În primul rând, trebuie să le mulţumesc prietenilor drăgălaşi (Helga, Irina, Ana aaa… nu mai ştiu cine… TOŢI prietenii mei drăgălaşi) care, înainte de seminariile de ieri, mi-au dat super sfaturi despre cum ar fi bine să fiu şi ce ar trebui să fac şi cum ar trebui să fac şi de ce ar trebui să fac şi unde ar trebui să fac şi etc: mulţumesc, prieteni drăgălaşi!

În al doilea rând, pentru că aşa sunt eu de obicei şi pentru că se pare că aşa voi fi şi de acum înainte, nu prea am ascultat de sfaturi. Adică nah… am încercat să ascult. JUR! Şi am ajuns la concluzia că aş putea să ascult şi să urmez orice sfat mi s-a dat în legătură cu ţinutul acestor seminarii, în afară de ăla cu mine care trebuie să fiu bitchy de la început pentru că oricum sunt micuţă şi firavă şi drăgălaşă; dacă mai sunt şi de treabă, o să mi se urce în cap . Vă imaginaţi? Eu cu un student pe cap? Eu cu mai mulţi studenţi pe cap?

Ok… să fim serioşi câteva momente; cred că aş putea şi cred că am şi început să pot să fiu fermă şi clară în cerinţele mele fără să fiu bitchy, caracteristică pe care, dacă m-aş strădui să o am, cred că nu aş putea să îi fac faţă. Îmi place să cred că am transmis corect şi complet ceea ce am avut de transmis, că m-am făcut înţeleasă atât în ceea ce priveşte informaţiile, cât şi în ceea ce priveşte inducerea unui anumit comportament pe viitor. De asemenea, îmi place să cred că nu trebuie să subestimez pe nimeni (chiar dacă sunt pregătită sufleteşte şi intelectual pentru orice), să nu plec cu prejudecăţi şi nici să nu ascult (prea mult) sfaturile provenite din experienţele anterioare ale altora, alţii care, de altfel, pot prezenta o capacitate intelectuală, socială şi de adaptare la realitate mult diferită de a mea. Punct.

Da, da, ştiu, acest articol va atrage comentarii de genul „Ai grijă, Ines, de acum şi studenţii o să-ţi citească blogul. Ai grijă ce spui. Şi, mai ales, ai grijă la dezvăluirile despre seminarii şi la concluziile tale cu privire la activitatea asta a ta”. O să am .

Şi, ca să vedeţi şi voi câtă grijă am, o să vă povstesc despre prima gafă (fiind vorba de mine ui: , trebuie să existe şi gafe) făcută. Nu are legătură neapărat cu seminarul, dar am uitat să şterg tabla din sala II2 din Colegiul Naţional, tablă pe care scrisesem adresa mea de mail şi numărul de telefon . So proud of myself . Am înţeles că acolo învaţă o clasă de a noua. Să ştiu la ce să mă aştept .

P.S. Încep să mă gândesc cu groază că, într-un viitor foarte apropiat, voi începe să-mi conturez niste concluzii despre… mine şi, mai ales, încep să mă gândesc cu groază la momentul în care aceste concluzii vor fi verbalizate şi vor fi auzite şi de alţii .

Melodie optimistă:

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare