ROI-ul meu propriu şi personal
Scris în categoria (viziune) de ines în data de 15-04-2009
Tăguit aşa : asteptari, comunicare, frustrare, student, teoria comunicarii 
(3 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ...
(3 voturi, media: 5.00 din 5) Loading ...
Pentru cei care sunt obsedaţi de alte domenii decât marketing, PR&stuff, ROI = Return On Investment. Adică ceea ce-ţi iese ţie dintr-o anumită investiţie făcută (definiţie mult simplificată).
Aşa… vine o vreme, adică atunci când nu te mai duci la tata să-i ceri bani ca să-ţi plăteşti tu comanda la Avon, când chiar începi să te uiţi mai cu atenţie la modalitatea în care îţi administrezi banii, tocmai pentru că este vorba despre banii tăi, ăia pe care i-ai câştigat stând opt ore într-un loc, suportând un şef cel puţin ciudat şi făcând lucruri care nu au fost întotdeauna plăcute.
Asta este vremea în care te gândeşti de mai multe ori înainte de a investi o anumită sumă de bani în ceva; te gândeşti dacă, într-adevăr, investiţia merită şi dacă tu chiar o să te alegi cu ceva în urma ei. Iar aceste gânduri îţi trec de fiecare dată prin cap, chiar şi atunci când trebuie să faci anumite plăţi pentru că aşa trebuie. Adică să te gândeşti foarte serios la acest ROI din viaţa ta.
Well… despre un astfel de ROI aş vrea să vorbesc eu astăzi, despre unul care îmi dovedeşte mie că investiţia mea nu a fost profitabilă, despre modulul psihopedagogic.
O scurtă definiţie a modulului psihopedagogic: modulul psihopedagogic este modulul acela pe care trebuie să-l urmezi dacă vrei ca, după terminarea facultăţii, să predai (fie la liceu, fie la facultate). Dacă vrei să predai la liceu (până la clasa a 10-a, îţi este suficient Nivelul I al modulului. Dacă vrei să predai la facultate, ai nevoie şi de Nivelul II al modulului care înseamnă alţi bani, altă distracţie.
Prin urmare, pentru a fi în legalitate deplină, am nevoie de ambele nivele. După cum am precizat deja, alţi bani, altă distracţie. Despre Nivelul II am aflat că ar costa în jur de 9 milioane jumate (lei vechi). Bani, distracţie, as I said.
Nu îmi propun să pun la îndoială utilitatea materiilor abordate în cadrul modulului, ci vreau să vorbesc numai din perspectiva mea. Aşa cum am zis încă din titlu, este vorba despre ROI-ul meu propriu şi personal.
Consider că este o investiţie proastă şi nu mă cred mult mai deşteaptă decât media sau cu o capacitate de a înţelege lucruri superioară celorlalţi atunci când spun că, citind anumite cărţi, pot înţelege şi singură conţinutul cursurilor şi nu am nevoie să merg la ele sâmbăta şi duminica dimineaţa.
De asemenea, informaţii despre cum se foloseşte opţiunea „justify” în word sau cum se poate întoarce o poză cu capul în jos în paint îmi sunt inutile, având în vedere că eu pierd nopţile făcând tutoriale Photoshop.
Şi ceea ce mă doare pe mine cel mai tare: singurul curs care ar trebui să se abordeze cu sfinţenie în cadrul acestui modul lipseşte: curs de public speaking intensiv. Ar trebui, din punctul meu de vedere, ca cei care vor să predea în faţa unui public să fie chemaţi sâmbăta şi duminica dimineaţă la cursuri şi să fie puşi să ţină discursuri non-stop.
Ar trebui ca, pe parcursul discursului lor, să fie întrerupţi şi să li se spună:
1. „Păstrează contactul vizual cu publicul!”
2. „Nu mai ţine braţele încrucişate!”
3. „Stai în picioare şi vorbeşte oamenilor dacă vezi că eşti mic cât un dop!”
4. „Nu mai bolborosi acolo în barbă, vorbeşte pentru public!”
5. „Gesticulează, nu sta ţapăn!”
6. „Nu te mai uita aşa speriat şi pierdut, n-o să pleci mâncat din sală!”
7. „Nu te mai bâţâi de pe un picior pe altul, de parcă vrei la baie!”
8. „Fă, dom’le, gesturi ilustrative, fă-te înţeles!”
9. „Vorbeşte mai rar dacă ştii că oricum vorbeşti în chineză!”
10. „Cuprinde-i pe toţi cu privirea, nu-l fixa numai pe ăla din prima bancă de-l faci pe săracu’ om să-l treacă toate sudorile!”
11. „Mai fă o glumă din când în când, nu mai fi aşa rigid!”
12. „Ilustrează toată teoria aia cu exemple din viaţa reală a celor din public!”
Etc.
Iaca despre asta aş vrea eu să văd că se vorbeşte la modulul psihopedagogic. Şi jur că aş da 9 milioane jumate. Pentru că m-am săturat să văd oameni mustind de ştiinţă într-un domeniu, dar care habar n-au s-o dea mai departe.
Da, iti vine sa urli la el-Comunica cu mine, baby!
Si la mine la o celebra facultate din Bucuresti am terminat cu totii si cand ne-a pus un profesor de curs practic sa facem niste proiecte didactice in engleza , majoritatea colegilor mei care nu facusera un liceu pedagogic ca si mine au spus-Ce e ala un proiect didactic? Si peste o luna erau profesori. Problema e ca ei chiar vroiau sa stie…dar..cu vrutul au ramas.
Asa cum stii draga Inesh, nu pe rimul curs pe care il faci degeaba, eu unul am platit taxa toata facultatea ptr ca jumatate din cursuri sa nu imi foloseasca niciodata iar cele un pic folostioare erau prea…..teoretice…asa ca nu e nimic nou in invatamnatul romanesc. Iti dau un exemplu si mai tampit: Maica-mea e educatoare de aprape 30 de ani si pana acum a fost foarte buna la asta (ca si calificare), dintr-o data nu mai este buna pentru ca liceul ei pedagogic unde chiar a invatat pe ruptele ca asa era pe vremea aia, acum nu mai are valoare, si trebuie sa ai facultate.. deci 30 de ani esti buna dupa care din senin se considera ca iti dispar abilitatile sau ceva ca nu mai esti buna.
Draga Gest cu steluta, si eu am terminat Liceul Pedagogic, invatator-educatoare, apoi am facut limba engleza pentru ca am descoperit ca e pasiunea mea de o viata si o pot transmite si elevilor. Nu i se cere mamei tale obligatoriu sa aiba facultate, iar faptul ca e o educatoare buna ramane de necontestat, sunt sigura de asta. Ca invatamantul e de proasta calitate acum, ca facultatile sunt pe banda, ca ai drept si lucrezi ca gunoier si bugetul ti-a platit facultatea , asta e alta problema de discutat. M-am intors de o luna de la un curs din Anglia si acolo facultatea e o raritate, merg doar putini si buni, restul sunt pregatiti inca de la 5, 6 ani pentru viata, majoritatea cursurilor sunt practica si putina teorie, au life skills iar profie soriisunt acolo cu rolul de learning to learn. termeni noi intr-o vreme in care poti sa inveti tot ce doresti si de acasa, deci nu mergi la scoala pentru informatie, ci pentru alte abilitati pe care trebuie sa le capeti. Eu sunt optimista, sunt generatia tanara in invatamant care traieste cu un salar de 12 milioane dar care crede ca se mai poate schimba cate ceva. Dar trebuie sa vina si de la voi, de la elevi, de la parinti, de la toti si stiu bine ce spun. E mult de discutat, dar e frumos, sa vorbesti despre educatie, tineri, viitor,e unul dintre lucrurile cele mai frumoase. si toate exista , dar trebuie descoperite. Imi permit la final sa preiau cateva cuvinte ale unei colege profesoare-Ce cuprinde a fi profesor-cred ca in primul rand a fi fiinta umana.
a trecut vremea in care eram dispus sa platesc pentru educatie; vorba vine, intrucat era vorba despre parinti.
acum, desi as fi dispus sa investesc, caut in fiecare an rostul.
si nu-l gasesc.
si nu sunt singurul.
partea frumoasa este ca, cel putin in domeniul meu, nu ai nevoie de o institutie care sa-ti zica ce si cum.
nu ca n-ar fi binevenita
totusi, de “luxul” de care ma bucur eu, nu se bot bucura multi: cu o legislatie europeana pe fondul unui sistem romanesc (a se citi, idiot) se pierd timp si bani fara sa gusti vreun miez la final.
si ei o stiu, si noi o stim, si, desi salut entuziasmul lui Eyreene, nu pot sa-l secondez cu aceeasi verva.
initiative, pasi, trepte se urca zilnic, dar, evi-dent, decenta – idealurile noastre – va fi realitatea urmasilor.
sper doar sa apuc sa gust zambetul lor de satisfactie.