Încep din ce în ce mai mult să cred că, pentru a supravieţui cu succes în calitate de „jumătate de unei persoane de succes”, trebuie să fii foarte puternic/ă. Asta în legătură cu un articol în care am mai pomenit despre asta, în treacăt (sau nu).

Este pentru a… multa oară când dau nas în nas cu soţul sau soţia unei persoane care este cât de cât publică, ce se bucură de simpatia unui număr foarte mare de persoane (din ţară şi din străinătate), persoană respectabilă, despre care toată lumea crede că este integră şi cu multe alte calităţi. Jumătăţile unor astfel de persoane, jumătăţi întâlnite de mine până în prezent, sunt exact opusul lor: neîngrijite, mult îmbătrânite, prost îmbrăcate, cu cearcăne şi cu o durere în priviri, de îţi dau senzaţia că cele mai negre griji de pe Pământ se opresc, mai întâi, pe la ele.

Şi DA, cred că aceste persoane au ajuns aşa din cauză că au fost ignorate, din cauză că nu au putut face faţă succesului celuilalt, alături de tot ce presupune acesta, din cauză că, in cazul persoanelor publice, sunt foarte multe situaţii când cariera e mai presus decât familia sau când familia nu este decât un pion de care te foloseşti pentru a atrage simpatia şi susţinerea publicului, un pion care te ajută să le arăţi celorlalţi cât de… complet eşti tu.

Desigur, nu vreau să generalizez; am întâlnit şi „jumătăţi” la fel de prezentabile precum cei lângă care stau. Totuşi, cred în continuare că, pentru a putea face faţă lângă o astfel de persoană, ai nevoie de multă putere şi de o capacitate extraordinară de a închide ochii şi de a face compromisuri cu tine însuţi.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 20 10 2009 -- Niciodată nu mai ajut pe cineva (4)
• 12 10 2009 -- De ce nu mai scriu (9)
• 25 07 2009 -- Dacă ar fi să alegi, ce-ai alege? (17)
• 5 07 2009 -- Unind punctele (8)
• 24 05 2009 -- Melodie pentru TOT (11)