10 mituri ce ar trebui lămurite (mitul numărul 1)
Scris în categoria (10 mituri ce ar trebui lămurite) de ines în data de 21-04-2009
Tăguit aşa : absolventi, asteptari, student 
(2 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ...
(2 voturi, media: 5.00 din 5) Loading ...În ultima vreme mă tot lovesc de tot felul de stereotipuri. Şi sunt enervante şi îmi dau seama că sunt grave şi că ne împiedică să mergem mai departe şi să privim lucrurile într-un mod măcar mai non-închistat.
Prin urmare, am decis eu ca, din înţelepciunea mea, să mă transform într-un mic mythbuster foarte subiectiv şi, într-un mod foarte subiectiv (după cum am spus deja), să dărâm – cel puţin parţial – nişte mituri care mă scot din sărite. Prin urmare, în fiecare marţi o să mai dărâm câte un mit, până ajung la numărul magic, 10. Desigur, dacă îmi mai vin în minte şi alte mituri, numărul magic va deveni altul.
Mitul de astăzi: studiile universitare
Enunţ: În facultate nu facem nimic util; este doar o fabrică ce ne ajută să obţinem o diplomă cu care, oricum, nu vom face nimic. Profesorii sunt nişte depăşiţi de situaţie care ne îmbibă minţile cu nişte teorii care niciodată nu-şi vor avea utilitate practică. Sunt atâţia absolvenţi de studii universitate care sunt şomeri!
Status: adevărat 50%
Busting: Privind şi reversul medaliei, există şi profesori care se dau de trei ori peste cap pentru a-i face pe studenţi să înţeleagă că teoriile lor îşi găsesc rostul şi în practică. Numai că, din cauza unei îngustări a minţii, aceşti profesori sunt băgaţi cam în aceeaşi oală cu toţi ceilalţi.
Iar această atitudine are drept efect lipsa de interes din partea studenţilor, lipsă care se declanşează automat şi care se manifestă prin absenţa de la cursuri şi seminarii dar, totuşi, prin susţinerea cu virulenţă a ideii că „proful ăsta habar n-are despre ce vorbeşte”.
Iar în ceea ce priveşte partea practică a teoriei… well… aşa cum i-am zis într-o zi unei studente:”O să ajungeţi să vă angajaţi şi o să constataţi că nu ştiţi să faceţi lucruri şi atunci o să daţi vina pe profesor; uitând că, atunci când profesorul a vrut să facă ceva practic cu voi, voi eraţi prea ocupaţi să citiţi reviste”.
Uneori, adică în cele 50% din cazurile fericite, este nevoie de două părţi care să îşi dorească să facă lucrurile să meargă bine.
Bonus: un articol despre cum nimic nu vine din cer, mai ales jobul.
“THERE are two kinds of knowledge. One is general, the other
is specialized. General knowledge, no matter how great in quantity
or variety it may be, is of but little use in the accumulation of
money. The faculties of the great universities possess, in the
aggregate, practically every form of general knowledge known to
civilization. Most of the professors have but little or no money. They
specialize on teaching knowledge, but they do not specialize on the
organization, or the use of knowledge.
KNOWLEDGE will not attract money, unless it is organized,
and intelligently directed, through practical PLANS OF ACTION, to
the DEFINITE END of accumulation of money. Lack of understanding
of this fact has been the source of confusion to millions of
people who falsely believe that “knowledge is power.” It is nothing of
the sort! Knowledge is only potential power. It becomes power only
when, and if, it is organized into definite plans of action, and
directed to a definite end.
This “missing link” in all systems of education known to
civilization today, may be found in the failure of educational
institutions to teach their students HOW TO ORGANIZE AND USE
KNOWLEDGE AFTER THEY ACQUIRE IT.”(Napoleon Hill – Think and grow rich)
Acesta ar fi un spect.
Al 2-lea aspect…
Daca vrei sa faci bani in romania, trebuie sa cunosti persoanele potrivite la momentul potrivit, si sa “cotizezi”, la un alt moment potrivit
Sa luam un exemplu… Ion Tiriac, acesta a investit banii castigati din “afara” cam 100.000 $ la momentul respectiv si apoi a ajuns sa fie primul miliardar in $ din Romania, pe seama romanilor
Asta doar pt ca a cunoscut pe cine trebuie si a cotizat unde trebuie.
Daca vrei sa castigi LEGAL multi bani in romania, nu prea se poate
Iar prostiile astea cu licitatiile… se stie de inainte de a se face, cine o va castiga …
Si iata si confirmarea faptului ca acest mit exista
.
E adevarat ceea ce a zis Napoelon Hill despre stiinta si directionarea ei. Totusi:
1. Atat timp cat nu AI stiinta respectiva, nu ai ce sa pui in practica.
2. Eu am incercat sa transmit mesajul ca exista si profesori care chiar stiu sa transmita despre cum sa pui teoria in practica. Pentru ca au experienta si in lucruri practice, dar le este destul de greu pentru ca studentii pleaca de la premisa de la care se pare ca si Napoleon Hill a plecat: ca profesorii stiu numai teorie si ATAT, ca au devenit profesori fara sa profeseze in domeniu mai intai.
Si lucrurile s-au mai schimbat de la Napoleon Hill incoace (Napoleon Hill a murit in anul 1970, lumea mai evolueaza); intre timp, in sistemul de invatamant au mai intrat si oameni care au profesat sau profeseaza in domeniul despre care vorbesc (ei “functioneaza” aici ca profesori asociati and so on; dar nimeni nu sta sa analizeze intreaga situatie, toata lumea pune stampila lui Napoleon Hill).
In ceea ce priveste ideea ca profesorii sunt saraci, mi-as permite sa-l contrazic pe Napoleon Hill. Si DA, STIU: s-au imbogatit pentru ca nu au castigat acesti bani legal, s-ar putea sa-mi raspunzi
In ceea ce priveste modalitatea in care se fac bani in Romania, din nou, generalizam. Iar faptul ca este nevoie sa cunosti pe cine trebuie, asta nu inseamna neaparat ca acel “cine trebuie” iti este pila si te ajuta neconditionat: trebuie sa mai faci si tu fata in locul in care acel “cine trebuie” te-a plasat. In fine… despre aspectul asta inca nu vreau sa discut
1. Uita-te la Becali, Vanghelie, Mircea Basescu (fratele presedintelui)…. — si multe alte exemple
(Atat timp cat nu AI stiinta respectiva, nu ai ce sa pui in practica)
Da-mi tu nishte exemple din viata de azi care sa contrazica …
2. Daca te uiti la politica din Romania, aceasta a ramas neschimbata de pe timpul lui Caragiale (a murit in 1912)
Si oricum Romania este cu 20 ani in urma fata de SUA
1. Well… daca Becali ne este idol in viata, atunci nu am cum sa te contrazic
2. Daca lucrurile in politica au ramas la fel, asta nu inseamna ca in toate domeniile ele raman la fel. Eu ti-am dat exemple concrete in care chiar cred.
Sa nu uitam ca am spus despre acest mit ca este adevarat in proportie de 50%. Asta inseamna ca nu mi-am propus demitizarea lui totala.
1. era vb despre faptul ca el nu are stiinta respectiva si pune in practica…
Si nu cred ca sunt multe pers cu studii superioare care detin un salar / avere mai mare decat a celor spusi mai sus…
Lucru care a fost posibil utilizand punctul 2.
Asa d.p.d.v. teoretic este foarte usor sa vorbim
Mai fa si ceva practic foarte productiv, ca e foarte usor cu teoria
… si ia uite ce bine a ajuns Becali
Glumesc.
Cristina, imi pare rau ca averile oamenilor din Romania nu a fost preocuparea mea principala si, prin urmare, nu am cum sa te contrazic. Dar, da, probabil ca nu exista cineva care sa aiba studii superioare si o avere mai mare decat a lui Becali care da, a avut noroc pentru ca i-au iesit lucrurile, chiar daca nu a avut stiinta.
Totusi, imi place sa cred eu personal ma adresez unor oameni care, la fel ca si mine, traiesc in lumea aia ireala in care personajele lui Caragiale, cele parvenite si imbogatite dupa ureche, nu sunt idealuri in viata; cei pentru care nu conteaza ca au cea mai mare avere din tara daca nu stiu sa lege doua cuvinte si nici cei care ii au drept prieteni pe aia din “Atlasul de mitocanie urbana”, cei pentru care educatia (nu neaparat universitara, cat ideea de “educatie” din orice sursa) inca mai conteaza si cei care nu pun etichete inainte sa vada tot tabloul.
Daca ar fi sa ne ghidam dupa ideea ca lui Becali si lui Vanghelie le este bine si fara sa fi invatat prea multe, daca ar fi sa ne identificam cu ei si sa aspiram sa ajungem ca ei, atunci oare de ce ne mai chinuim atata sa ne informam, sa invatam (repet: nu neaparat studii universitare, cat ideea de a invata), de ce mai citim? Hai sa ne ducem cu totii cu oile pentru ca asa se fac banii. Hai sa facem avere si sa inotam in bani si sa nu ne pese ca se fac parodii cu noi in costum de maimuta. Facem asa?
Iar afirmatia “Mai fa si ceva practic foarte productiv, ca e foarte usor cu teoria” ma jigneste. Mai ales pentru ca nu stii ce fac eu practic si cum fac eu lucrul asta. Si mai ales cand eu STIU ca sunt printre aia care se dau de trei ori peste cap sa faca ceva. Practic. Si foarte productiv. Dar, daca prin ceva “practic si foarte productiv” vrei sa spui, de fapt, “bani de intors cu lopata si scos onomatopee pe gura”, atunci ai dreptate: nu fac nimic practic. Si nici productiv.
Cristina, tu gandesti ca un baiat
Imi pare rau sa te contrazic Cristina, dar nu ai deloc dreptate. E cel mai usor lucru din lume sa pui etichete fara sa judeci la rece situatia, iar acest lucru nu poti sa-l faci decat in momentul in care ai mai multe cunostinte despre subiectul in cauza. Am facut facultatea la Iasi, masterul il urmez la Galati si am avut ocazia sa vad cum se desfasoara activitatea si intr-o facultate privata. Nu spun ca momentan la master nu am parte de profesori dedicati. As minti daca as spune asa ceva. Sunt cursuri la care ma duc de drag, pentru ca stiu ca plec cu ceva in cap si nu e neaparat vorba de teorie aici.
Iasiul pe langa cadre didactice dedicate, are un alt mare avantaj, cel al dotarilor. Nu stiu cati sunt constienti de acest aspect, dar eu amfiteatre ca la Iasi nu am gasit la Galati in cadrul Facultatii de Economie.
Nu vreau sa cad in cealalta extrema pentru ca evident, asa cum fiecare padure are uscaturile sale, asa se intampla si in viata reala. Exista profesori pe care nu poti sa-i scoti din lumea lor, indiferent cat de competent ai fi tu.
Ceea ce spui tu in legatura cu coruptia si politica, sincer ma cam dezamageste pentru ca suna ca stirile de la ora cinci. Ce-ar fi sa nu ne mai criticam atat si sa scoatem la lumina adevaratele valori.
Ines, jos palaria pentru primul mit, il astept pe urmatorul
Ultima postare de la Ioana Grigoriu-Porsche: mai mult decat un vis, un ideal
Multumesc, Ioana
Ei bine, daca tot este un blog de pierdut vremea, m-am gandit sa fiu si eu o alta voce in desert….Poate facem un cor…
De multa vreme tot spun si eu ca exista o vorba de duh, care ar trebui repetata pana la refuz: “IT TAKES TWO TO TANGO”. Incapacitatea elevilor/studentilor zilei de azi de a recunoaste adevarata valoarea si de fapt NORMALITATEA are ca efect deziluzionarea si acelor 5% dintre profesori care isi fac treaba. Mai mult, dezinteresul, plictisul si blazajul mult prea prematur nu le sade bine si nici nu motiveaza pe nimeni din spatele catredrei sa munceasca serios. Deci, din acest punct de vedere iti dau dreptate.
Un alt mit care insa pe mine ma deranjeaza (poate vrei sa il discuti si pe acesta mai in detaliu) este ca saracii profesori “se dau de trei ori peste cap” sa ii educe pe elevi/studenti, sacrificandu-se pe altarul patriei si traind (cu un salar mizer) numai din cultura! Nimic mai fals! Sunt oripilat de ce am constatat de cand am devenit profesor! In marea lor majoritate, sunt niste persoane de valoare morala zero, fara nici macar cartilagii, daramite coloana vertebrala, niste incapabili, oportunisti si fripturisti, foarte multi dintre ei nefiind nici macar in stare sa isi stapaneasca materia lor de specialitate, dezinteresati si plafonati, obtuzi si de o bicisnicie absoluta….Desigur ca un foarte mic procentaj este diametral opus primei categorii, insa ceea ce este grav este ca procentajul celor din prima categorie este foarte mare iar procentajul celor care formeaza ce-a de-a II-a categorie este atat de mic, incat devine insignifiant.
Cu riscul de a ma repeta, sustin ca elevii/studentii contribuie la aceasta stare mai mult decat isi pot imagina, si prin urmare, isi merita profesorii. Scara lor de valori este total inversata, nu le pasa de nimic decat de propria lor persoana, de rezultate mari (indiferent daca sunt meritate sau nu!), daca le dai note mari pe ochi dulci (situatie in care esti “luat de fraier”, cum se spune) sau sa obtina note maxime pe copiat, inselat, fraierit, plagiat si mituit. Daca dai note pe merit si nu te dedai la prostitutie intelectuala, vei fi perceput ca “pretentios”, “dificil”, “nebun”, sau o alta chestiune care ma scoate din minti, ca “nu iubesti copiii”. Obsesia generatiilor actuale cu media nu o pot intelege…Media respectiva nu reprezinta o situatie reala, fiind si elevi cu media 10 la o materie la care ei sunt “bata”, sa folosesc un termen specific breslei.
Mediul de invatamant preuniversitar este realmente o relicva a sistemului comunist, cu siguranta cel mai putin si paradoxal, cel mai des “reformat” minister al tarisoarei noastre mioritice! Cum de nimic nu s-a schimbat, vei intreba…Pentru ca toate “reformele” si grevele facute dupa 1989 au fost de forma si nu de fond. Reforma a fost foarte prost inteleasa si am ajuns la concluzia ca o schimbare de fond nu este dorita de nimeni in acest sistem. Sunt prea multe beneficii si prioritati de pierdut, pentru care s-a cotizat, s-a dat, s-a “muncit”. Si nimeni nu doreste sa piarda aceste castiguri atat de greu obtinute in timp. Nu se doreste o meritocratie in acest sistem, dupa cum nu se doreste asa ceva in intreaga tara, ci se doreste mentinerea “pilocratiei” care de fapt a creat si a tinut in viata acest mort viu in ultimii 30 de ani….
@Mastermind:
Multumesc ca ai trecut pe aici. Uite, putem sa cantam pe doua voci in corul asta despre care zici tu
Referitor la mitul propus de tine, nu prea il consider un mit pentru ca, cel putin in randul oamenilor de varsta mea si a tuturor acelora cu care intru eu in contact, nu am auzit pe nimeni sa creada in chestia asta. Nu cunosc asa de bine sistemul incat sa-ti dau dreptate sau sa te contrazic, am auzit si eu tot felul de pareri, dar nu am nimic palpabil. Insa stiu foarte sigur ca, cel putin din punctul meu de vedere, lucrurile stau foarte clar si nu cred ca am avut vreodata impresia despre profesori, in general, ca se sacrifica pe altarul patriei numai de dragul stiintei.
Atunci cand am folosit sintagma “se dau de trei ori peste cap” m-am referit strict la faptul ca exista profesori care chiar nu vorbesc de pe pereti si care chiar au mustrari de constiinta daca vin la cursuri si citesc de pe foi invechite sau bolborosesc in barba, doar pentru ei, ignorand feedback-ul EVIDENT al studentilor. Atat.
Este poate putin exagerat (din ratiuni artistice
) cum m-am exprimat, insa este un mit, zic eu. Cunosc extrem de multi profesori care nu fac nimic, iar cand intra in cancelarie se vaita cat de mult au muncit, cat de extenuati si nefericiti sunt, un cantec de lebada, aproape….Un caz extrem de patetic: la prezentarea dosarului pentru salar de merit, o stimabila profesoara, incarnarea dinozaurilor pe care comunismul i-a pus in frunte avand probabil si parinti tarani sau muncitori, neavand ce sa spuna la capitolul “activitati extracurriculare”, deoarece a frecat menta ani de zile, a trecut faptul ca….a facut de serviciu! Si a avut si tupeul insuportabil de a spune asta cu voce tare, in fata consiliului de profesori….fara a clipi macar. Reactiile audientei nu au fost departe de reactiile copiilor de clasa a II-a…chicote infundate, glumite si sageti aruncate, insa nimeni nu a votat impotriva, si nici mult-iubitul tatuc al institutiei, obsedat de ROI-uri si alte regulamente, nu i-a spus ca nu se poate cadea in derizoriu…. A doua zi in cancelarie, pupaturile in bot au continuat nestingherit.
Eu zic ca mitul sta in picioare…la fiecare greva moarta deja in fasa facuta in invatamant, se aduc exact aceste argumente si discursul este cel mentionat de mine: profesorul este portretizat ca mielul de sacrificiu, napastuit de soarta si care, totusi, in ciuda nedreptatilor indurate, se duce la lucru si mai scoate si …..olimpici! Este un discurs pur comunist, care nu are nimic de-a face cu realitatea! Nu am auzit niciodata ani de zile ca cineva sa spuna adevarul: ca sunt profesori care iau mita cat cuprinde, ca sunt unii (in special femei casatorite cu oameni de afaceri prosperi) care vin la scoala pe jumatate de norma numai sa nu se plictiseasca, iar despre profesorii universitari (cu exceptiile de rigoare) nu mai are sens sa vorbesc….
Nu ma deranjeaza faptul ca unii sunt mai bogati decat altii, vreau sa fiu clar in aceasta privinta. Ma deranjeaza ca intotdeauna se prezinta o imagine denaturata, trunchiata si manipulata a realitatii.
Si acum, e vremea sa te intreb eu pe tine: ce zici de mitul ca reforma in invatamant costa bani?
Well… daca privesc din punctul ala de vedere, da, mitul ramane in picioare. Totusi, nu pot sa abordez acest subiect pentru ca nu traiesc in lumea mitului… si nici nu cred ca am prea multi cititori adepti ai acestui mit.
Despre celalalt MIT, zic ca reforma in invatamant costa mentalitate, curaj si auto-motivare.
Traim toti in lumea mitului…si tu, si eu….si d-na cu salariul de merit!
Cat despre ultima propozitie, suntem de acord 100%. Numai ca la capitolul auto-motivare stau foarte prost in ultimul timp…
Cred ca o sa scriu un articol despre auto-motivare
Il vei incadra tot la capitolul “mituri”?
Cat despre articol…il astept cu nerabdare…. Sa stii ca sunt foarte greu de convins!
Well Ines, long time no see
[...] trecută am început o serie de 10 mituri ce ar trebui lămurite pentru că m-am tot săturat să mă lovesc de ele şi de oameni care cred că deţin adevărul [...]