M-am ciocnit de sintagma asta în primul an de facultate, atunci când un domn profesor ne-a spus că cei patru ani pe care îi vom petrece acolo sunt cel mai eficient mijloc de îmbogăţire a capitalului social. Ştiu cu siguranţă că domnul profesor încă mai spune acest lucru la fiecare început de an întâi .

În ultima vreme mă tot ciocnesc de această sintagmă, în contexte mai mult sau mai puţin ciudate, în situaţii nebănuite, ceea că mă face să îmi privesc propria evoluţie. Pentru că îmi dau seama, poate acum mai mult decât oricând, că lucrurile pe care le spunem, gesturile pe care le facem, modurile în care privim viaţa, felul nostru de a fi, chiar şi cele mai mici gesturi contribuie la dezvoltarea brandului personal. Iar acest brand, de cele mai multe ori, le influenţează viaţa celorlalţi, lucru pentru care noi suntem responsabili.

Am pornit de la capitalul social şi am ajuns la responsabilitatea faţă de propriile acţiuni în legătură cu ceilalţi pentru că nu cred că am stat vreodată să mă gândesc, în adevăratul sens al cuvântului, la dorinţa celorlalţi de a mă adauga pe mine în capitalul lor social. Cred că de foarte multe ori am fost preocupată să adaug eu cât mai mulţi oameni acolo, fără să mă gândesc că, la rândul meu, sunt şi eu adăugată.

Ceea ce mă face să mă gândesc la motivele pentru care cineva şi-ar dori acest lucru în legătură cu mine, ceea ce mă face să mă gândesc la existenţa unor (celebre de acum) aşteptări ale celorlalţi în legătură cu persoana mea şi, implicit, ceea ce mă face să mă gândesc la modalităţi de a acţiona pentru ca aceste aşteptări chiar să fie atinse (în măsura în care îmi doresc acest lucru, evident).

Departe de mine impulsul de a mă considera buricul Pământului, dar există destul de multe vieţi pe care le-am influenţat într-o mai mare sau mai mică măsură iar faptul că nu pot controla totul începe să mă înfricoşeze într-un fel. Dacă s-ar putea să existe o listă cu situaţii şi cuvinte care, dacă sunt spuse, să aibă efect cu o marjă de eroare de 0,001%, ar fi perfect. Dar nu există, ceea ce ne face şi mai responsabili.

Mi se tot învârt prin cap motive pentru care cineva şi-ar dori să-şi îmbogăţească capitalul social „anexându-mă” şi pe mine acolo. Ultimele care mi-au fost transmise într-un mod foarte explicit mi s-au părut exagerate, ceea ce mă face să cred că s-ar putea să am tendinţa să mă subestimez şi să am un efect mult mai mare asupra oamenilor decât sunt eu conştientă.

Cred că asta este un alt articol din ăla în care îmi ordonez eu gândurile şi în care, în niciun caz, nu doresc să mi se răspundă la întrebări despre mine. Totuşi, mă interesează să ştiu:

Voi de ce credeţi că aţi fi valoroşi pentru capitalul social al cuiva?

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 15 04 2009 -- ROI-ul meu propriu şi personal (4)
• 12 03 2010 -- Speaking. Public speaking. (4)
• 11 03 2010 -- RIUF (0)
• 1 02 2010 -- Live jobing (10)