(9 voturi, media: 4.78 din 5)
Loading ...
Ieri am avut ocazia să mă minunez din nou de mintea omului. Ca să fiu puţin mai exactă, nu de mintea omului, în general, ci de mintea unui anumit exponat al speciei umane numită de nu ştiu cine (dar tind să cred că de ceva BUG Mafia sau La Familia sau Paraziţii sau Doamne iartă-mă trupă din asta de „după blocuri”-le care neapărat trebuie să fie „gri”… sau poate că s-a autonumit 
) „băieţaş de cartier”.
În continuare, pentru că acesta este un blog inocent, scris, dar mai ales citit de oameni culţi şi educaţi şi, prin urmare, aici nu veţi găsi niciodată scrise cuvinte obscene (nici măcar cu ocazia introducerii lor în DEX), dar şi pentru organizare şi pentru buna desfăşurare a firului narativ, voi detalia o legendă a cele ce vor urma:
Mieluşel = varianta necenzurată a formei cenzurate pentru organul de reproducere bărbătesc; şi, pentru că fiecare mieluşel (din ăla pe bune, care se naşte din oaie după un anumit interval de timp după ce aceasta întreţine relaţii sexuale cu berbecul) are copite, intervine în legenda noastră un nou termen:
Copituţe = în cazul nostru numai două, sunt cele ce completează, în viaţa de zi cu zi şi necenzurată, organul sexual bărbătesc.
Acestea fiind spuse, să trecem la acţiune. Dacă vă ajută să înţelegeţi mai bine textul, puteţi înlocui cuvintele folosite de mine cu variantele necenzurate din viaţa reală:
Niciodată nu am înţeles această dorinţă de nestăvilit a celor despre care am vorbit mai sus de a simţi oriunde prezenţa mieluşelului. Mieluşelul este, se pare, un organ indispensabil pentru aceştia, şi nu numai pentru că îi ajută la satisfacerea plăcerilor trupeşti, dar, observ eu, şi pentru că îi ajută să vorbească. Mieluşelul este cel mai bun învăţător pentru ei; este ca atunci când, în clasa a doua, te chinuiai să înveţi tabla înmulţirii şi, atunci când ajungeai la înmulţirea cu 7, 8 sau 9, pentru a memora mai bine, aveai nevoie să faci nişte conexiuni, aveai nevoie de o „ancoră” de care să te agăţi pentru ca creierul tău să reacţioneze.
Aşadar, dacă ar fi să vorbim în termeni sociologici şi psihologici, mieluşelul este pentru aceşti oameni o formă de programare neuro-lingvistică: când, la începutul, la mijlocul sau la finalul propoziţiei, uită care este următorul cuvânt, apelează la „ancoră”, se „agaţă” de mieluşel şi, imediat, creierul reacţionează. Sper ca aceasta să fie raţiunea pentru că altfel nu îmi pot explica replici de genul:
„Băi, mieluşel, nu-l înţeleg, în mieluşelul meu. Îl întreb ce face de Revelion şi el îmi zice că stă acasă în mieluşelul meu, cu nevastă-sa. Păi ce, mieluşelul meu, dacă ţi-ai tras nevastă înseamnă că nu mai tre să ieşi, în mieluşelul meu? Da’ ia-o în mieluşelul meu şi pe ea şi ieşiţi şi voi la un show ceva, în mieluşelul meu”. După cum puteţi vedea, mieluşelul este prezent pretutindeni: mieluşelul poate fi echivalent cu ideea de „acasă”, mieluşelul poate fi o locaţie (alta decât acasă), mieluşelul poate să fie locul unde se dau show-uri, mieluşelul este omniprezent.
De asemenea, nu pot să nu observ ceva în neregulă cu prepoziţiile . Adică, nah… este posibil ca, totuşi, în cei 24 de ani de existenţă să nu fi înţeles eu cum stă treaba cu sexul, ceea ce, dacă este adevărat, mă pune pe gânduri . Oricare ar fi cauza, eu cred în continuare că, dacă ne referim la mieluşel, nu putem vorbi de ceva din interiorul lui (vezi prepoziţia „în”). Putem vorbi de „pe”, „sub”, „peste”, naiba să-l ia (sau nu 
), dar ÎN??? 
Cum adică ÎN? Cum se poate să intre ceva ÎN? Foarte complicată treaba asta cu reproducerea 
.
Pe de altă parte, însă, alta este treaba cu copituţele. Copituţele nu sunt folosite niciodată pentru a indica o locaţie. Copituţele sunt folosite întotdeauna sub formă de nume şi tind să devină chiar şi o formă de alint. De aici întrebarea „Ce faci, copituţă?” ce atrage după ea răspunsul „Bine, copituţă, în mieluşelul meu”. Foarte interesantă această replică 
.
Ceea ce nu înţeleg eu este această lipsă de inspiraţie prezentă la nivelul acestor oameni, această simplitate a vocabularului, cum aleg ei să se alinte în acelaşi mod. Dacă aleg să se folosească de copituţe ca nume de alint, atunci cum îşi dau seama despre cine vorbesc? Dacă toţi sunt nişte copituţe, atunci cum se deosebesc unii de alţii? Adică… cu mieluşelul am înţeles; el este bine delimitat în spaţiu şi fiecare rostitor de… mieluşel indică şi posesorul (de obicei este el însuşi, niciodată nu am auzit pe cineva care să spună „în mieluşelul tău”). Deci despre mieluşel am înţeles care şi al cui e. Dar ce ne facem cu copituţele?
După cum spuneam, foarte complicat . Şi analiza ar putea continua, dar ar trebui să mă duc şi eu la somn, în mieluşelul meu…
acuma serios tu nu ai rostit niciodata “in mieluselul meu”, sau : in “caprioara ma-sii” , intr-adevar e de neinteles de ce unii nu scot nici o fraza fara mileuseii copite si alte organe, dar crede-ma, cateodata e o descarcare buna, de ex cand te frigi de ceainic zici un “caprioara ma-tii” scurt si parca a mai trecut durerea
Da, o caprioara din asta ocazional, chiar si un mielusel, da. Da’ chiar asa, la tot pasul?
Da, mai zice omul la necaz, da, chiar asa , la tot pasul? au devenit celebri mieluseii si copitutele incat nici nu iti mai vine sa le doresti sau sa iti fie dor de ele, ca parca prea toata lumea vorbeste de ele…si parca apar de pe niste limbi asa de nesanatoase si scarboase si cu asa un sens tot la fel de scarbos de iti vine asa o greata si cand vine vorba sa vezi si tu care e treaba cu turma…trebuie mare tarie de caracter.
Am asistat indirect(adica din camera alaturata), fara sa stiu cum sa intervin si ce sa zic sau sa fac, la o discutie la nivel “inalt” intre Stefan-5 ani si prietenul lui Teo-8 ani in care Teo incerca sa ii explice lui pustiulica al meu ce e cu “mieluselul” asta de care vorbesc toti-cica vine de la 2 animale,pu-vine de la porc si la-vine de la lama , deci e o combinatie rara dintre doua animale, si chiar e indicat sa vorbesti de aceste animale, explica Teo.Poate ar trebui sa introducem o moda in care aceste doua silabe chiar sa insemne altceva decat barbatia masculina terfelita si manjita la tot pasul, iar cine vrea sa vorbeasca despre barbatia lui proprie si personala si bine pastrata, sa isi aleaga propriul vocabular folosit doar in cercuri cat mai restranse, gen “comoara mea”, “acadeaua nevestii”, ei….fiecare cu parerile lui.
Interesant articol, zece puncte plus Ines, si sustine ideea!
http://www.youtube.com/watch?v=bNoOusfqwMM
Nu m-am putut abtine sa nu comentez.Si nu in ideea de a apara ceva(asta, dac ar fi ceva de aparat).Expresia a devenit atat de uzuala incat este folosita aproape(n-o sa ma crezi)in egala masura si de baieti(nu neaparat barbati) si de fete.Pe multa lume nici nu mai deranjeaza!
Si apropo de delimitarea in spatiu exista o exceptie!
In timp ce eram student(la mate)si locuiam pe acelasi nivel cu cei de la drept(in C1 Targusor),si atunci exista celebra expresie folosita cu aceeasi frenezie,insa unii de la drept au schimbat-o spre amuzamentul tuturor si suna cam asa:”dute-n mieluselul(nu suna tocmai bine, dar asta-i) lui Bebe”-aluzie la faptul ca numitul Bebe,un coleg de-al lor<era ultra dotat si, in consecinta,incapeau toti acolo!
pai ce mielul meu daca nu pot fara miel imi bag mielul si gata….ca cica daca zic de miel sunt mai baiat…si asa sa fiu si eu gangsta si bag mielul la inaintare. e acum nu e vb de mafia sau parazitii…caci cel putin aia de la parazitii au ceva creier….si folosesc asta sa prinda la ceva…insa baietii cu lipsa de personalitate umbla doar cu copy paste-ul….
http://cgc–cgc.blogspot.com
ai ce citi si aici te asigur