Atunci când nu scrii pentru o perioadă mare de timp, ți se adună frustrări.

Alte lucruri nespuse și țintite care au provocat sentimente negative la nivelul Inesului în această perioadă. Evident, în această perioadă au existat și multe multe multe lucruri frumoase, dar ce poate fi mai minunat într-o dimineață de sâmbătă decât un articol despre ceea ce mă enervează?

Mă enervează:

Oamenii care vorbesc la telefon fără să se oprească, chiar și atunci când se află într-un grup fain. Din punctul meu de vedere, acești oameni sunt niște inadaptați care, nefiind în stare să se integreze în grup, se prefac ocupați cu telefonul. Evident, au grijă să vorbească tare și cu cuvinte mărețe, tocmai pentru a sugera ideea că ei sunt mult mai importanți decât cei din grup. În timpul ăsta, ceilalți își văd de treabă și, evident, își formează impresia de cuviință.

Bărbații proști care nu știu să-și aprecieze soțiile, care își bat joc de ele, despre care dacă aș spune că se comportă ca oamenii ”de la țară”, i-aș jigni pe oamenii de la țară, care își urmează interesul prostesc, chiar și atunci când le văd că sunt în ultimul hal, care sunt aroganți, mai ales față de ele, care se cred buricul pământului și care nu conștientizează că în ochii celorlalți nu sunt decât niște mari nimicuri.

Ok, paragraful ăsta a fost scris din prea multă frustrare acumulată. Presupun că persoana se va recunoaște, dar nu-mi fac griji pentru că știu că ”iubirea” este reciprocă, dar nejustificată și neargumentată de partea cealaltă, if you know what I mean .

Oamenii care au impresia că totul li se cuvine și că ceilalți stau în patru labe și dau din coadă, așteptând cu nerăbdare să le sară lor în ajutor. Acești oameni sunt atât de plini de ei și se cred atât de importanți pe acest Pământ, încât își închipuie că, la un simplu apel telefonic, cel de la capătul firului își va lăsa la o parte toate grijile și va alerga până la capătul lumii, într-un deadline prestabilit, pentru a le sări în ajutor, necondiționat și nemijlocit.

Oamenii care nu știu să se bucure de fericirea celuilalt, dacă această fericire nu le aduce și lor personal un beneficiu.

Microbuzele Iași-Suceava. Pentru că nu asigură un minim de confort și, prin urmare, îi provoacă Inesului senzatii (și nu numai) de vomă acută. Dar ăsta este subiectul unui alt articol.

Service-urile auto unde trebuie să te duci pentru verificarea periodică a mașinii luate în leasing și care, la fel de periodic, îți iau bani (mulți!) pentru că, spun ei, îți schimbă uleiul și plăcuțele de frână. De fapt, nu asta mă enervează; mă enervează senzația de înjurături multe adunate în spatele dinților atunci când constați că plăcuțele sunt roase de nu-i adevărat pentru că, de fapt, nu au fost niciodată în viața lor schimbate. Și mă mai enervează palma care nu se poate abține să nu se încleșteze și să se îndrepte spre domnișoara reprezentantă care spune: ”Ah, păi dacă fiica dumneavoastră a condus mașina, înseamnă că a mers prea mult cu piciorul pe frână, că noi am schimbat plăcuțele!” WTF?

Oamenii care trag niște concluzii mărețe atunci când îmi citesc blogul. Și nu mă refer la oamenii care mă iubesc și care se alarmează atunci când scriu eu ceva mai deprimant, ci la aceia care rețin tot ce scriu eu din categoria ”depresie” pentru ca, mai apoi, să-l folosească drept argument în discuția cu cineva care susține că îmi merge foarte bine.

Pentru toți aceștia: chiar îmi merge bine!

Aveam mai multe lucruri în cap dar, între timp, mi-au trecut. Mai bine ascultați o melodie:

The National – Sleep All Summer

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (7)
• 25 07 2009 -- Dacă ar fi să alegi, ce-ai alege? (15)
• 19 04 2009 -- Spălatul rufelor şi plata întreţinerii (6)
• 14 04 2009 -- Minimizarea problemelor (0)