Loading ...
Dintotdeauna am problema asta, dar până acum nu i-am dat o importanță majoră: am o memorie a fețelor extraordinar de proastă.
Spun că până acum nu i-am dat importanță pentru că nu mi-a trebuit în mod acut; eventual, cel mai urât lucru ce putea să mi se întâmple era că nu o recunoșteam pe femeia de serviciu pe stradă sau că stăteam o jumate de oră să mă gândesc cine e omul ăla care m-a salutat. Iar în situațiile în care aveam nevoie de acest tip de memorie, m-a ajutat faptul că am avut întâlniri repetate cu persoana în cauză; de exemplu, cu studenții.
Totuși, lipsa mea de memorie a fețelor începe să devină interesantă și demnă de analizat. Este atât de… lipsă, încât, la o zi după ce am stat aproximativ o oră la cafea cu doi oameni, unul dintre ei a trebuit să se prezinte din nou pentru că și-a dat seama, săracul, că eu habar n-aveam cine e.
Ceea ce este însă și mai interesant este faptul că, în loc să rețin fețe, rețin orice alt tip de detaliu. Acesta este motivul pentru care aș putea să spun exact cât de mari erau floricelele de pe bluzița doamnei cu care am stat de vorbă, câte pete de cafea avea domnul pe pantaloni, cât de mare era găurica de pe fustă, precum și cât de decolorate îi erau mărgelele de la gât. Totuși, dacă următoarea dată când mă întâlnesc cu ea, persoana în cauză nu are exact aceleași floricele, exact aceleași pete și mărgele exact la fel de decolorate, există șanse foarte mari să n-o mai recunosc.
Bine, eu nu prea sunt stresată de acest aspect, chiar îmi place de mine așa, fără memorie a fețelor. Dacă stau mai bine să mă gândesc, chiar sunt amuzantă așa, în felul meu. Sper ca într-o zi să nu mă trezesc și să nu-mi amintesc cine e ființa aia drăgălașă din oglindă 
.
Vai, vai…ai nevoie de ajutor specializat…Ce ai putea avea tu se numeste agnozie vizuala
. Dar sa stii ca din toate tipurile de agnozie, tu o ai pe cea mai …amuzanta (mai e aia auditiva, cand nu poti sa recunosti muzica sau cuvintele, precum si aia tactila, in care nu poti sa recunosti obiectele dupa pipait…vai, vai). Denumirea cea mai ciudata e prosopagnozia, desemnand incapacitatea persoanei de a-si recunoaste propria fata in oglinda. Uite si tu, daca “desfaci” cuvantul in doua, prosop-agnozie, te intrebi ce legatura are prosopul cu fatza din oglinda…
Sanse de vindecare nu sunt, ci doar de adaptare under the circumstances, adica ceea ce ai facut tu cu succes: fixarea pe floricele, gaurele, margele, si alte…ele. Mai nasoala cred ca e treaba cu prosopul: ce repere vei alege in cazul nu te mai recunosti in oglinda???Eh?
unii au memoria fetei, altii, observa alte detalii…
pe mine m-a scos din minti poza de mai sus! creepy!
Stiam eu ca sunt bolnava
. Simteam… asa 
.
Dar, dupa cum am spus, eu chiar sunt funny asa, in felul meu.
In ceea ce priveste prosopul, am eu alte puncte de reper dupa care ma recunosc pe mine insami; de exemplu, cicatricea din frunte de cand am avut capul spart
Acuma tu nu trebuie sa ma crezi in chestia cu ajutorul si cu afectiunea asta, io m-am dat doar mare ca stiu termeni complicati
. Auzi, dar tu pe unde simti asaaaa…ca esti bolnava?
Acum imi pot io explica niste chestii la tine…
Cat despre cicatrice, pot sa zic ca n-am vazut-o. Si nici in poza ta nu se vede…Dar uite ce urmari are dom’ne o spartura la cap…
Eu am memoria fetelor
si chiar sunt obsedata daca nu imi aduc aminte uneori, stau si ma gandesc numai la asta 
. Uite, te-am vazut prin cartier la mine, conduceai si te-am recunoscut din poza…In alta zi pe Lapusneanu 
…
.
P.S.: Tu ai facut capsunelele? Cea din mijlic m-a speriat un pic, se uita ciudat la mine
Really? Am trecut una pe langa alta?
Nu, n-am facut eu capsunelele, sunt luate de pe prietenul Google
Data viitoare vin si te “atentionez”
.
tindeam sa cred ca ce ai tu seamana cu ce am eu pana sa apuc sa citesc tot postul. Si eu tind sa nu-mi amintesc fetele oamenilor noi dar asta doar la inceput. Tu intr-adevar ai o problema grava.
Btw: Observ ca folosesti Machintosh si ca ai folosit Adobe Photoshop CS3 ca sa faci poza aia frumoasa cu fetele. MAC fan like me
mie mi-ai demonstrat asta deja