Psihologii
Scris în categoria (viziune) de ines în data de 27-08-2009
Tăguit aşa : asteptari, comunicare, frustrare, Ines, probleme
Cu ocazia asta îi salut pe cei din lista mea de mess ![]()
Întotdeauna am avut așa… o chestie, atunci când am intrat în contact cu un psiholog. Tot timpul am avut senzația că psihologii au puteri supranaturale și că pot vedea prin mine; că își pot da seama cum ma simt, dacă mint, dacă nu mint, dacă sunt frustrată, dacă am mâncat bine aseara, dacă m-am certat cu mama dimineață, dacă iubesc în secret, dacă nu-mi place borșul cu fasole și așa mai departe.
Cred că ăsta este și motivul pentru care (aproape) de fiecare dată când ajung să vorbesc cu unul (și nu pentru terapie ci așa, ca o conversație obișnuită), îi zic tot de la început. Pentru că am impresia că el oricum știe
.
Aseară mi-am băut cafeaua cu o reprezentantă demnă a psihologilor. Și de data asta nu am mai spus eu tot, ci am lăsat-o pe ea să vorbească. Și uite așa am aflat eu că psihologii sunt oameni normali și că nu-mi pot vedea intestinele încă de la primul contact vizual. Am mai aflat că și ei au probleme existențiale care se amplifică, tocmai pentru că trec printr-un cap de psiholog. Și am aflat că și ei au frustrări și temeri.
Dar, Ilinca, să nu crezi că m-ai păcălit. Eu oricum știu că tu ți-ai dat seama că îmi era foame
.











OK. Stiu ca era previzibil (comentariul adica).
Sa stii Ines, ca dupa ce trece perioada in care e amuzant (felul in care ne priveste lumea), devine plictisitor
Dar mai intai e amuzant
. Mult timp
.
Eu evit psihologii din start, nu-i las sa ma citeasca, oricum ma simt inconfortabil in fata lor
Pai cred ca ma consider si eu un psiholog mai novice, prin prisma faptului ca am facut 5 ani in liceu psihologie de toate felurile si pt toti(a copilului, speciala-adica ptcei cu probleme-pe care o pot acum adapta la vremurile noastre, etc.). Si intr-adevar cand ma intalnesc cu cineva si incepe sa vorbeasca, vad dincolo de simple vorbe, studiez deja cazul, cauzele, etc. Uneori imi place, in special cand e vorba de copii caci traim intr-o era a comunicarii deschise cu copiii, nu mai e ca pe vremea lui Ceausescui-taci si inghite, acum se discuta cu micutii, de ce ai facut asta, ce te-a determinat, esti suparat, etc, etc, si merge. Dar uneori as vrea sa nu mai studiez atat cazurile si invidiez zidarii care lucreaza acum la blocul vecin, care pun mortar pe perete, beau o bere, dau un ragait, fluiera o gagica, asculta la un radio vechi muzica si sunt asa de fericiti in saracia duhului lor….
iar tu, var.mea, daca scrii despre impactul psihologic al animalelor voiajoare…welcome in the family
@Irina: da, era previzibil. Totusi, a venit cam tarziu
. Sa inteleg ca inca nu ai depasit perioada de amuzament? 
@Eyreene: impactul psihologic al animalelor voiajoare?
Adica despre porumbei? 
Ma faci sa imi aduc aminte cu un hohot mare de ras de un prieten al familiei mele, care are si el un fix, cum ca as putea ghici ce-i trece prin minte dupa felul cum isi tine picioarele. Bietul om si acum cand ma vede isi controleaza mereu pozitia picioarelor si e foarte atent unde ma uit cand il privesc. Nu am reusit nici in ziua de azi (asta se intampla acuma mai bine de 5 ani) sa il conving de contrariu…
Pai daca omul chiar crede asta, ar trebui sa-l incurajezi. Adica sa te holbezi la picioarele lui de fiecare data cand in vezi
@Ines: Da, da, in ritmul asta imi aduce si pe altii ca el. Vrei sa ajung la OTV?
@Ines: nu
@Alinuta: OMG, uitasem aia
Ines, m-ai facut sa ma gandesc serios sa imi deschid o afacere, de ghicitoare in cafea sau…in borsul de fasole. Citind post-ul tau, imi dau seama ca psihologii au un brand puternic si ca pot sa te faca sa crezi orice si sa “cumperi” tot ce spun ei. Nu ma refer la tine tine in special (desi nu e de neglijat informatia), ci la cei din jur, in general. Kidding, ofc…
E mai amuzant sa inveti psihologie si sa vezi prin ceilalti
@Alinuta: si cand o sa devii celebra, sa nu uiti sa-i pomenesti si de sursa ta de inspiratie lui Diaconescu, da?
@Ines: stii ce spune Irina… fii atenta ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca…
da, se pare ca toata lumea crede ca umblam cu globul de cristal dupa noi
Cred ca tine mai mult de exercitiu. Ne antrenam sa fim centrati pe persoana de langa noi si observam mai usor lucruri care in mod normal scapa.
Plus tonele de carti pe care le devoram pe tema asta..dar..detalii, detalii
si de ce crezi ca tot ce observi tu mai usor e si adevarat? adica… nu exista posibilitatea ca acea persoana sa vrea ca tu sa observi unele lucruri, sa le evidentieze, doar pentru a ascunde spiritului tau de observatie (antrenat de experienta si de tonele de carti devorate pe diferite teme) lucrurile cu adevarat importante?