Într-un comentariu la articolul anterior, Irina mi-a sugerat să scriu despre „ce înseamnă să ai succes în dragoste (aici se pare că ai de împărtăşit ceva )”.

Well, dragii mei, oricât de mult mi-ar plăcea să vă spun că am găsit reţeta unei relaţii perfecte şi că aş vrea să o împărtăşesc şi cu voi şi, în acest mod, lumea va fi mult mai bună şi mai îndrăgostită (acum mă flatez; să reformulăm: lumea formată din cei trei cititori ai blogului meu va fi mult mai bună şi mai îndrăgostită – that’s better ), nu am cum să fac asta pentru că, dacă tactica adoptată de mine (de fapt, nu adoptată, însuşită fără să-mi dau seama) ar putea vreodată să poarte denumirea de „reţetă”, atunci nu vreau să ştiu despre cum se numeşte tactica adoptată atunci când faci… cozonac… sau… borş… sau… orice altă mâncare complicată.

Atunci când spun „reţetă” mă gândesc la o masă plină de făină, zahăr, ulei, drojdie, căpşuni, frişcă, dulceaţă de mere, bombonele, ouă, lapte (numai Dumnezeu ştie ce mâncare iese din ingredientele astea ); adică multe multe multe lucruri care se combină după nişte reguli foarte complicate şi se bagă în cuptor şi se păzesc cu sufletul la gură.

Atunci când spun „tactica însuşită de mine (fără să-mi dau seama)” nu mă gândesc la nimic. Sau, să reformulez: mă gândesc la NIMIC. Adică nu am făcut nimic . Nimic memorabil, nu m-am dat de trei ori peste cap, nici nu plănuiesc să mă dau vreodată (de trei ori peste cap … da’ ce? Suntem la circ? ), nimic ieşit din comun, nimic din miturile despre compromisuri, despre închis ochii la anumite lucruri neplăcute şi nimic din mitul despre necesitatea certurilor într-o relaţie. Nimic. Nu ştiu cum altfel aş putea să definesc nimicul .

Nah… v-am împărtăşit din frumoasa mea experienţă. Acum cu siguranţă ştiţi mult mai bine despre „ce înseamnă să ai succes în dragoste” .

Mai bine vă arăt o poză.

Şi o melodie.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare