Stim cu totii cum se poate absolvi o facultate astazi, la noi oricine poate termina o facultate, un master sau un doctorat, in afara sunt norme stricte si anumite praguri de cunostinte si aptitudini pentru a putea obtine astfel de titluri. Ai dreptate, faptul ca ai anumita diploma intr-un anumit domeniu nu inseamna ca esti si bun, avem foarte multi absolventi care nu stiu sa faca nimic.

De acord si nu prea.

De ce nu prea? Fiindca asteptarile nu ti le insereaza doar profesorii. Ia gandeste-te: la fiecare aplicare pt un job(fie el unul superficial) ti se cere ceva: EXPERIENTA. Experinta la care se adauga inainte sau dupa un “minim un an experienta in…”.

Dar stii ce ma contrariaza mai tare, Ines? Cum “predai” tu studentilor daca nu ai fost in stare sa iei o nota mai mare de 7 la titularizare? JENANT.

De obicei doar citesc si iti dau dreptate in gand, dar de data asta simt nevoia sa comentez
Cand angajatorul intreaba de experienta, in cazul unui proaspat absolvent, nu se asteapta ca acesta sa fi lucrat in ultimii trei ani intr-o multinationala. Nop
Experienta pe timpul facultatii inseamna implicarea in proiecte extrascolare, voluntariat pentru diferite ONG-uri, implicarea in organizatii studentesti. Toate astea indica ceva despre caracterul potentialului angajat, cat de proactiv este, cat de interesat de dezvoltarea sa personala si profesionala etc.
In contextul in care diploma de facultate este regula si nu exceptia, sansa ta de a fi angajat vine din “plus valoarea” pe care o poti adauga angajatorului, iar asta vine din caracter si experienta si nu din note…
Intrebarea la care trebuie sa iti dai raspuns este de ce tu si nu altcineva.
Na ca m-am lungit…
AAA si sa nu uit, asta are INES – caracter, experienta si cunostinte, ceea ce e o combinatie destul de rara, care ar trebui “exploatata” de studenti…

Subiectul este fierbinte pentru mine si am si eu cateva precizari. Toata lumea vorbeste de acumularea de experienta practica in timpul studiilor academice, astfel ca sunt studenti care se pregatesc din timp si lucreaza pe diferite job-uri, care mai diverse. Parerea mea este ca nu conteaza cantitatea lor, ci calitatea, respectiv relevanta lor in planul formarii profesionale. Daca studentul studiaza fizica, de exemplu si el lucreaza in timpul facultatii ca operator-ghiseu sau vanzator in Mall, aceste job-uri nu au nici o relevanta pentru profesiunea de fizician, pentru ca nu au adus un plus semnificativ de abilitati practice specifice profesiunii viitoare. Astfel ca ne trezim de multe ori cu situatii in care absolventul spune ca el are 2-3 ani de experienta, dar el nu are abilitatile de baza cerute in profilul candidatului pe un post pe care acesta aplica.

De asemenea, sunt studenti care nu reusesc sa stabileasca o paralela intre ceea ce au acumulat ca experienta pe un anumit job si cerintele unui job dorit. Daca ii intrebi “Ce stii sa faci?”, iti va descrie doar ce a facut efectiv la fostul job, fara a se fi interesat in prealabil de ceea ce cere angajatorul la care aplica pe un job. Astfel ca multi sunt respinsi la interviu.

Sunt multi cei care nu stiu sa faca o aplicatie buna si nu stiu ca nu stiu, astfel ca nu cauta opinia cuiva abilitat. Aplicatia pentru un job este determinanta pentru prima impresie a angajatorului. Daca o dai in bara, nici nu esti chemat la interviu.

Sunt insa si job-uri, foarte foarte rare, care presupun abilitati de studiu si cercetare, asa cum sunt cele din domeniul cercetarii. Ei bine, absolventii studiosi isi pot gasi astfel un job, dar pana si aici nu sunt suficiente doar notele din timpul facultatii, ci este necesara (sau mai bine zis, se cere) implicarea dovedita in proiecte de cercetare, publicarea de studii si articole de specialitate.

Tu spui Ines ca multi cer lefuri mari la inceput, mult prea mari in raport cu experienta. Ai dreptate si, mai mult, cred ca asta vine dintr-o necunoastere a nivelurilor salariale aferente nivelurilor profesionale. Si nu e vina absolventilor ca nu au aceste informatii. La noi angajatorii fac marea greseala de a te intreba la interviu: “Ce salariu doresti?”. Insa pentru a putea da un raspuns corect trebuie sa iti cunosti valoarea ta pe piata muncii, respectiv salariul cu care este platit in mod normal un profesionist cu experienta si cunostintele tale. Ori un absolvent nu are cum sa stie asa ceva pentru ca nu a lucrat suficient cat sa stie cum sunt platite job-urile de entry level pe domeniul lui. Apreciez mult felul britanicilor si pe cel al americanilor, care, in momentul cand popularizeza job-uri, pe langa cerinte apare si un interval de salarizare aferent job-urilor respective, astfel ca un candidat stie ca poate sa obtina minimul sau maximul pentru acel job, in functie de experienta lui. Dar mai avem pana acolo…

@Roxana: concursurile care presupun lucrari scrise, asa cum este cel de titularizare sunt in general “varza”, pentru ca baremele sunt aiurea construite (am facut parte si eu dintr-o comisie de corectare la un moment dat si stiu despre ce vorbesc). Ele se bazeaza pe “tocirea” unui material teoretic, de regula anost si solicita, in general, reproducerea fidela a acestuia. Daca ai sarit un paragraf, ti-au disparut niste puncte din nota finala. Modul acesta de notare nu spune nimic despre cat de multe stie un candidat, ci doar cat de mult a invatat pe de rost. Daca am avea un sistem de evaluare corect, baremul ar fi comunicat din start candidatului. Acesta ar sti de la inceput ce informatii i se cer si ar putea sa le abordeze sau nu, scriindu-si opinia despre ele sau nu. Dar asta ar fi alegerea lui si, la final, ar sti de ce a obtinut o anumita nota. Dar si aici mai avem de lucrat…Mi se pare gratuita si total neinspirata afirmatia ta, in conditiile in care nu stii ce a avut Ines (si altii ca ea) de tratat la concursul cu pricina.

Scuze, m-am intins ca placinta…

Waw, ce comentarii ample

@Roxana: ti-as fi raspuns cu mare drag la comentariu, dar nu cred ca mai am ceva de adaugat fata de ce a spus Alina. Gasind, totusi, o legatura cumva intre ceea ce am scris eu aici si comentariul tau, completez spunand ca eu sunt FOARTE impacata cu modalitatea in care am tratat subiectele.

Mai jenant mi s-a părut articolul citit acum vreo doi anii (păcat că nu l-am salvat), in care, în încercarea de a pune într-o lumină exclusiv bună UAIC-ul, se spunea că peste jumătate din absolvenţii de la noi se angajează imediat după terminarea studiilor. Ţin minte că erau mulţi nemulţumiţi care spuneau că “ok, se angajează, însă mulţi ori pe salarii de nimic ori nici măcar în domeniu”.
Suntem antrenaţi, cel puţin generaţia mea şi viitoarele, datorită numărului mare de studenţi care se înscriu anual, să fim într-o permanentă competiţie. Nu mai înveţi pentru că îţi place, înveţi pentru că trebuie.
Atitudinea unor profesori, cât şi a părinţilor obişnuiţi din liceu cu note umflate de 9 şi de 10 este sfidătoare, întrucât nu mai contează activităţile extracuriculare de afirmare ori cercetări in domeniu, contează DOAR o notă.
Şi ca o completare, îmi vine în minte o întrebare retorică: cu ce te duci după 3 ani la angajatori, cu o amărâtă de diplomă pe care scrie 10 ori cu un CV în care spune că ai fost implicat în activitatea x in perioada y?

N-am nimic istet sau interesant de spus, atata tot ca am aplicat vara asta pentru o slujba de vara. O chestie simpla, repetitiva, care cerea anumite cunostinte in domeniul electronicii, cunostinte pe care le am, atestate c-o diploma. Avand in vedere, ca am 16 ani, trec in cls a10-a si ca practic am lucrat doar ca amator in domeniu (de unde vine si diploma) la interviu sunt totusi intrebat “Si ce stii tu sa faci ” asta inainte sa fiu intrebat ce salariu doresc. Raspund deci “Pai sa lucrez cu cablajele, sa prepar solutia de colofoniu, sa fac diferentele intre piese, bazandu-ma pe codul culorilor. ” Angajatorul ramane putin surprins, dupa care mi se spune” Bine bine, sti foarte multe, dar nu e destul…”

Sa-mi explice si mie cineva, (nu neaparat din domeniu) daca un angajator ramane surprins de ceea ce stii sa faci, de ce iti spune ca nu-i deajuns ?

Si pentru mine e un subiect sensibil si mi-a trezit multe amintiri din facultate, primul interviu, primul job… nu toate placute.

Si mie mi se pare trist faptul ca in facultate esti invatat ca nota conteaza, chiar si atunci cand e vorba de burse sau de proiecte, ca nimeni nu te invata cum “sa te vinzi”, cum sa iti pui in valoare ceea ce ai invatat, ca ceea ce inveti nu iti ajuta prea mult intr-un job, ca angajatorii au deseori atitudini de superioritate fata de tinerii abia iesiti de pe bancile scolii, ca salariile nu cresc neaparat odata cu experienta si ca nici avansarile nu se fac intotdeauna pe criterii de performanta sau cunostinte.

Si asta e doar o mica parte din frustrarile pe care le-am cumulat in timpul facultatii si in primul an dupa in care mi-am cautat job si am si gasit.

Cei care au inceput sa lucreze odata cu mine in aceeasi companie se plang ca nu reusesc sa avanseze, ca salariile sunt inca mici (desi ideea era de a accepta un salariu mic pana cand capeti experienta), ca munca nu e valorizata si se izbesc de alte deziluzii. Nu in ultimul rand, chiar si cei care erau entuziasti (si vorbesc de persoane competente) sunt acum deprimati de mediu.

Viata e destul de nedreapta. Sper ca macar in uaic sa vad in viitor aer proaspat si schimbare de atitudini, pentru ca, eu chiar cred ca totul porneste de la educatie.

Ines, nu trebuie să generalizezi…

foarte interesant subiectul abordat Ines

eu sunt de acors cu catalin, kiar nu trebuie sa generalizezi..

mie nu mi-a zis niciun profesor k daca sunt studenta inseamna ca voi ajunge OM MARE..sincer mie imi este groaza de momentul in care voi termina facultatea..

ideea e ca si-a dat seama toata lumea ca degeaba mai faci o facultate in tara asta, nu este de ajuns, trebuie mult mai mult de atat..trebuie sa te implici intr-adevar in tot felul de activitati fie voluntariat, proiecte sau joburi..cunosc o groaza de lume care a terminat fie si 2 facultati si lucreaza in cu totul alt domeniu decat cel absolvit..

pe de alta parte este la fel de util sa termini o facultate cu note bune, care sa nu fie luate pe nedrept si sa stii sa te descurci in viata; sa poti arata mai apoi ca ai niste note care reflecta realitatea cunostiintelor acumulate pe parcurs.

ar fi multe de spus dar ma grabesc sa plec la tara

@Catalin si @AncutiQ eu m-am referit strict la cei care considera argument suficient de puternic faptul ca au terminat una sau mai multe facutati cu note foarte mari.

Nu am spus ca nu este bine sa ai note mari in facultate, nici macar nu cred acest lucru; chiar sunt adepta notelor mari luate pe merit si a invatatului.

Totusi, nu cred ca esti indreptatit, in momentul in care ai terminat facultatea, sa fii mandru de tine (si sa sustii acest lucru in fata unui potential angajator) ca singurul lucru pe care l-ai putut face tu in 3-4 ani de facultate a fost sa iei note mari si atat.

Daca as fi in postura unui angajator, nici prin cel mai indepartat colt al mintii nu mi-ar trece sa angajez un absolvent care nu are in CV nimic care sa-l recomande, in afara de note mari. Si cand spun ca trebuie sa-l recomande ceva ma refer, in primul rand, la activitati de voluntariat in domeniul in care doreste sa se angajeze.

pana una alta, absolventii (si elevii si studentii) trebuie sa stie urmatorul lucru: nici un angajator NU ii va intreba ce note au luat la licenta sau la bacalaureat, ci ce stiu sa faca, ce competente, abilitati si cunostinte practice au, cum relationeaza cu tertii, cum lucreaza in echipa samd

treaba cu notele e doar pentru parinti, iar in caz ca parintii vostri nu sunt si angajatori, atunci incercati sa va focusati sa STITI ceva la absolvirea facultatii (indiferent ca acele cunostinte sunt sau nu reflectate in note) si nu sa luati note mari (toti fostii mei colegi de facultate care aveau note mai mari decat mine au acum venituri mai mici decat mine, asa ca…)

succes

PS: am scris mai multe articole pe aceste teme (studenti, absolventi, lipsa experientei etc) pe blogul meu, asa ca nu o mai lungesc aici

Well… tre sa spun si eu ceva ca persoana care a terminat facultatea in 2005 si care a lucrat pe la vreo 3 ONG-uri (angajat) la o institutie publica si o firma de consultanta. Am inceput sa lucrez imediat dupa ce am terminat facultatea. Tot ce m-a ajutat sa ma angajez a fost experienta extracuriculara. Singurul lucru din facultate ce m-a ajutat a fost diploma pentru ca am fost trecuta la “studii superioare” si mi-a fost marit un pic salariul. ATAT. Putea fi facultatea de macinat boabe de cafea…
Cu toate astea eu cred ca institutiile serioase se bazeaza pe ce stii sa faci si nu pe ce diploma ai.
Eu, ca si companie, ma uit in primul rand la ce spunea Lidia: disponibilitatea la implicare, voluntariatul din timpul facultatii ce dovedeste ca ai abilitatea de organizare si coordonare sa faci mai multe lucruri in acelasi timp. Bineinteles ca salariile nu vor fi astronomice din primul an dupa terminarea facultatii, dar in timp, si cateodata in foarte scurt timp, salariul poate creste proportional cu gradul de implicare si initiativa (NU la stat).

:lol: )))) cica “Putea fi facultatea de macinat boabe de cafea…” you made me lough today, thanks

nu te intreaba nimeni ce note ai avut in facultate, ci ce stii sa faci…ce experienta ai ! si dk n-ai experienta, te poti multumi cu ajutorul de somaj….trist, dar si adevarat

Inesh zice ce zice ca stie ea ce a tras prin facultate, stie ca si-a ros papucii prin facultate pentru metro, pentru facut sondaje de opinie sau pentru elsa. stie ca mama si tata i-au zis ca trebuie sa munceasca daca vrea sa se plimbe cu altceva decat cu dacia veche si uite asa s-a pus Inesh pe munca si a acumulat experienta asa ca atunci cand a terminat facultatea nu i-a fost greu sa isi gaseasca un loc de munca. Pot sa afirm acelasi lucru. am muncit la inceput, la o firma plecand de la salariu minim pe economie care era in 2006, dublandu-l in urmatoarele 4 luni. atunci nu imi era greu cu salariul respectiv pentru ca oricum tot din banii parintilor traiam si nu resimteam nevoia unui salariu mai mare. Cand am terminat facultatea am prins un job unde castigam si mai mult de 20 de milioane, avantajat fiind de faptul ca in facultatea m-am orientat mai mult pe practica decat pe teorie. (prin practica a nu se intelege ca am vandut la nush ce magazin sau ca am fost sofer ). Practica de orice natura (voluntara sau platita), facuta in timpul facultatii iti usureaza accesul la un serviciu mai bun. Asa poti sa te asiguri ca atunci cand vei fi intrebat ce stii sa faci vei avea ce sa raspunzi.

cred ca ar reusi sa ase angajeze daca nu ar avea asteptari atat de mari de la inceput. Eu dupa absolvirea facultatii nu am lucrat in domeniul in care aveam pregatire. A durat ceva timp pana sa gasesc ceva potrivit,
dar asta nu inseamna ca stateam acasa si-mi plangeam in pumni ca nu gasesc nimic

Sunt multi angajatori care nu cer experienta, ei vor oameni “neviciati”, fara idei de la un job. Si situatia asta e, nu mai suntem in vremurile lui Ceausescu.
Am tratat acest subiect intr-un post sa vezi cam in cat timp reusesti sa iti recuperezi investitia facuta in facultate: http://adina12.wordpress.com/2009/08/
Visele studentilor platite ieftin!!!

[...] Ines Prodan se intreaba de ce studentii (absolventii) au pretentii exagerate la [...]

Da, v-ar conveni de minune sa aveti angajati studenti cu 670-1000 Ron/Luna…cu multe experienta ca sa va faca toata munca.

Shame on you!