, sau o prietena draga si ma roaga sa trec pe la ea sau sa ii aduc ceva, sa o duc undeva, sa ii rezolv ceva, sa o ajut cu ceva, prima reactie este–ufffffffffffff, nu am chef, nu si nu, apoi ma imbunez si rezolv problema pt ca stiu ca persoana respectiva are nevoie de mine atunci . beneficiu imediat nu am in bani, cadouri, etc. dar pana la urma se dovedeste ca imi da prajituri acasa(matusa) sau daca nu, Doamne Doamne ma ajuta si pe mine. nice
Este in natura omului ca, atunci cand i se acreste (literalmente) sa tot faca bine pentru a nu primi in schimb nici macar o satisfactie spirituala/morala, sa isi atribuie exact opusul starii sale initiale. Din aceasta cauza aproape toti sunt numai pentru ei, in ciuda faptului ca isi doresc ca acest lucru sa fie diferit. E un fel de paradox care ar putea fi indreptat daca fiecare persoana ar fi onesta si sincera cu toti cei din jur (alte solutii nu mai sunt, decat cele de genul teoriilor mintii colective care nu sunt complet dezvoltate inca). Dar nu poate fi realizabil datorita existentei introvertitilor de la care porneste totul.
Incurajator insa e faptul ca acest lucru se datoreaza si maturizarii prin intelegerea diferitelor comportamente si incercarea de a nu fi diferit (prea mult).
De aici si vorba: “what a tool” care, dupa mine, se manifesta ca si cum oamenii ar fi propriile lor marionete: isi controleaza singuri miscarile, insa in acelasi mod in care o fac si celelalte marionete. Suntem diferiti numai prin ceea ce facem, dar identici prin cum facem; se mai intampla insa ca franghiile mai multor marionete sa fie controlate de aceeasi persoana…
Dale Carnegie spunea ca sunt patru cai prin care putem avea contact cu lumea; suntem judecati si clasificati in functie de ce facem, cum aratam, ce spunem si cum spunem. Continuand ideea, indraznesc sa afirm ca ne culegem “beneficiile” de la ceilalti oameni prin aplicarea a cel putin una din caile de mai sus. Si nu e altceva decat exemplificarea legii cauzei si a efectului care caracterizeaza, printre altele, realitatea in care traim: facem ceva si obtinem altceva.
Ca urmare, lipsa de conditionare in actiunile noastre, respectiv ajutor neconditionat acordat altora, nu exista. Oricat de lipsita de moralitate pare afirmatia mea, pana si pentru ajutorul acordat unei persoane in suferinta, primim ceva, altfel nu l-am acorda. Si nu e vorba de ceva material, ci de satisfactia ca ai facut ceva bun, senzatia aia interioara de “foarte bine”. Si pentru ca natura umana e inclinata spre placere, vom cauta iar si iar senzatia aia placuta. De aceea, raspunsul meu e asta: da, suntem unii pentru altii “obiecte ale placerii” …hmmm, suna a reclama la sexshop….