Pana m-a lamurit un amic, care-mi datoreaza niste bani: “Vezi ca aici e cu orgolii, cu paranoia pe bune. Rau, inteligent, da’ foarte a’ dracu’ “. Si m-am lamurit intr-un final ce si cum. M-am lamurit, in sensul ca am priceput background-ul povestii.

Recitind (cu alti ochi) ce ai postat tu, ma gandeam ca, in cazul in care mai multi iti spun ca esti beat, e bine sa dormi macar o ora inainte s-ajungi in spam. Daca nu crezi ca esti beat, macar castigi o ora de somn in plus, iar daca-ti place sa fii asa… e genial, dar are si parti urate, pe care trebuie sa ti le asumi.
Ma rog, geniile sunt destul de refractare in general.

P.S. “S”… multumesc de apreciere. am luat atata bataie in viata mea din cauza “amanuntelor” astea, incat am cazut in extrema ailalta si folosesc prea multe. dar (si asta sa ramana intre noi, te rog) am de unde.

2. Chiar ma gandeam ca n-o sa intelegi comentariul Cred ca a fost mai mult ca sa-mi ordonez eu gandurile

Facand o legatura cu “cel catre care e tintit articolul” si cu o alta postare a ta, banuiesc ca e “un fost”. Ca e vorba de “fostul” prieten, sau, pur si simplu, de un “fos prieten”, nu conteaza (pentru mine). Dar banuiesc ca, daca nu-ti era cineva cat de cat apropiat, nu te-ai mai fi deranjat sa pui atata suflet.

Oricum, nu il cunosc si, aici nu mai incap dubii, nu te cunosc, decat prin firava comunicare prin intermediul acestui blog.

Simt, insa, nevoia sa fac aceasta precizare, pentru ca, desi e posibil sa ma insel, ne-ai asociat cumva.

Comentariul meu la textul tau… da… e unul ironic. Insa ironia era adresata celor care nu inteleg ce vrei sa transmiti celorlalti. Si mie – si, cred, oricui apeleaza la acest gen de comunicare, prin intermediul blogului – mi se intampla sa scriu ceva si sa primesc o reactie absolut tampita uneori. Si oricat m-as chinui sa o inteleg, nu pot. Asa ca o pun pe seama prostiei, in cel mai bun caz, sau a rautatii, in cazuri mai putin fericite. Evindent ca aai este si situatia in care eu scriu o tampenie mai mare ca mine, dar despre asta nu mai pomenesc, caci atunci reactiile sunt indreptatite Dar am un simt al ridicolului suficient de dezvoltat, incat sa realizez acest lucru.

Revenind la motivul acestui raspuns, nu am inteles asocierea intre “cel catre care era tintit articolul”, faptul ca este “foarte ciudat”ca am comentat “tocmai la acest articol”, “criticile la adresa ta” si “paranoia”.

Din punctul meu de vedere, era un raspuns, pur si simplu, la ceea ce ai scris. Chiar nimic mai mult.

@Eyreene: multumesc

@Puterea Dushului: prin raspunsul asta catre tine o sa-i raspund, subtil si omului catre care e tintit articolul: este foarte ciudat ca ai comentat tocmai la acest articol pentru omul cu pricina chiar m-a intrebat cine esti si a spus ceva de genul “nu sunt eu; dar te critica pe buna dreptate, ceea ce tu nu suporti”… lucru care m-a facut sa ma duc la (aproximativ) toate comentariile lasate de tine si sa vad unde ma critici. In fine, este pentru a mia oara cand imi demonstreaza ca are o lume a lui. Una paranoica.

Si, evident, reactia lui a ajuns exact acolo unde ii era locul: in spam

Unii au insa flacara mai “vioaie” si o consuma pe tot felul de probleme importante pentru ei. Ca, de exemplu, “c-e te dai tu asa interesanta, m-a rog?”, “veziti de viata ta personala, ‘nainte st-e legi de PERSOANA altuia”, sau chiar “vai, draga, emite si calculatorista pretentzi…”.

Bine, astea-s manifestarile “soft”
Despre “hard, mama si sfinti” vorbim altadata, cand o fi mai noapte si viata lor personala o sa “doarme”.