The Bucket List: lucruri pe care trebuie să le faci înainte să mori
Scris în categoria (viziune) de ines în data de 03-01-2009
Tăguit aşa : bucket list, Ines, moarte 
(5 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ...
(5 voturi, media: 5.00 din 5) Loading ...
Tocmai s-a terminat unul dintre cele mai deprimante filme văzute vreodată de Ines: The Bucket List; film care, aşa cum face orice alt film bun, reuşeşte să ridice unele întrebări existenţiale materializate, de data asta, într-o întrebare aparent stupidă, dacă ar fi să judecăm după vârsta deţinută cu mândrie de Ines as she writes this post, dar care poate să nu fie o întrebare stupidă, dacă ar fi să ne luăm după caracterul imprevizibil al vieţii:
Care sunt lucrurile pe care vreau să le fac înainte să mor?
Well… întrebare care, chiar dacă ar fi să rămânem la ideea că este stupidă, tot foarte complicată ar fi. Constat cu stupoare că nu îmi doresc să sar din avion înainte să mor (aceasta fiind, de fapt, o modalitate de a mă face să mor mai repede), nici nu vreau neapărat să îmi îndeplinesc fanteziile erotice, nu vreau nici măcar să fac turul lumii, să fiu bărbat pentru o zi, să mă fac muscă şi să-mi spionez prietenii; nu vreau nici să dau mâna cu Băsescu sau cu Obama; nici măcar cu Britney Spears.
Cred că, mai degrabă, aş vrea să nu mor. Yep, sunt unul dintre cei mai îngroziţi de ideea de moarte oameni pe care aş fi putut să-i întâlnesc vreodată. Şi, dacă vreodată mi s-ar întâmpla ceea ce li s-a întâmplat acelora din film (adică să fiu anunţată că mai am de trăit atâtea zile), probabil că mi-aş petrece tot acest timp plângând, neputând să accept ideea că eu nu voi ma fi. De altfel, am încercat de vreo câteva ori să mă gândesc la ideea de moarte în raport cu mine şi am constatat că mai mult de maxim două minute nu îmi pot menţine gândurile focalizate pe această idee.
Pur şi simplu nu pot să înţeleg unde o să fiu eu când n-o să mai fiu. Şi cum adică lumea o să funcţioneze şi fără mine? Şi eu ce o să fac în timpul ăsta?
Da, ştiu, egoismul adând înfipt în fiinţa mea nu îmi permite să mă desprind pe mine însămi de această lume…
Totuşi, dacă ar fi să aleg unele lucruri pe care trebuie neapărat să le fac înainte să mor, aş alege să am curajul să spun fiecărui om pe care îl întâlnesc ce cred despre el. Şi nu mă refer neapărat la aceia în direcţia cărora nu se îndreaptă neapărat gânduri dintre cele mai bune, ci aş vrea să pot să spun fiecărei persoane pe care o apreciez eu, în adâncul meu, cât de mult înseamnă pentru mine, cât de mult îmi influenţează existenţa, cât de „mai bună” mă face să fiu. Bineînţeles, aş vrea să am curajul să le spun câteva şi acelora pentru care nu am cuvinte tocmai de laudă, protejată fiind de „paravanul” morţii iminente.
Şi, dacă ar fi să mai aleg un lucru pe care să îl fac înainte să mor, ar fi să mă mărit 
. Desigur, acest lucru este de dorit să se realizeze înainte să dispară şi alte persoane din viaţa mea, persoane dintre acelea care îşi doresc din tot sufletul să prindă şi ele ziua aia „care nu mai vine odată” 
.
Este prea morbid dacă vă întreb şi pe voi ce vreţi să faceţi înainte să… ? 
Şi apropo de film şi de spus lucruri:
Eu m-am gandit la ce as vrea sa spuna altii despre mine cand mor. Mi-ar placea ca atunci cand oamenii se uita cum stau in sicriu sa nu spuna ca a fost un prieten bun, un om de treaba, ci sa se uite mirati si sa spuna: “Priviti, se misca”.
Cine ar vrea sa moara?!Eu fac parte dintre persoanele care asteapta ziua care “nu mai vine odata”.Am doi baieti(cu unul dintre ei te-ai cunoscut personal)care ar trebui sa se insoare,sau daca nu,macar sa-mi daruiasca un nepot,ba nu, o nepotica cel putin pe care s-o invat poezii de Toparceanu.Imi doresc oare prea mult?
Mie nu mi s-a parut deloc deprimant filmul, ba din contra, mi-a lasat o stare de bine… Exact asa as vrea si eu sa imi petrec ultimele X zile, in caz ca as sti care sunt alea. Sa rad de moarte
In urma mea sa poata sa zica oamenii ca “mi-a pasat”. De toate.
…and meanwhile.. sa fac de toate
unde o sa fiu eu cand n`o sa mai fiu sau cum exista lumea inainte de a fi eu sau cum sa existe dzeu din vesnicii. intrebari pe care mi le puneam acum cativa ani si imi dadeam seama ca acolo mi`am gasit nasul imaginatiei mele bogate(sau macar bolnave- desi, dupa ultimele cercetari facute pe taramul filosofiei bizantine bogat ar cam insemna bolnav..deh, lucru greu si cu conceptele astea!)
ultimul lucru pe care l`as face inainte de a muri?…nu mi`am pus vreodata problema mortii in felul asta. nu mi`a fost frica de moarte. ba dimpotriva.
moartea e o chestiune de clipe, viata e cea care conteaza cu adevarat. gandul la viata in sine ar trebui sa cutremure.despre moarte poti cel mult specula, pe cand viata poate fi supusa unei analize cu iz de “stiintific”. dar mereu avem tendinta de a incurca prioritatile…
intrebarea nu e morbida, ci cel putin te pune un pic pe ganduri. in categoria morbid am putea trece suicidul, dar odata cu gandul asta nici nu iti mai pui problema ultimului lucru inainte de moarte. pentru ca stii prea bine care va fi acela…
@ines: sunt unele persoane care nu si`au dorit casatoria si totusi au parte de ea…si multe altele care se inscriu tot in acest tip de relatie cauzala(desi la mijloc ar parea sa nu fie o cauza
)
Vai Ines.. si eu m-am gandit uneori si ma sperie tare aceasta idee. Poate si eu ma numesc in acest caz egosita. Vai.. dar ma ingrozeste mult ideea sa nu mai fiu. Eu, care sunt obisnuita sa fac 100 de lucruri si sa ma opresc uneori sa vad cum trece timpul.. sau viata peste noi (de obicei fac asta in statiile de tramvai, sau cand vad un pisic care se intinde si eu ma grabesc foarte tare.. sau vad un batranel care rade cu pofta si numai el stie de ce, sau cand e o zi ploaie mocaneasca si vezi doi tineri de manuta.. iar vremea: ca si cum ar fi 25 de grade si un soareee..) Cum as putea sa renunt eu la toate? Da’ mai am un gand care ma sperie puterinic.. cei la care tin eu foarte mult, in inima si mintea mea sunt nemuritori.. si stiu ca nu e asa
Uff.. ma reintorc la povestea cu pisica care se intinde la soare.. si eu ma grabesc de zori!
Ps:.. ce subiect sensibil
Acelasi gand il am si eu. E asa de urat, incat nici nu ma pot gandi la el…
Un mod optimisit de a incepe anul, Ines. Dar daca tot ai adus vorba de el…Cel mai dragut lucru care ti s-ar putea intampla ar fi sa fii anuntat (de catre medici?) ca mai ai x zile pana cand mori. Si tu, ca personaj din filme ce te respecti, sa incepi sa arunci in jur cu pareri despre oameni (bune, mai bune, mai putin bune). Si tot tu, ca personaj din filme ce ti-ai respectat principiile pana in ultima clipa, sa fii anuntat ca, de fapt, a fost o greseala (in ceea ce priveste diagnosticul?)si ca nimeni nu poate sti cu exactitate cat vei trai. Ei, in cazul asta ce ai mai gandi despre moarte? (mai ales cand ai fi nevoita sa te vezi in fiecare zi a vietii tale cu persoanele carora ai fost draguta sa le spui care este parerea ta “mai putin buna” despre ele)
Uite de asta este bine sa verifici folosindu-te de mai multe surse