Ieri am vorbit despre autodezvăluire la seminarii. De fapt, studenţii au vorbit mai mult . Din aceleaşi raţiuni despre care am mai vorbit cu altă ocazie, n-o să fac teoria autodezvăluirii pe blog (pentru că nu mai ştiu care e articolul pentru a face trimitere, vă spun că raţiunile sunt faptul că în a doua săptămână din decembrie n-o să dau nicio lucrare cititorilor acestui blog ) dar, în schimb, voi mai dezvălui câte ceva despre mine, lucru care, de altfel, nu este ieşit din comun, având în vedere că acest lucru îl cam fac în majoritatea articolelor de pe aici.

Am mai spus pe undeva, dar o să repet pentru că se pare că „problema” se menţine: atunci când sunt deprimată scriu foarte bine, reuşesc să-mi transmit într-un mod foarte plastic sentimentele şi reuşesc să ridic nişte probleme care se pare că atrag atenţia şi vă fac pe voi să reveniţi pe acest blog.

Astă vară, când am trecut prin deprimarea supremă (nah că am recunoscut :sigh: ), am scris o droaie de articole. La un moment dat aveam impresia că găsesc atât de multe subiecte de dezbătut şi că am atât de multe păreri, încât nu mai reuşeam să mă opresc din scris articole. Nu ştiu dacă vouă am reuşit să vă transmit asta, dar cam asta e realitatea. Am avut chiar şi un moment în care blogul ăsta era folosit în scopuri atât de terapeutice încât totul a fost despre mine, chiar dacă dădeam impresia că vorbesc în general, ăsta fiind şi motivul pentru care, uneori, chiar nu am reuşit să formulez mesaje coerente care să fie percepute exact aşa cum erau în realitate.

Şi am mai avut un moment în care am vrut să nu mai scriu pe blog pentru că, în afară de a-mi ordona mie gândurile şi în afară de a vă ridica vouă nişte semne de întrebare existenţiale, practic, el nu-mi rezolva problemele. Dacă vi se pare că în momentul ăsta aberez, vă invit să-mi recitiţi articolele de prin iulie-august.

Partea interesantă este că acum, când durerile de cap şi nopţile nedormite şi gândurile urâte au dispărut şi eu sunt ok, mai mult decât ok, mult mai mult decât ok, sunt atât de mult mai mult decât ok încât nu-mi mai stă mintea la probleme existenţiale de ridicat pe acest blog. Pentru că nu le mai am.

De aceea, am impresia că articolele scrise în ultimul timp sunt inconsistente. S-ar putea să fie doar o impresie de-a mea, aşa că vă întreb şi pe voi: sunt inconsistente?

Pe de altă parte, dacă m-aş axa numai pe transmiterea gândurilor actuale pe acest blog, cred că v-aş plictisi dacă aş scrie numai despre balonaşe. Pentru că viaţa mea este un balonaş în momentul ăsta. Bine, el se mai sparge uneori din cauza unor oameni răi :lau: din jurul meu, dar a doua zi cineva suflă în chestia rotundă şi apare un alt balonaş la loc, unul mai mare şi mai colorat decât cel din ziua precedentă.

***

Gând 2

Pentru că am primit nişte feedback-uri contradictorii de genul: Irina: „Gata, Ines, cu Daria ”, Raluca: „Ţine-o tot aşa, bagă-ne în ceaţă”, cineva : „Decât să învii morţii, mai bine inventezi altceva”, mă declar confuză . Drept pentru care am ajuns la concluzia că remediul împotriva confuziei este un mare şi frumos poll cu întrebarea:

Să-i reînvii pe Daria şi pe Boris?

Vă invit, aşadar, să bifaţi pe acolo prin sidebar. Să ştiu ce vă doriţi şi, prin urmare, ce am de făcut în viitor.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare