Există nişte lucruri pe Pământul ăsta care, în mod normal, ar trebui să mă supere, dacă ar fi să judecăm din prisma faptului că sunt, în mod oficial, reprezentantă a sexului feminin, adică ăla din care fac parte celelalte reprezentate oficiale, cele care sunt caracterizate mai ales prin sensibilitate, fragilitate, grija pentru detalii şi alte elemente din astea feminine.

Acest articol porneşte de la cele două mailuri primite de la Ovidiu care era foarte îngrijorat că a întârziat de fiecare dată cu urările: mail de 9 martie, respectiv mail de 24 martie .

Analizându-mă aşa puţin pe mine însămi, ajung la concluzia că sunt un om foarte uşor să… deal with pentru că am marele talent de a nu da importanţă detaliilor şi lucrurilor mărunte care mi-ar putea distrage atenţia de la… viaţă. Bine, acum… fiecare are propria definiţie asupra sintagmei „lucruri mărunte” .

Mergând mai departe pe marginea acestei însuşiri a Inesului, îmi este foarte greu să înţeleg de ce oamenii se supără atunci când ceilalţi oameni nu-şi aduc aminte de diferite chestii, în special date. Date precum: ziua lor de naştere, ziua în care s-au sărutat pentru prima dată (recunosc, pe asta mi-o aduc aminte ), ziua în care şi-au cumpărat prima maşină de cusut, ziua în care au făcut, pentru prima dată, mămăligă, ziua în care au primit prima garoafă.

Mai mult decât atât, constat că există persoane cărora chiar le place să fie masochiste şi care au o tendinţă bolnăvicioasă şi de neînţeles pentru mine de a-i testa pe ceilalţi şi de a le dovedi (evident!) că nu sunt în stare să ţină minte astfel de date; chiar dacă mai sunt câteva zile până la evenimentul cu pricina, ele nu spun nimic despre evenimentul cu pricina, nu-l anticipează în niciun fel, vrând să testeze dacă persoanele din jurul lor îşi aduc aminte de data aceea, bazându-se pe întâmplările din lunile precedente sau din anii precedenţi.

C’mon!!! Eu am nevoie de reminder pentru a-mi duce cărţile la bibliotecă, deşi, teoretic, nu ar trebui să treacă mai mult de două săptămâni de la data comunicării deadline-ului; eu sunt persoana care anul ăsta aproape a uitat că o să vină ziua ei; eu sunt persoana care uită sacul de gunoi în portbagaj şi, dacă nu ar începe să se răspândească un miros bizar în maşină, nu mi-aş aduce aminte de el şi probabil s-ar dezintegra acolo. De ce trebuie să mă testezi în halul ăsta?

Ce fel de plăcere masochistă este asta de a-ţi demonstra ţie însuţi, prin nişte mecanisme malefice, că oamenilor nu le pasă de tine pentru că nu şi-au adus aminte nişte detalii despre viaţa ta? Ce fel de logică e asta care îţi spune ţie că, dacă omul nu a ţinut minte o dată, înseamnă că nu îţi este bun prieten? NU, înseamnă că aşa e făcut omul: să nu ţină minte chestii. Şi nu are nimic personal cu tine.

Îmi amintesc de o întâmplare povestită de un prieten care a avut o super ceartă cu o tipă cu care era împreună doar de câteva săptămâni pentru că tipa i-a reproşat că nu a fost în stare să observe că ea şi-a cumpărat blugi noi şi, prin urmare, nu i-a făcut niciun compliment cu privire la cât de bine îi stă . Are you kiddin’ me? Da’ de unde vrei să-ţi ştie omul toate hainele? Şi de unde să-şi dea seama el că blugii ăia îs noi, dacă tu nu-i spui?

Concluzie: dacă nu vă aduceţi aminte de chestii în legătură cu viaţa mea, chestii nesemnificative de genul: azi împlineşte cinci ani de când a condus pentru prima dată după ce a luat permisul şi a intrat în primul tomberon pe care l-a găsit în cale (dar asta este o altă poveste ), azi împlineşte două luni de când a descoperit că nu-i place năutul (bleax!), azi face o sută de ani de când şi-a spart capul şi a venit plină de sânge în casă şi i-a speriat pe toţi şi a reuşit să pună bazele unui film horror, nu vă faceţi griji: nu mă interesează!

Iar despre datele importante vă aduc eu aminte .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 19 05 2009 -- Feedback studenţesc (2)
• 19 04 2009 -- Spălatul rufelor şi plata întreţinerii (6)
• 12 03 2010 -- Speaking. Public speaking. (4)
• 30 01 2010 -- ”Foarte greșit să conștientizezi fericirea” (9)
• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)