Loading ...Avem vreo câteva săptămâni de când ne tot gândim unde am putea să „evadăm” pentru o zi. Trebuie neaparat să fie undeva în afara oraşului (doh!!!), dar la maxim 300 de kilometri. Pentru că eu nu pot să conduc mai mult de patru ore jumate (apoi mă apucă durerile de spate, cap, picioare, amorţeli, nervi etc.). Dus-întors. Şi neapărat trebuie să fie un loc unde poţi vedea chestii.
Săptămâna asta l-am descoperit şi deja am fost acolo de două ori.
Oraşul celălalt se află la maxim 20 de minute de locul de pornire, este un oraş în care am mai fost de maxim cinci ori în viaţa mea şi este mult diferit de oraşul nostru.
În oraşul celălalt ajungi dacă treci podul şi mai mergi puţin tot înainte sau, dacă pleci din Păcurari şi nu e foarte aglomerat, poţi ajunge mult mai repede acolo, fără să mai treci podul. Depinde de trafic.
În oraşul celălalt sunt foarte mulţi copii, un milion de tonete care vând un milion de lucruri, toate colorate şi cu iz de mare în ele, magazine aşezate unul lângă altul după o logică pe care numai oraşul celălalt o cunoaşte.
Oamenilor din oraşul ăsta le trebuie puteri extrasenzoriale pentru a-i înţelege pe oamenii din oraşul celălalt. În pragmatismul lor şi în tendinţa sarcastică de a lua peste picior tot ceea ce nu corespunde tiparelor proprii, oamenii din oraşul ăsta nu au capacitatea de a înţelege, de exemplu, seriozitatea şi religiozitatea cu care oamenii din oraşul celălalt stau la coadă la covrigi calzi.
Oamenii din oraşul ăsta, în goana după lucruri logice, nu-şi pot stăpâni sprâncenele care se ridică în faţa unor elemente mitice şi transcedentale, precum o troiţă pe care scrie că Mântuitorul a vorbit oamenilor din oraşul celălalt în anul 2007
Oamenii din oraşul celălalt sunt coloraţi şi plini de copii; sunt inocenţi şi se bucură de lucrurile simple, dar cu adevărat importante.
Şi, mai ales, în oraşul celălalt cresc plante care se alimentează cu copilărie, inocenţă şi sentimente pe care oamenii din oraşul ăsta le-au uitat şi nici măcar nu le mai recunosc. De aceea le fac poze şi le pun pe blog…
În oraşul celălalt sunt mulţi căţei, multe vrăbii şi blocuri colorate. Este o cofetărie lângă o feronerie şi un weed-shop lângă o clinică oftalmologică. Se vând îngheţate uriaşe şi este coadă numai la una dintre cele trei brutării.
Să nu vă prind că râdeţi. Pentru un om care se entuziasmează când merge în oricare oraş nou (fie el Londra, fie el Vaslui), cartierul Alexandru este „oraşul celălalt”.
Stai sa vezi Mircea cel Batran! Pentru mine, care stau in Copou de cand am venit in Iasi, evadarea in Mircea (nu a durat mai mult de trei zile) a avut consecinte la nivel psihologic. Mi-a schimbat coordonatele gandirii despre educatia civica si diversitatea culturala din acest oras. Asa ca am decis sa numesc Copoul “My Real World” si sa ma bucur de el in fiecare clipa. Insa, dupa relatarea ta, am sa fac o incursiune si in Alexandru. Poate descopar acolo o alta “real world”.
vezi tu , fetele se duc
in posturi cheie de sotii
iar tu ramai singura cuc
de ce nu-mi scrii, de ce nu-mi scrii?
@Gabriela: in Mircea nu sunt sigura daca am fost, da’ am auzit povestindu-se
.
Nu stiu daca impactul asupra ta o sa fie acelasi pentru ca depinde si de gradul de entuziasm cu privire la lucrurile noi; care, in cazul meu, este foarte bine dezvoltat. M-am simtit ca un turist acolo
@Ragulin: cred ca ideea principala a micutei poezii este ca, daca iti scriu, o sa ma marit cu tine; asta plecand de la ideea ca eu as fi singura cuc, idee total neadevarata. Oricum, o sa tin minte pe viitor: daca vreodata o sa fiu singura cuc, tot ce trebuie sa fac este sa-ti scriu. Ai vreo preferinta asupra textului?
Ultima postare de la ines-Oraşul celălalt
try bularga! try bularga!
Am o prietena care isi cumpara la 2-3 zile cate ceva: o pereche de pantaloni, rochitele, multe tricouri, sandalute, clamite de prins parul, rujuri
, etc. Daca o intrebi de unde le cumpara, raspunsul este: “Din Mall Alexandru. Acolo gasesti orice si ieftin” 
. Cand mergi in Alexandru parca ai fi in alta lume. 
.
P.S: Cand am venit in Iasi acum 5 ani, mi s-a recomandat sa nu merg in Bularga si Alexandru
Am intrat si eu in “Mall-ul” ala, da’ n-am avut rabdare sa stau: e prea ingramadit si prea fara aer.
Despre Bularga (si asa ii raspund si lui Lu)… trec in fiecare zi pe acolo cu masina si n-am vazut nimic suspect. Dar, la fel ca si in cazul Alexandru, nu am intrat in profunzimea cartierului. Nu se stie ce se ascunde, de fapt, pe acolo.
Eu zic sa facem schimburi culturale si sa incepem sa ne vizitam minunatele cartiere din acest oras inca plin de mistere (bahluiene
).
Ultima postare de la Anna-Vivat PCR si Caragiale!