În afara mea
Scris în categoria (optimism) de ines în data de 30-01-2009
Tăguit aşa : furtuna intr-un pahar cu apa, note examen, paranoia, student 
(3 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ...
(3 voturi, media: 5.00 din 5) Loading ...
Sunt zile în care mă scot singură din sărite 
. Reuşesc să mă enervez pe mine însămi într-un aşa hal, încât aş prefera să ies măcar pentru câteva ore din propriu-mi corp sau din propria-mi minte şi să ma duc aiurea, în altă parte, acolo unde nu voi da niciodată peste o Ines paranoică, o Ines slabă şi o Ines care nu este suficient de sigură pe ea încât să-şi dea seama, o dată pentru totdeauna, ce vrea ea să facă în viaţa asta şi să rămână naibii la ceea ce a stabilit, fără să beneficieze de fluctuaţii din astea prosteşti.
Exista un lucru des întâlnit la mine care mă scoate din minţi şi mă face, uneori, să îmi vină să aleg un corp al unui om de pe stradă în care să mă duc şi să stau acolo. Păcat că nu corpul e de vină…
Paranoia
O, da! Mă ador, mă iubesc până la cer şi înapoi atunci când sunt pe cale de a deveni paranoică. Cel mai adesea, această stare paranoică se activează în momentul în care cineva îmi spune ceva urât (despre mine, despre activitatea mea sau despre orice altceva din jurul meu care mă priveşte şi mă afectează în mod direct). De cele mai multe ori, cuvintele dătătoare de senzaţii paranoice nu sunt adevărate, sunt spuse la nervi, sunt mult prea subiective, deci ar avea multe multe multe motive să nu fie luate în seamă.
Dar NU! Eu întotdeauna am sadica tendinţă de a mă întreba „Şi DACĂ e aşa? Vai de mine! Ce mă fac eu? Sigur e aşa” 
Această stare paranoică, în mod evident, este menită să streseze şi alte persoane din jurul meu care, tot în mod evident, realizează grotescul situaţiei dar, pentru că mă iubesc mult prea mult ca să-şi permită să-mi mai dea una peste cap când eu deja sunt lovită de paranoia, nu îmi spun nimic şi aşteaptă cuminţele şi ţinându-mă în braţe să se termine totul şi să ajung eu singură la concluzia că a fost o furtună într-un pahar cu apă.
După ce am văzut notele finale ale studenţilor şi am auzit replica „în general, cei care au luat 10 la seminar, au luat 6-7 la examen”, O SĂPTĂMÂNĂ nu am putut să dorm ca lumea, gândindu-mă că, de fapt, replica aceea a fost un reproş, că oi fi pus eu note prea mari, că oi fi evaluat eu greşit. Ca să aflu, după O SĂPTĂMÂNĂ, că asta e tendinţa generală, că tuturor li s-a întmplat aşa şi că, în niciun caz, nu a fost un reproş.
De acum pot şi eu să dorm.
