Ca orice om care, deşi nu locuieşte în Iaşi-Iaşi, ci în Iaşi-împrejurimi dar care, totuşi, trece prin Iaşi-Iaşi şi petrece mult mai mult timp în Iaşi-Iaşi decât în Iaşi-împrejurimi, sunt asaltată de personalităţile care vor să fie deputaţi şi senatori. Şi constat (cu sau fără stupoare) că au dispărut consilierii de calitate sau, cel puţin, sunt pe cale de dispariţie.

De asemenea, mai constat că majoritatea acelora care vor să ocupe un loc în Senat sau în Camera Deputatilor sau cei care încă se mai numesc consilierii lor, au citit maxim două cărţi despre o campanie reuşită. De fapt, greşesc: cărţile nu cred că erau despre o campanie reuşită; cred că erau mai mult de tipul „Zece paşi spre a atinge succesul”, „Cinci lucruri pe care NU trebuie să le faci în campania electorală” etc. Dacă ar fi să rezum toate afişele electorale văzute până în prezent, cam asta ar fi imaginea:

Pentru că, dragii mei cititori de blog, candidaţii pentru diferite lucruri măreţe, au descoperit limbajul trupului şi cărţile despre acesta. Dar, din păcate, ceea ce încă nu au conştientizat este faptul că gesturile nu se folosesc aşa, disparate şi nici că nu există un gest universal pe care, dacă îl adopţi, o să-ţi garanteze succesul profesional. Se pare că aceşti oameni ştiu un singur lucru: „limbajul trupului este foarte important; de aceea, nu trebuie să ţin braţele încrucişate şi, mai ales, de aceea trebuie să-mi ţin braţele deschise.”

Nu mai pot cu atâtea afişe în care candidaţii îşi ţin braţele deschise. Oameni buni, nu numai asta contează! Mai lăsaţi-ne! Mai ales dacă vreodată în viaţa voastră aţi luat în considerare şi faptul că vă adresaţi ŞI tinerilor, acele persoane curioase care citesc şi se informează şi detectează trucurile astea ieftine, precum cel cu deschiderea braţelor. Nu în mărimea unghiului de deschidere a braţelor constă succesul vostru şi comunicarea coerentă.

Dl. Christescu a atins apogeul braţelor pe un afiş. Acesta, pe lângă că are el însuşi braţele deschise, mai are o imagine adiţională cu alte două mâini care plantează ceva. Doamne iartă-mă! Cam câte braţe poţi folosi într-un singur afiş? .

Nu este nevoie să ne îmbrăţişaţi atâta. Mai bine v-aţi ocupa să vă construiţi un brand în jurul numelui dumneavoastră.

Dl. Neculau Constantin îşi ridică mânecile cămăşii. Mie mi-e frică de dumnealui. Dacă mă ia la bătaie? De fapt, el vrea să îmi arate că se pune pe treabă. Vedeţi ce se întâmplă dacă vă concentraţi numai la braţe? Ce-ar fi fost dacă v-aţi fi şters rânjetul acela înfiorător de pe faţă?

De dl. Cârlan mă simt ameninţată . Adică de ce arată înspre mine? Eu urmez?

Şi, nu în ultimul rând, nici domnul doctor Ciuhodaru nu este de neglijat. Dumnealui, în mărinimia lui de medic ce nu ne vrea decât binele, ce altceva ar putea să facă mai bun decât să ne îmbrăţişeze? Doamne, mă simt atât de iubită cum niciodată în viaţa mea nu am mai fost 8-) .

Eu zic să stabilim o zi în care se ne întâlnim toţi într-un loc şi să ne iubim. Că nu se mai poate, dom’le [-( .