Am citit pe mai multe bloguri articole revoltate la adresa acelora care nu ştiu ce înseamnă un blog, ce presupune a scrie pe un blog şi alte chestiuni asemănătoare. Am citit despre asta la Marius, la Dany, la Tomata, la Cristi… şi cred că am mai citit şi prin alte părţi, dar nu am avut aşa, un sentiment de empatie profundă cu autorii; le-am dat dreptate şi cam atât. Pentru că nu avusesem experienţe similare.

Dar iată că experienţa similară a bătut şi la uşa BloguluiDePierdutVremea şi, chiar dacă există posibilitatea ca acele comentarii să nu mă fi avut ca destinatar direct şi nemijlocit, m-am simţit atât de atinsă încât iată că am fost şi impulsionată să scriu un articol despre asta. Am aflat de la cineva următoarele lucruri despre un blogger, blogul său şi cititorii blogului său, lucruri pe care, mărturisesc, nu le cunoşteam:

• Blogurile sunt nişte prostii

• Bloggerul este un narcisist. Pentru că are impresia că are dreptul să-şi impună părerea tuturor acelora care ajung pe blogul lui

• Cititorii de bloguri nu au altă treabă mai bună de făcut

Numai puţin să găsesc emoticonul potrivit… Asa. Acum să trecem mai departe, respectând firul epic.

N-o să mă refer la pseudo-blogurile pseudo-bloggerilor care ştiu să dea copy-paste codului embeded de pe youtube, trilulilu şi altele asemenea. O să mă refer la blogurile de calitate, acolo unde eu personal găsesc idei pertinente, informaţii utile sau, dacă nu găsesc aşa ceva (prin natura blogului), mă ajută să mă destind prin natura articolelor, prin maniera de abordare a subiectelor (chiar şi a celor mai banale subiecte) şi prin felul de a fi al autorului pe care ştie foarte bine să îl transmită cititorilor.

Blogurile nu sunt nişte prostii

Blogurile nu sunt nişte prostii, ci nişte mijloace de comunicare eficiente, care ajută la libera exprimare, la interacţiune, la socializare dar, cel mai important aspect, ajută la dezvoltarea brandului personal.

Mi se pare inutil şi pueril să spun că mediul online acaparează din ce în ce mai tare activităţile cotidiene, şi nu mă refer la găsirea partenerului ideal prin postarea de imagini porno pe hi5, şi nici la pierderea timpului jucând SuperMario online, ci la faptul că din ce în ce mai multe afaceri apar pe Internet, din ce în ce mai mulţi angajatori (dintre cei deschişi la minte, evident) îşi caută viitorii angajaţi pe Internet, din ce în ce mai multe companii se folosesc de mediul online pentru a comunica mult mai eficient cu publicurile.

Am fost foarte surprinsă atunci când, trimiţând un mail către o agenţie de publicitate, mi s-a răspuns că au aflat despre mine şi că blogul meu este printre cele mai citite de ei. Şi am fost la fel de surprinsă atunci când mi s-a cerut ajutorul pentru realizarea unei campanii publicitare din partea unei persoane care s-a bazat numai pe ceea ce a citit despre mine pe blogul meu.

De asemenea, tot la fel de surprinsă am fost atunci când am citit comentariul la articolul de mai jos, comentariu pe care o să-l redau: „Nu te cunosc personal, dar îmi face o mare plăcere să îţi citesc blog-ul în fiecare zi! Abia aştept să văd ce mai este nou, ce ai mai facut cu studenţii, ce povestioară ai mai scris şi ce ai mai descoperit! Eşti foarte amuzantă, creativă şi plăcută din toate punctele de vedere!!! Îţi garantez că nu este un “blog de pierdut vremea”, sigur mulţi spun asta şi sunt multe de învăţat din el! Îţi doresc numai bine!”

Şi, din nou, am fost foarte surprinsă să constat că există nişte persoane care îmi citesc blogul, persoane cu care nu cred că aş fi intrat altfel în contact.

Mai departe…

Bloggerul nu este un narcisist

Narcisist ar fi dacă ar scrie articole în care să-şi impună părerile şi apoi să nu permită comentarii. Bloggerul scrie articole în care îşi spune părerea tocmai din prisma faptului că este blogger şi… well… şi cam asta înseamnă blogurile: tu, ca blogger, dezvolţi o idee într-un articol, încurajând astfel interacţiunea cu cititorii.

Bloggerul este o persoană deschisă. Fără generalizări, desigur . Aceasta din urmă este o afirmaţie prin care eu, într-un mod vulgar de narcisist, mi-am impus părerea. Voi nu aveţi dreptul la replică! Nu cumva să mă contraziceţi, ok?

Cititorii de bloguri au treburi mai bune de făcut

Ei au chiar şi serviciu, facultate sau alte activităţi care să îi solicite fizic şi intelectual. Asta nu înseamnă că cititorii de bloguri nu se mai pot opri din când în când din activitatea lor cotidiană pentru a mai lua câte o gură de aer şi pentru a se mai destinde.

Cititorii de bloguri cunosc utilitatea Internetului şi dau randament atât în viaţa profesională, cât şi în cea personală şi nici nu au conştiinţa incărcată pentru că au făcut o pauză de la lucru.

De asemenea, cititorii de bloguri sunt persoane informate pentru că, spre surprinderea unora, mai ales pe bloguri se găsesc recomandări, site-uri utile, informaţii noi. Blogurile nu înseamnă numai nişte articole în care o persoană spune păreri în dreapta şi în stânga, păreri fără fundamente sau fără cercetări prealabile; iar persoanele care cred acest lucru sunt limitate. Acesta a fost o altă idee născută din narcisimu-mi violent, idee pe care nimeni nu are voie să o contrazică! Am zis!

Dacă ar fi să privim în termeni „comerciali”, am putea spune că nu contează care este motivaţia cititorului: că vrea să afle lucruri noi, că vrea să piardă timpul, că nu are nimic altceva mai bun de făcut, că vrea să-i facă în ciudă şefului; dacă blogurile sunt citite, înseamnă că satisfac aceste nevoie, întocmai ca oricare alt produs.

Dap, cam astea sunt părerile mele, păreri pe care repet: nu cumva să îndrăzniţi să le contraziceţi, ne-am înţeles?

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• 10 09 2010 -- Prezența mea în online lasă de dorit (9)
• 24 03 2010 -- Despre cum online-ul mi-a schimbat viața (2)
• 4 12 2009 -- Ză greit combac (14)
• 12 10 2009 -- De ce nu mai scriu (9)
• 5 04 2009 -- Think before you post (12)